ADRIANA TÎRNOVEANU – Doruri…

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Doruri…

Motto:

Pun dorul pe-o frunză să pice-n pustiu.
Cu amintiri în suflet, de doruri n-am să știu.

☆☆☆

Spuneam cândva că

…. în arșița zăludă, cad frunze peste mine,
Sunt fluture amețit în păienjeniș de soi,
Încremenit-am clipe din timpul care ține

O vară prea fierbinte-n iernile de apoi.

Le voi presa-n ierbare-nvechite, demodate;
Voi șterge praful nostru-n trecute poezii,
Parcă te văd aievea, cu genele udate,

Într-un Crăciun nostalgic, cum vinzi niște amnezii

Pe care niciun altul nu știe a le traduce,
Ierbarele-n file n-au prins și chip cu zimți,
E minunată viața când încă-n tine curge

Și seva din natură, și cea de la părinți.”

                                         Autor Adriana Tîrnoveanu

Eiii, și…

… vin așa, cu urme păstrate-n orice piatră,
M-a părăsit elanul într-un cotlon cu ochi,
Când voi ieși-n soare, voi arunca de’ndată,

De prin ierbare roase, și ultimul deochi.

Îi voi striga pe-aceia ce mi-au ținut de sete,
De foame, cald, răcoare, de drag ori altceva,
Trecutul să rămână-n poze desuete.

Mi s-a ursit că mâine e tot ce va conta!

                                          Autor Adriana Tîrnoveanu

Sa ne fie frumos și senin! Cu visuri împlinite! Vă mulțumesc ca m-ați însoțit în veri, toamne, primăveri, dar și în iarna asta care nu e iarnă, ci un fel de ea știe ce. O închipuită!

AT Craciun

Fotografia e o exagerare, dar anul ăsta se poartă dramatizările artistice, și nu numai, nu-i așa?

Autor: Adriana Tîrnoveanu

Citește și: ADRIANA TÎRNOVEANU – Un rest de habar n-am

Ultimele postări