Alegeri…
Din cei 70 de ani ai mei, 35 i-am trăit pe vremea regimurilor comuniste ale lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. De votat, am votat doar pe vremea lui Ceaușescu, nu și pe cea a lui Dej, că eram prea fraged.
Nici atunci, ca nici astăzi, nu am avut pe cine alege. Așa că nu am ales. M-am dus la vot, că se făceau liste cu cei care nu voiau să voteze, dar nu m-a interesat cine era trecut pe buletinele de vot.
Cu siguranță, Ceaușescu nu s-a expus niciodată vreunui scrutin popular.
Funcția de Președintele Republicii Socialiste România era atribuită de Marea Adunare Națională (Parlamentul de atunci), iar ea, funcția, era în esență executivă. În sensul că președintele republicii era și președintele Consiliului de Stat. Pentru a se califica pe funcție, ocupantul mai trebuia să fie și secretarul general al Partidului Comunist Român. Așa că, efectiv Președintele RSR era ales de membrii de partid doar. Iar membrii de partid erau cam 15 la sută din populația țării. Ceea ce era specific pentru așa-zisa “dictatura proletariatului“, ca o minoritate de o șeptime să dicteze întregului popor ce și cum.
Deși azi Președintele României nu mai face parte din puterea executivă în stat (nici din cea legislativă, așa cum nu face parte nici din puterea judecătorească, deoarece președintele are rolul de control/veghe asupra autorităților publice ce exercită aceste puteri) și deși este ales prin vot direct și universal, adică de întregul popor român votant, tot partidul (multiplicat prin divizare în mai multe partiduțe) este cel care dă câștigătorul final al alegerilor.
Așa că eu și astăzi, ca și acum 35 de ani, sunt pus în situația de a nu avea cu cine să votez.
Spre deosebire de atunci, astăzi nu mai trebuie să îmi fie frică că voi fi pus pe vreo listă neagră, cu cei care nu doresc să voteze (deși psihoza pedepsei ori măcar a oprobriului public pentru nemersul la vot a fost întreținută zdravăn, până azi). În tot cazul, chiar dacă aș vrea nu aș putea vota, decât dacă fac un efort nejutificat de mare, fiind eu prin Texas.
Dar ce voiam neapărat să spun este că eu și imensa majoritate a concetățenilor mei am supraviețuit regimului comunist, în care nu aveam cu cine să votăm. Așa că nu văd de ce nu am supraviețui și acum, în plină democrație occidentală.
Nu garantez însă că va supraviețui și patria, în sensul să rămână așa cum o știm, în urma acestor alegeri în care cel puțin eu unul nu am pe cine alege.
Cu corolarul că eu nu îndemn pe nimeni, dar chiar pe nimeni, să se ia după mine. Deși Texas este suficient de încăpător.
Citește și: HARI BUCUR-MARCU – Demnitatea de Președintele României
Autor: Hari Bucur-Marcu – expert internațional în politici de apărare națională
- HARI BUCUR-MARCU – Criză și propuneri - 12 ianuarie 2025
- HARI BUCUR-MARCU – Ajunul Nașterii Domnului Iisus - 24 decembrie 2024
- HARI BUCUR-MARCU – Alegeri anulate - 7 decembrie 2024
