Femeilor, capodopere ale lui Dumnezeu,

frumuseţi care sunt ca nişte închipuiri, ireale;

dacă pe bărbaţi El i-a făcut după chipul Său,

pe voi v-a făcut după chipul visărilor Sale.

Împrăștie bezna lumina de voi emanată.

Cu mânia voastră nu se compară furtuna.

Cât de urâte sunteţi câteodată!

Şi cât de frumoase sunteţi totdeauna!

Că ne însemnaţi toată bucuria şi toată nevoia

nu v-am spus-o niciodată îndeajuns.

Una dintre voi a făcut războiul din Troia.

Şi una dintre voi L-a născut pe Iisus.

Adesea, precum marea se-ascunde sub spume,

vă ascundeţi după un zâmbet, după-un cuvânt;

atunci uităm că noi, bărbaţii, suntem pe lume

numai de-aceea că voi sunteţi pe pământ.

Să ne iubiţi, ce merit neîndoios!

Să ne îndrăgostim de voi, ce tortură!

Nu există pe lume nimic mai frumos

decât Femeia cu burta la gură!

Spun cărţi vechi cu slove din semințe de tei:

cândva pe pământ trăiseră numai bărbaţi

şi-aţi venit de pe-o stea locuită de zei –

după nişte războaie absurde, ca să-i salvaţi.

După ce-aţi făcut ordine-n casele şi minţile lor

şi i-aţi învăţat cum să răsădească flori şi idei,

fiindu-vă milă de răgușitul lor cor,

nu v-aţi mai întors, ci-aţi rămas printre ei.

Şi-n timp ce temutul popor de bărbaţi

pleca să vâneze oameni sau fiare să-nvingă –

voi aţi fost cele care-aţi ştiut să păstraţi

focul în vatră, să nu se stingă.

Pământul pe care-l călcaţi – îl sfinţiţi,

deasupra-vă şi bolta e mai albastră.

Vă rugăm să ne iertaţi atunci când greşiţi,

pentru că greşiţi mereu doar din cauza noastră.

De la voi învaţă să fie frumoase flori şi zăpezi,

pentru voi se face noapte şi zi…

Cât de frumoasă e viaţa, că voi sunteţi!

Cât de urâtă ar fi, dacă voi aţi lipsi!

Prezente în toate rugile şi jurămintele,

ca să concentrez pojarurile lumii într-o scânteie

cu un singur cuvânt numesc toate cuvintele

şi acest unic cuvânt e: FEMEIE.

                                   Nicolae DABIJA

                                   1 martie 2014