De aceea nu ne este niciodată frică de ceva ce a fost, de ceva ce a trecut.

Eu mă număr printre oamenii cărora nu le este frică cam de nimic. Din simplul motiv că am dezvoltat (de-a lungul vieții, dar începând de foarte devreme) un mecanism de înțelegere a lucrurilor, naturii, oamenilor și universului în general, astfel încât, fără să apelez la certitudini iraționale, pot să îmi dau seama cam cum va arăta viitorul.

De astăzi, de la miezul zilei, ora locală la Washington D.C. și ora 19.00, ora României, cei care se temeau de revenirea lui la Casa Albă, nu vor mai avea de ce să le fie frică de Donald J.Trump, care devine, prin depunerea jurământului, cel de-al 47-lea Președinte al Statelor Unite.

Toate incertitudinile legate de el vor deveni certitudini.

De altfel, înspăimântații aceia refuzaseră până azi să afle despre câteva repere identitare trumpiste, care le-ar mai fi ostoit teama de Trump, chiar mai de dinainte.

Cine este Donald J.Trump?

Este un american de 78 de ani (pe 14 iunie va împlini 79), care a câștigat alegerile prezidențiale din 2016 cu 65,8 milioane de voturi, le-a pierdut pe cele din 2000 cu 74,2 milioane de voturi, ca să le câștige pe cele din 2024 cu 77,3 milioane de voturi. Adică, este un american în care o mare parte din electoratul Statelor Unite are încredere că este în stare să guvernze executiv America, încredere ce este în creștere semnificativă, de la mandat la mandat.

Totodată, Trump este un american cu o notorietate exemplară. Adică, îl cunoaște o lume întreagă. Ceea ce se întâmpla cu mult înainte de a fi devenit președintele cu numărul de ordine 45, acum 8 ani. Ori asta ar fi trebuit să ostoiască spaimele multora despre ce tip de personalitate, ce convingeri și mai ales ce atitudini adoptă Trump, în mod natural și transparent.

O altă caracteristică trumpistă este că Donald J. a avut permanent, de când a intrat în politică (de când a coborât pe scara rulantă aurită, din blocul turn ce îi poartă numele și unde avea reședința și mai aurită, în New York, ca să își anunțe candidatura la Președintele Statelor Unite, în 2015) o presă și o opinie publică asistată de mass media nouă perfect defavorabilă. Dar nu oricum, ci prin propagarea de bârfe, de zvonuri, de știri prefabricate, de falsuri de către jurnaliști, de către formatori de opinie și mai ales de către marea majoritate a clasei politice, pe toată durata primei campanii lectorale, dar și pe timpul primului său mandat de președinte.

Ca să nu mai vorbim despre campania electorală de anul trecut, în care acelei opinii publice negative li s-a alăturat uneltirile birocrației federale, cu Departamentul de Justiție (în cadrul căruia funcționează și faimosul birou de investigații federale – FBI) în prim plan, dar și transformarea unor procurori și a unor instanțe locale de judecată în arme împotriva lui Trump.

Plus două tentative de asasinare a lui Donald Trump, dintre care prima a dus la rănirea sa ușoară, la rănirea gravă a doi inși din asistență și la moartea unui tată de familie venită să asiste la o adunare populară electorală.

Cu alte cuvinte, Trump s-a aflat zilnic, pe parcursul celor 10 ani de politică făcută direct la vârful puterii americane, în atenția publicului național și internațional, așa că un eventual sentiment de frică despre ce o să facă Trump de azi încolo nu se justifică prin necunoașterea personajului.

În plus față de toate astea, Trump însuși și-a edifiicat un prestigiu de ins care face ceea ce promite, care își îndeplinește angajamentele și care ține ca opinia publică să îi fie favorabilă în urma rezultatelor muncii sale și nu în urma vreunei campanii propagandistice, cum ne-au obișnuit politicienii de pe tot cuprinsul Globului.

Un maestru al comunicării publice, cu un palmares impresionant de audiență în emisiuni de televiziune de tipul reality show, Trump nu are și nici nu ar putea avea un comportament public sobru, conform uzanțelor politicienilor.

Din contră. Trump intenționat ține să strângă mâna șefilor de stat cam cum o fac puștii de cartier new-york-ez, cu un fel de smucitură, chiar dacă mâna aceea a interlocutorului e deprinsă cu manevrarea butonului nuclear, în țara sa. Ține să iasă din discursul pregătit și publicat pe promter și să personalizeze acel discurs cu referiri la persoane din public. Ține să folosească hiperbole dintre cele mai bizare, cu care gratulează inși în dreapta și în stânga, după care pe unii dintre ei îi demite fără nicio ezitare.

Asta nu înseamnă că a luat vreodată, sau a dat vreodată impresia că ar lua decizii pe bază de impuls de moment, de chef personal ori de agendă personală, netransparentă. Nici decizii favorabile și nici decizii defavorabile cuiva.

Trump se arată vizibil încântat de oricine îl laudă chiar și penibil de exagerat, îl preamărește sau îl lingușește pur și simplu. Asta nu înseamnă că și-a răsplătit vreodată lăudătorii, linușitorii sau preamăritorii cu funcții la stat ori cu puteri executive, pe care le are la îndemână orice președinte american. Din contră. Sunt nenumărate cazurile în care cei mai mari lingăi au fost îndepăratați din cercul intim al lui Trump, pe motive de nemerit. Unii dintre ei devenind astfel cei mai mari detractori și bârfitori ai aceluiași Trump. Din păcate pentru ei și pentru America, între aceștia se regăsesc și generali cu patru stele, cu merite incontestabile în activitatea militară.

Dacă vreți să știți de pe acum ce va face Trump ca Președintele Statelor Unite cu numărul de ordine 47 este suficient să vă uitați la ceea ce a promis și la ceea ce s-a angajat să facă.

Cu nuanța evidentă că nu trebuie să vă împiedicați în figurile sale de stil verbal, ci trebuie să mergeți la esența reală a mesajului său.

Și ar mai fi un indicator de clarificare privind viitorul. Marea majoritate a celor care vor compune Guvernul/Administrația Trump sunt personalități publice. Personalități din sfera comunicării publice de masă, din afaceri (inclusiv avocați), din administrația locală (guvernatori de stat american). Personalități care au scris și publicat cărți, în care și-au expus convingerile privind politica americană. Adică, vorbim despre oameni pe care îi știm cum gândesc, ce îi mână în acțiune, ce caută ei în Administrația Trump și care va fi impactul prezenței lor acolo asupra politicii de stat americane.

În ceea ce privește România, cei care îl cunosc pe Trump pot să confirme că Administrația sa nu va favoriza vreun vecin de-al nostru în defavoarea națiunii noastre.

Administrația Trump deja este angajată în problemele de securitate regională, care privesc direct sau incidental România, nu în opoziție cu Administrația Biden ci în continuarea politicii americane, ce are întotdeauna o perspectivă temporală mult mai mare decât un mandat prezidențial.

Diferențe dintre Administrația Biden și Administrația Trump vor fi cu siguranță. Doar că ele nu vizează politica internațională și de securitate americană la nivel strategic. Diferențele vizează doar opțiunile de atingere a obiectivelor strategice, care rămân imuabile, pe durata valabilității lor.

În același timp, națiunea română va suferi inevitabil nu de spaima de Trump, ci de regretul că nu a profitat de oportunitățile deschise de prezența lui Trump în fruntea Americii, pentru a-și ocupa locul ce ar fi trebuit să îi revină României, în plan regional și continental, în materie de securitate și apărare comune.