“Veniți de luați Lumină!” Poate cea mai înălțatoare strigare a creștinătății.

    În miezul nopții, sau în timpul zilei a opta, răstimpul dintre moarte si înviere, se aude strigarea care trezește la viață Zidirea întreagă.

     Suntem chemați să luam Lumina!

     Un val de foc se prelinge ca o apă vie, și cuprinde puzderia de oameni care au răspuns chemării preoților. Cântarea Învierii inundă străzile și sufletele:

“Hristos a inviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din mormite viață dăruind!”

     Clopotele bat! Toaca răsună! Cântarea se înalță la Cer. Într-un singur glas! Cu mare, dar mai ales mic. Pruncii sunt mucenicii și mărturisitorii de mâine ai neamului. Ei sunt cei care mărturisesc încă inocent: “Adevărat a Înviat!”

     Nu se întreabă cum.

     Ei știu!

     Și simt!

     Că Hristos e Viu!

     Poate pentru că nu au petrecut mult timp în lumea crudă a celor mari. Poate pentru că ei Îl mai văd acolo unde noi nu-L mai vedem. Poate că Îl simt, atunci când noi nu-L mai simțim de mult. Și știu! Că e Viu!

     Nu se prefac, nu joacă încă în teatrul absurd al lumii. Noastre. A celor mari. Uneori ipocriți, alteori tematori, uneori surprinzători, alteori terifianți. Dar cei care încă nadăjduiesc că El e Viu! Speră în Lumină pentru că noi, cei mari ne întrebăm și ne îndoim. De Cuvânt! Și de viimea Lui. Dar totuși spunem și mărturisim laolaltă: “Adevărat a Înviat!”.

     Doar că ei, pruncii simt doar bucuria învierii. Sîmplă, completă, totală și mai ales sinceră. Ei o simt, în timp ce noi cei mari, vrem dovezi. Unii dintre noi. Altfel de ce omenirea ar cauta de 2000 de ani să demonstreze că El nu a Înviat?! Că e doar o poveste. Cu cât mai mulți ani trec, cu atât mai mulți prunci ne arată că El este.

     Pentru că nu poti anula Bucuria, Pacea, Taina prin vorbă.

     Oricât de meșter al vorbirii ai fi.

     Nu poți anula Cuvântul prin vorbă. Niciodată! Vorba zboară pe aripa vântului, răstimp în care Cuvântul zidește. Neamuri viitoare ce învie acum. Mult mai falnic și mai semeț ca oricând.

     Pentru că:

“La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.”

     Știm noi.

     Pruncii simt că:

“Lumina luminează în intuneric și întunericul nu a cuprins-o.”

     Și de aceea mărturisesc din suflet Adevărul care a sfărâmat ușile iadului și au venit să ia Lumina!