Pervertire…

Când frații și neamurile sunt sărace și amărâte, împart toate belele. E adevărat, împart și bucuriile – puține câte sunt, dar cu atât mai prețioase. Când frații și neamurile dau de bani, devin câini. Ba chiar lupi. Averea rareori ratează remodelarea în rău a ex-săracului, ajuns bogat și înrăit. Și singur.

Așa se întâmplă și cu națiunile.

Pe vremuri, în copilăria și tinerețea mea, această țară era populată de oameni – pâinea lui Dumnezeu. Eram toți egali în sărăcie, dar împărțeam amarul și bucuriile, ca să ajungă la toți. Minus nomenklaturiștii și securiștii, desigur. Puțini și ipocriți și avuți. Și singuri.

După 34 de ani de democrație originală și de capitalism de cumetrie, țara asta s-a ales cu 6,5 milioane de oameni (33% din populație) aflați sub pragul sărăciei și a rămas fără o altă treime din populație, 5 milioane de oameni – cei plecați în străinătate, la muncă. Există și o mână de super-bogați (cca 100 de mii). Mai grav este că există azi mai mult de 1 (un) milion de membri ai partidului comasat și unic român: psdnlusrudmr. Plus 5-6 sute de mii de sinecuriști – funcționari publici redundanți și bugetari fără rost. Aceștia sunt beneficiarii “stabilității”. Pentru ei funcționează statul, în favoarea lor statul a renunțat să mai fie plasă de siguranță socială pentru restul neamului. Ei sunt frații înrăiți și neamurile pline de câinoșenie, care nu doar că vor totul pentru ei, dar îi și urăsc pe săraci și pe flămânzi. Ei nu ar putea accepta vreodată schimbarea în mai bine a destinului fraților lor săraci și al neamurilor lor pricăjite.