Rezistența la antibiotice și punerea României la zid de către OMS face parte dintr-un plan diabolic al Ministerului Sănătății de reducere a populației. Interzicerea totală a eliberării de antibiotice fără rețetă, interdicția mascată pentru medici de a prescrie astfel de rețete, concomitent cu impozitarea concediilor medicale vor avea un efect devastator asupra stării de sănătate, cu o creștere accentuată a morbidității și a mortalității.

Într-un sistem de sănătate în care nimic nu funcționează și în care accesul la tratament este aproape blocat de birocrația excesivă a medicilor de familie, de fondurile permanent insuficiente pentru analizele și investigațiile medicale, de descurajare a adresabilității în spitale și de costurile informale suportate de pacienți, măsurile luate de autorități nu fac decât să deterioreze și mai mult starea de sănătate a populației.

Impusă de OMS, pe motiv că am consuma prea multe antimicrobiene, măsura interdicției totale a eliberării antibioticelor în farmacii, sub amenințarea pierderii licenței de către acestea, va avea consecințe extrem de grave. Automedicația nu a apărut în România doar din cauza lipsei de educație a populației, ci și din necesitate. Cu medici de familie din ce în ce mai puțini și cu zone extinse neacoperite de aceștia, cu accesibilitate redusă la medicii de specialitate, dar și în spitale, românii au fost obligați să se descurce fiecare cum a putut. Și astfel, cel mai important personaj din tot sistemul medical a devenit farmacistul, transformat, fără voie, în medicul universal. Acest fenomen i-a ajutat pe oameni să supraviețuiască și nu e existat niciun caz până acum de medicație greșită, de vreun malpraxis în rândul farmaciștilor. Dimpotrivă, cunosc cel puțin un caz în care un farmacist i-a salvat viața unui om, corectându-i un diagnostic greșit dat de un medic cardiolog.

Ipocrizia sistemului

Reprezentanții sistemului medical spun că românii iau antibiotice ca pe bomboane, generalizând cazurile efectiv izolate. În fapt, cea mai frecventă afecțiune a românilor, dat fiind clima schimbătoare, este infecția acută a căilor respiratorii superioare (IACRS). În acest caz, dat fiind că vorbim de infecție, de cele mai multe ori bacteriană, medicii prescriu antibiotice, în general, aceleași. Odată prescris tratamentul, la o nouă apariție a afecțiunii, omul se duce direct la farmacie, evitând aglomerația și timpul pierdut pe la cabinetele medicilor.

Narativul oficial, preluat de toți din sistemul medical, este că antibioticele nu tratează virozele. În realitate, însă, ți se cere doar să te chinui mai mult. Așa cum am mai scris, un reputat profesor doctor îmi spunea deunăzi că medicii sunt ipocriți când nu prescriu antibiotice la viroză, atâta timp cât aceiași medici iau antibiotice când au viroze, ca să le treacă în trei zile, nu în trei săptămâni. Ca să fim, totuși, realiști, rezistența antimicrobiană, dacă ea există la nivelul reclamat de Ministerul Sănătății, nu a fost creată de amârâții care își iau antibiotice din farmacii atunci când chiar au nevoie, mai ales că, de câțiva ani, accesul a fost restricționat, existând foarte puține farmacii care mai eliberau fără rețetă. Ea a apărut în spitale, unde se administrează antibiotice cu spectru larg de acțiune.

Dr. Angela Mazdrag, președintele Uniunii Patronatelor Independente din Medicina de Familie (UPIMF), ne spune că antimicrobienele puternice se dau în spitale doar trei zile, până la primirea rezultatului antibiogramei. Presupunând că în toate spitalele s-ar face antibiograme, deși nu este așa, 3 zile, față de 5, 7 sau 10, perioadele minime de administrare a antibioticele, sunt de ajuns pentru a crea rezistență.

Probleme grave la stomatologie

Cel mai grav abuz de antibiotice se produce, însă, în zona stomatologiei. Medicii de familie atrag atenția că sunt mulți români care au carii, lucrări dentare suprainfectate și consumă săptămânal antibiotice.

”Soluția ar fi să se ducă la stomatolog, să-i prescrie tratamentul, dar trebuie să plătească. Aici este problema sistemului, pentru că este foarte simplu să faci un contract cadru care este definit prost de la un capăt la altul, să decontezi numai anumite servicii, fără să ții cont de ceea ce vezi în teritoriu, că ai toate datele centralizate. Ar trebui să se țină cont de patologia reală existentă în țară, iar pe stomatologie trebuie decontate și alte servicii, nu numai trei lulele, trei surcele. Apoi, stomatologii nu vor să facă contract cu Casa de Asigurări nici pentru acele servicii puține, că nu le convine. Ei vor banii în mână, nu stau ca noi, cu lunile, să aștepte decontarea. Dacă serviciile stomatologice ar fi compensate prin Casă, omul s-ar duce și s-ar trata”, ne-a declarat dr. Angela Mazdrag, președintele UPIMF.

Fără concedii medicale

Medicii de familie semnalează faptul că, din momentul în care Guvernul a introdus impozitul de 10% pe concediile medicale, tot mai mulți români apelează, atunci când sunt bolnavi, la concediile de odihnă sau la zile libere, recuperări, pentru a evita să piardă bani din salariu. ”În plină epidemie de gripă, pe care o traversăm în ultima perioadă, nu cred că am dat 7 concedii medicale”, ne spune dr. Angela Mazdrag. Mai grav este că, de teama impozitării abuzive a concediului medical, românii se vor duce bolnavi la serviciu, îmbolnăvindu-i și pe alții și agravându-și propria afecțiune. În plus, fără acces la antibiotice, bolnavii vor sta fără tratamente, ajungând prea târziu în spitale, așa cum s-a întâmplat și în perioada pandemiei. Ministerul Sănătății îi trimite în masă pe români la medicii de familie, însă, la sărăcia cu care se confruntă, aceștia nu-și vor permite să își ia concedii medicale nici măcar pentru ziua pierdută la ușile acestora. Iar pentru cei cu infecții dentare, care nu au bani să ajungă la stomatolog, riscul este ca infecția chiar să-i ucidă.

Citește și: CLAUDIA MARCU – Începe privatizarea mascată a Sănătății

Autor: Claudia Marcu – jurnalistă profesionistă la ziarul Național

Citește și: VASILE ASTĂRĂSTOAE – „Dictatura” sănătății publice

Sursa imagine titlu: emerging-europe.com