Alegeri anulate
Pentru cei care chiar cred că ilegalitatea (infracțiunea chiar) comisă de Curtea Constituțională a României, de anulare fără drept a întregului proces electoral (legea permite CCR, în anumite condiții pe care situația de față nu le îndeplinește, să anuleze votarea, nu procesul electoral în întregul său*) ar fi salvat democrația din România, în sensul că i-ar fi anulat candidatului manciurian șansele să devină noul Președinte al României, îmi mai spun încă o dată convingerea mea fermă că democrația nu poate fi nici apărată și nici salvată prin ilegalități. Prin infracțiuni.
Mai ales dacă acele ilegalități și infracțiuni, deși de notorietate publică, rămân neobservate de autorități, mai ales de autoritatea judecătorească și în consecință rămân nesacționate.
În materie de democrație nu există nicio “rațiune superioară“, care să justifice încălcarea principiului domniei legii (rule of law).
Așa cum nici abuzul de funcție publică nu se poate justifica prin facerea cu de-a sila de bine publicului.
________________
* În întregul său, procesul electoral cuprinde strângerea de semnături de susținere, întocmirea listei de candidați, campania electorală, votarea, numărarea și validarea voturilor, anunțarea oficială a numelui alesului.
Sau, în limbajul legii, “perioada electorală cuprinde intervalul de timp dintre data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor și data începerii campaniei electorale, campania electorală, desfășurarea efectivă a votării, numărarea și centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatului, validarea alegerilor și publicarea rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României, Partea I“
În ambele definiții, “votarea“ apare doar ca una dintre etapele constitutive ale procesului electoral sau perioadei electorale, dacă ne referim la “intervalul de timp care începe la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor și se încheie odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatului scrutinului“ (Legea nr. 370 din 20 septembrie 2004 (**republicată**) pentru alegerea Președintelui României).
Și doar asupra votării se poate pronunța CCR, și doar dacă este sesizată în termen. Iar termenele sunt stabilite în lege tocmai pentru ca decizia de anulare să nu afecteze procesul electoral în totalitatea lui.
Cred că este evidentă pentru fiecare cititor al legii că una e obligația din Legea 370/2004 prin care “Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor“ și cu totul alta e decizia CCR: “Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.“
♦ ♦ ♦
În dimineața asta, am fost apostrofat de un moderator al unei emisiuni de televiziune unde fusesem invitat că de ce zic eu că Curtea Constituțională a României nu poate decide anularea întregului proces electoral și reluarea lui la o altă dată, îndepărtată, când scrie clar în Constituție și în lege că hotărârea Curții este definitivă și general obligatorie, și, ca urmare, ar trebui aplicată imediat, fără discuție.
Haideți să ne lămurim, o dată pentru totdeauna, ce este cu CCR și cu hotărârile sale.
Articolul 3 din Legea 47/1992 actualizată a Curții Constituționale prevede:
“(1) Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt cele stabilite de Constituţie şi de prezenta lege.
(2) În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale.
(3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică.“
Acest articol trebuie citit astfel:
– CCR are doar atribuțiile prevăzute în Constituție și în lege. Adică, nu își poate stabili singură nicio altă atribuție.
– Doar pentru atribuțiile stabilite prin Constituție și prin lege, și doar în exercitarea acelor atribuții, CCR stabilește care îi sunt competențele. Adică, CCR nu poate să își aroge nicio competență în afara atribuțiilor sale.
– Doar acele competențe ce au fost stabilite în interiorul atribuțiilor pe care le are și nu altele, în afara atribuțiilor, nu pot fi contestate de nicio autoritate publică.
Și acum, ia să vedem noi unde este atributul CCR de anulare nu a votării sau a numărării voturilor, ci de anulare a întregului proces electoral, pentru alegerea Președintelui României?
Răspunsul evident este că nici în Constituție, nici în Legea 47/1992 actualizată nu scrie nimic despre vreun asemenea atribut.
Singurul atribut stabilit prin Constituție și confirmat prin lege este că CCR “veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului“.
Adică, nu stabilește procedura, ci doar veghează la respectarea ei. Iar procedura este stabilită prin lege.
Lege care prevede că CCR poate dispune anularea nu a întregului proces electoral, ci doar a votării propriu-zise. Și asta nu oricum, ci în termen foarte strâns, pe bază de sesizare, de cerere de anulare a votării, cerere însoțită de motivație și de dovezi de încălcare a procedurii. Iar CCR este obligată să comunice și data reluării votului, care este la o distanță în timp de două săptămâni de la momentul deciziei de anulare a votării.
Am fost totuși de acord că este bine să așteptăm ca hotărârea CCR să fie publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, împreună cu motivarea hotărârii.
Cine știe, poate de acolo ar rezulta ceva din care să ne dumirim ce au avut curtenii constituționali în cap, când și-au depășit atribuțiile, competențele și au încălcat legea.
Citește și: HARI BUCUR-MARCU – Alegeri…
Autor: Hari Bucur-Marcu – expert internațional în politici de apărare națională
- HARI BUCUR-MARCU – Criză și propuneri - 12 ianuarie 2025
- HARI BUCUR-MARCU – Ajunul Nașterii Domnului Iisus - 24 decembrie 2024
- HARI BUCUR-MARCU – Alegeri anulate - 7 decembrie 2024
