Demnitatea de Președintele României
O singură lecție tardivă, din multele posibile, reieșită din evaluarea Deceniului Iohannis despre ce înseamnă demnitatea de Președintele României.
Președintele României este o autoritate publică populată cu o singură persoană – ocupantul funției, în urma alegerilor directe, generale, libere și corecte.
Autoritatea asta publică, numită Președintele României, este instituționalizată direct și exclusiv de Constituția României.
Nu există nicio lege de funcționare a Președintelui României, deoarece ocupantul funcției este egal ca „organ reprezentativ” cu Parlamentul României (deținătorul puterii legislative în stat), așa că, în afara poporului român (a cărui suveranitate națională o exercită separat și președintele și parlamentul) nimeni nu poate veni și să îi spună Președintelui României cum și ce să facă, în interiorul rolurilor și atribuțiilor din Constituție și pe baza mandatului primit de la suveranul colectiv, prin alegeri.
Invers însă se poate. Adică, Președintele României are rolul de veghe la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, deci inclusiv la buna funcționare a Parlamentului României.
Printre mecanismele de veghe, la dispoziția Președintelui, se află funcția de promulgare a legilor emise de Parlament, după verificarea lor privind respectarea Constituției (Curtea Constituțională are funcția de garantare a supremației Constituției, ceea ce e cu totul altceva decât veghea la respectarea ei).
Toate precizările ăstea sunt necesare, pentru ca înțelege că, din punct de vedere constituțional, persoana aleasă să îndeplinească demnitatea de Președintele României nu are deasupra sa decât poporul român și pe Dumnezeu.
Doar poporul român (și/sau Dumnezeu) poate veghea ca Președintele României să își îndeplinească în totalitate și cu cele mai bune intenții rolurile și atributele consemnate în Constituție.
Desigur, dacă Președintele României încalcă repetat (adică de cel puțin două ori) Constituția (în îndeplinirea rolurilor și atribuțiilor sale) sau dacă săvârșește infracțiuni (inclusiv înalta trădare), atunci persoana respectivă poate fi suspendată din funcție, supusă deciziei poporului suveran prin referendum și/sau judecată penal, pentru faptele sale.
Dar, până acolo, doar poporul român (pe Dumnezeu nu are rost să contăm în chestii de buna funcționare a autorităților publice) poate decide dacă Președintele României știe cum să facă, vrea să facă și poate să facă față rolurilor și atribuțiilor constituționale.
Iar dacă poporul român refuză să își asume rolul său de suveran în statul România și ignoră poziția de excepție pe care Constituția României i-o conferă Președintelui, ca organ reprezentativ, prin care poporul român își exercită suveranitatea națională, atunci libertatea ocupantului fotoliului prezidențial de a face ce îi trece prin cap, dacă îi trece ceva, este deplină și nemăsurată.
Autor: Hari Bucur-Marcu – expert internațional în politici de apărare națională
- HARI BUCUR-MARCU – Criză și propuneri - 12 ianuarie 2025
- HARI BUCUR-MARCU – Ajunul Nașterii Domnului Iisus - 24 decembrie 2024
- HARI BUCUR-MARCU – Alegeri anulate - 7 decembrie 2024
