DOAMNE, ÎN ZIUA RĂSTIGNIRII!
Doamne-n ziua răstignirii și a chinurilor greleÎți aduc pe drumul Crucii roua lacrimilor meleDe-aș putea să trec prin vremuri, să-mă-ntorc în timp cu anii,Aș urca și eu cu Tine în grădina Ghetsimani!Și în clipa rugăciunii când v-or adormi cu toții,Eu să priveghez cu Tine și să-Ți simt fiorul morții !Ochii mei să-și plângă ruga, lânga ruga Ta fierbinteMâna mea de lut să prindă, Mâna Ta, Ceresc PărintePlânge-n ruga Ta și frunza ca o șoaptă de litaniiNumai Iuda, vânzătorul, zornăie în pungă banii!
Când Te-or duce fariseii și poporul în GabataCând striga-vor : ,, Răstigneste-L”, către Pilat, toată gloata,Să mă furișez aproape și să-Ti strig cu ființa-mi toată:,, – Milostiv ne fii, Iisuse, când vom sta la judecată!”Când Te vor lovi cu biciul și durerile Te-or arde,Să mă pun cu trupu-mi scut, să le curm la jumătate!Și să strig către aceia ce-Ți smulg barba ca netoții,, – Domnul va călca pe moarte și prin El și noi…cu toții!”Înspre Pilat să-mi fac loc și să-i glăsui cu durere :,, – Toate apele din lume acest sânge n-o să-l spele!Judecata-ți e nedreaptă pentru Cel ce-i Spicul lumiiRăsărit ca o mlădiță să hrănească trupul humii!”Dar nedreapta-Ți judecată îl va pironi pe CruceȘi prin Jertfa Lui de sânge, lângă Tatăl ne va duce!”
Voi porni apoi cu Tine, strecurându-mă în gloatăPân’ la locul răstignirii, unde ura lor Te poartă.Voi striga către mulțimea ce te-mproașcă cu scuipați:,, – Unde sunteți voi aceia, ieri leproși, azi vindecați?Unde sunteți voi, aceia, ce-ați fost muti și surzi și orbi?Aruncați și voi cu pietre, croncănind ca negrii corbi?Unde sunteți cei ce ieri Îl primeați cu osanaleFâlfâind spre El cu ramuri ,așternându-i flori pe cale?Ieri țineați în mâini finice, astăzi țineți grele pietreFirea voastră schimbătoare vrea cu sânge să se-mbete!Dar și piatra ce-L lovește și-apoi cade-n praful humiiVa striga mereu prin veacuri c-ați lovit Stăpânul lumii! „
Când Te-or răstigni, Hristoase, cu tâlharii la un locAș sădi în jurul crucii un mănunchi de busuioc.Și când stropi din sfântu-Ți sânge vor cădea pe frunza lui,Să se-nalțe, să cuprindă Trupul Tău cu răni de cui!Aș striga atunci spre-aceia ce Ți-au pregătit tortura :,, – Ia priviți cu toți la floarea ce i-a îmbrăcat Făptura!Nu-i simțiți în nări mirosul? Cu ea tămâiază vântulȘi sămânța ei rodi-va, an de an, în tot pământul!Ea va sta mereu la Cruce, în biserici și-n căscioareFie verde sau uscată, la icoane și-n altare!”
După ani și veacuri multe de când Te-ai jertfit pe CruceVreau și eu ca păcătoasa, mir și lacrimi a-Ți aduce!Mir nu am să-Ți torn pe creștet, dar am lacrimi ca să plângȘi când versul înflorește, Crucea Ta la piept o strâng!
Eliana Popa
Ultimele postari ale lui ELIANA POPA (vezi toate)
- ELIANA POPA – LEGENDA LUI ARTABAN – AL PATRULEA MAG - 24 decembrie 2025
- ELIANA POPA – TU, BASARABIE! - 12 decembrie 2025
- ELIANA POPA – SUNT OLTEANCĂ DIN BĂNIE - 17 noiembrie 2025
