Doină
Fost-am,Doamne, tânăr foarte
și nu mă gândeam la moarte,
și nu mă gândeam la moarte,
că-mi părea așa departe.Când râdea cu gura tristă
și-mi făcea semn din batistă,
îmi ziceam că nu există,
îmi ziceam:ea nu există.…Rău-și poartă valul lin,
și-aștept zile cu senin,
și-aștept zile cu pelin,
le aștept și nu mai vin.Da-n acele vremi cu soare
nu știam c-atunci când moare
singur,Doamne,-i fiecare.Ce-i de singur fiecare!
Nicolae Dabija

Autor articol: Doina DABIJA, poet, jurnalist, redactor-șef Revista,,Literatura și Arta”
Citește și: NICOLAE DABIJA – Femeile
Ultimele postari ale lui DABIJA DOINA (vezi toate)
- DOINA DABIJA – Sub povara numelui - 11 mai 2025
- DOINA DABIJA – Discuţii trăsnite (2) - 7 mai 2025
- NICOLAE DABIJA – Doină - 28 aprilie 2025