ADRIAN BUCURESCU – Scrisoarea soldaților Gheorghe și Manole către Rafira și Nicolae Lazăr din Copuzu

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Scrisoarea soldaților Gheorghe și Manole către Rafira și Nicolae Lazăr din Copuzu

   În amintirea fraţilor mamei mele, fulgeraţi pe frontul de Răsărit

De sub ţărână, mamă-ndurerată,
îţi scriem amândoi în astă seară.
În sânge-am înmuiat peniţa, tată,
pecetluind şi dorul nostru-n ceară.

Mai stăm şi noi de vorbă uneori,
căci au şi morţii ceasuri de-ntâlnire,
şi ne-amintim cum am plecat în zori,
cu haine primenite, la oştire.

Trecut-am Nistrul cu izbândă. Însă
cine ştia de-om mai veni în sat?
Cântând prin Rusia o doină ninsă,
tot aşteptam semnalul de asalt…

Săndel o fi acum la casă nouă,
el, cel mai mic, nu prea-şi aduce-aminte.
Dar Anicuţa şi Florica – două
surori frumoase, ne-or mai ţine minte?

Dumitru şi Ion s-or fi-nsurat,
şi noi te pomeneşti c-avem nepoţi.
Binecuvântă-i, Doamne lăudat,
şi dă-le drag de viaţă Tu la toţi!

Măicuţă, tu mai ai broboada-albastră?
Noi nu prea ştim ce mai e-n sat la noi.
Dar Basarabia acum e-a noastră?
Căci pentru ea plecarăm la război.

Tăicuţule, măcar s-a făcut pace?
Cu Stalin ce mai e? S-a potolit?
Că veştile nu prea ajung încoace…
Dar Antonescu-Ardealu-a întregit?

Tu, mamă scumpă, nu fi-ngrijorată,
că roua dimineţii ne-a scăldat
şi ne-a fost giulgiu frunza scuturată
şi-am adormit cu ochii către sat.

Noi sănătate vă dorim şi pace,
şi nu mai plângeţi pe-nserat întruna,
că-n lacrimi morţilor nu prea le place
orbitele să le ascundă Luna.

Nu ne mai plângeţi pe-nserat întruna!

                                                                          Adrian Bucurescu

Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist

Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Necondiționat

Ultimele postări