A trăi Taina, de multe ori e considerată de cei din jur ca fiind nebunie. Pentru ca nu o înțeleg și ca despre orice lucru neînțeles este mai ușor să fie etichetat, cadrat într-o lume a nebuniei.

      Pentru că Legea Cerului ar putea fi alta decât ne imaginăm noi vreodată. Să pleci pe un drum plin de hârtoape cu tălpile goale, în bătaia furtunii și tu să crezi și să fii convins ca nu ești singur. Totdeauna de mână cu El!

      Să faci bine celor din jur, fără ca ei să o știe este suprema binecuvântare. Important este ca nici tu să nu știi că l-ai făcut. Pe el, pe „bine”! Ca să nu te calce trufia în picioare. Pe tine însăți! Să fii acolo unde poți șterge o lacrimă, împărți o bucată de pâine și de suflet. Să dai mereu din ce ești! Un Cuvânt care trezește, care hrănește, care dă speranță și alină durerea. Cea pe care fiecare o purtăm cu noi și în noi. Nu cred că există vreun om, care a scăpat de spinii din cale. Nu cred! Unii au puterea să o recunoască, alții nu. De teama că ar fi catalogati „nebuni”! Și că aude o altfel de „muzică”!

      Este în altare și în icoane! Și e VIU! În niciun caz nu sunt eu.

      Era de datoria preoților să vorbească cu El ca să vină în fața altarelor și să dea poporului nădejdea de care avea nevoie în vremuri de răscruce. Ale unui Neam, cuvânt plin de misticism. Nu popor, ca termen juridic, spunea părintele Calciu cândva. Unii au făcut-o, alții nu. Nu este căderea mea să judec. Fiecare și-a ales tabăra. Pe față și în fața tuturor. Și mai ales în fața istoriei! Și în fața Domnului!

      Judecata noastră ca și oameni simpli va fi altfel decât judecată celor ce trebuiau să conducă turma. Adică, a păstorului! Nu contează dacă e păstor de suflete sau de lege. Cea nescrisă sau cea scrisă de om. După măsura și anvergura celor de au pus-o pe hârtie. Legea omului! Care este cu totul alta decât Legea Cerului! Și toți, dimpreună vedem rezultatele. Nu știm dacă ne plac sau nu, dar le trăim. Zi de zi, ceas de ceas. Și toți simțim spinii din tălpi. Chiar dacă o recunoaștem sau nu. (…)

      Am mers împreună până azi pentru o idee, pentru un principiu. Atât! Nu pentru persoane, nu pentru nume. Toate își pierd esența în fața vieții. Rămân doar cuvinte scrise care se pierd în negura timpului. Dacă nu au ecou, se presupune că ai strigat degeaba. Poate mi-am asumat o bătălie care nu era a mea. Poate nu am știut să aleg bătalia care era cu adevărat importantă. Pentru mine, ca om. Dar știu sigur că am pierdut! Și accept! Aici se termină drumul nostru împreuna pentru un ideal. Poate eronat! Am crezut cu tărie ca putem schimba ceva împreună! Nu a fost să fie!

      Am să mă retrag din a scrie despre ce se întâmplă, cu bune și rele. Cu arma Cuvântului! Nu a fost scris nici un rând cu furie. A fost doar ca un bici! Cu care am dat prima oară în mine si după aceea în unii. Știu, nu aveam nici o cădere să fac asta. Am avut o opinie! Nu dețin Adevărul. Moneda are trei părți! Întotdeauna! Ca și Adevărul. Este al meu, al tău și cel de la mijloc, care nu e al nostru. Este doar al Lui!

      Nimic din ce dă Dumnezeu nu e rău! Poate a fost mai bine așa! Până nu vom experimenta haosul total, nu se va schimba nici un milimetru de istorie. Să lăsăm pe El să facă voia Lui! Poate trebuie să traim dezastrul! Cine ne poate spune! Doar vremea care trece și vremurile.

      Trăită!

      Să mulțumim Domnului pentru cele bune și mai ales pentru cele grele. Toate au rostul lor! O să înțelegem sau nu. Nici nu mai are importanța!

Drept răsplată nu pot să vă spun decât ce a spus marele Nichita! Cum a făcut-o el, nu prea o mai face nimeni. Azi!

      Prețuiți pe cei pe care-i aveți in jur! Soții, iubite, soti, iubiți, părinți, prunci, prieteni! Sunteți responsabili pentru ei! Iubiți! Vă spune un „specialist” în scaune rămase goale la masă!

      Vă mulțumesc!

      Domnul să vă miluiască și să vă binecuvânteze!

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Autor: Zoe Dantes –absolventă Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, jurnalistă la ActiveNews

Citește și: ZOE DANTES – Între JERTFĂ ȘI RĂSCUMPĂRARE!