Să mai zicem că clona e reușită. Nu numai ca aspect exterior, dar și ca personalitate și mai ales ca experiență de viață ale originalului.

Așa că entuziaștii noștri l-ar lua pe Cuza cel nou, l-ar aduce în România anului 2024 și l-ar prezenta publicului român, ca o soluție la Președintele României. Una mai bună decât oricare alt candidat contemporan nouă, fără îndoială.

Ceea ce e mult mai simplu de zis decât de făcut.

În primul rând, entuziaștii noștri ar întâmpina o criză de popularitate. Cine mai știe azi, în România, despre Alexandru Ioan Cuza? Chiar dacă numele le sună multora vag cunoscut. Cu siguranță nu se vor găsi atât de mulți votanți, încât să conteze pentru unul dintre primele două locuri, în sondajele de opinie.

În al doilea rând, cum vor reuși entuziaștii noștri inițiatori să întocmească o listă cu cel puțin 200.000 semnături de susținere a candidaturii lui Al. I.Cuza la Președintele României? În condițiile în care, dacă lista ar fi pe bune, obținerea unei singure semnături ar însemna cel puțin o oră de muncă/om și o cheltuială de cel puțin 50 lei/10 euro. Astfel încât o asemenea listă corectă și cinstită ar însemna 200 de ore muncă a 1.000 de voluntari și cel puțin 2 milioane de euro. De unde să adune entuziaștii ăia o asemenea trupă de voluntari și să strângă un asemenea buget?

În al treilea rând, cum ar arăta campania electorală de susținere a lui Alexandru Ioan Cuza la Președintele României? Ce întâlniri va organiza și cine va participa la ele? Ce ar putea să le promită azi Cuza alegătorilor? Ce garanții ar putea Cuza să le dea votanților că își va onora promisiunile?

Altfel, ar fi într-adevăr ceva cu totul excepțional de văzut, cum ar fi o dezbatere între Ciolacu, Ciucă și Cuza!

Autor: Hari Bucur-Marcu  –  expert internațional în politici de apărare națională

Citește și: HARI BUCUR-MARCU – Alexandru Ioan Cuza – bărbat de stat român