Responsabilitatea socială în sănătate
Am primit un mesaj pe Facebook de la un medic care îmi spunea: Mai lăsați-o dom’ profesor cu comunismele. Ne vorbiți tot timpul despre responsabilitate socială când majoritatea celor săraci sunt săraci pentru că nu muncesc și au pretenții să aibă totul. Să răspundă individual.
Mi-am dat seama că, de fapt, conceptul, cel puțin în ceea ce privește sănătatea, nu este cunoscut și că de asta este respins. Responsabilitatea socială pentru sănătate înseamnă datoria socială a statului de a promova un efort colectiv îndreptat spre îmbunătățirea stării de sănătate a populației și este măsurată prin scăderea morbidității și mortalității. Bineînțeles că ea trebuie însoțită și de responsabilitatea individuală, care constă în datoria și capacitatea personală de a avea grijă de propria sănătate. Cu alte cuvinte, responsabilitatea socială nu se referă strict la îngrijirile medicale, ci se referă la intervenția statului asupra determinanților sociali ai sănătății. Scopul politicilor sociale este tocmai îndepărtarea aranjamentelor sociale, care afectează negativ starea de sănătate a populației. Este dovedit că sistemul sanitar de îngrijiri de sănătate influențează doar într-o proporție de maximum 15% starea de sănătate a unei populații. Restul sunt factori de tip educațional, cultural, economic și social. De exemplu: lipsa controlului asupra deciziilor la locul de muncă influențează starea de sănătate. Nivelul de încredere interpersonală dintre cetățeni, normele de reciprocitate și densitatea asociațiilor civice, care facilitează cooperarea pentru beneficii comune, influențează starea de sănătate. Inechitatea influențează starea de sănătate. Și exemplele ar putea continua.
Ce observăm în România?
Observăm că există o discordanță a politicilor publice în raport cu politicile publice de sănătate din UE. Observăm că toate politicile sunt focalizate asupra controlului costurilor, favorizând în acest fel persistența subfinanțării cronice. Observam că cercetările sunt puține în ceea ce privește statusul socio-economic evaluat prin educație – venit – ocupație etc., ceea ce influențează semnificativ starea de sănătate a populației. Observăm discriminarea în sistemul de sănătate și transformarea inegalităților în inechități. O persoană din mediul rural, deși potrivit legislației se bucură de aceleași drepturi cu o persoană din mediul urban, nu își poate fructifica aceste drepturi. Deși 45% din populație este în mediul rural, doar 9% dintre medici își desfășoară activitatea în acele locații, iar dintre aceștia 97% sunt medici de familie. Observăm accesul dificil și inechitabil al grupurilor defavorizate social la sistemul de sănătate public. Și ca dovada a inechităților, în România, există și noțiunea de neasigurat, deși vorbim despre sistem social de asigurare.
Trebuie înțeles că responsabilitatea socială și responsabilitatea individuală au ținte diferite. Prima se referă la scăderea morbidității și mortalității nejustificate, iar cea de a doua se referă la grija la față de propria sănătate. Abandonarea responsabilității sociale de către stat în favoarea responsabilității individuale este periculoasă.
Trebuie să renunțăm la o veche prejudecată potrivit căreia sănătatea este costisitoare și neproductivă. Dimpotrivă, sănătatea produce creștere economică prin scăderea morbidității (crește productivitatea muncii, cresc investițiile directe, crește PIB, crește nivelul de trai). Studiile multicentrice (în 86 de țări) au arătat: creșterea speranței de viață cu un an produce creșteri ale PIB-ului cu 4% (Bloom & all, 2004) și a investițiilor străine cu 9% (Alsan et all, 2006).
În concluzie, trebuie să existe o balanță justă între responsabilitatea socială și cea individuală, este nevoie de politici intersectoriale care să vizeze organizarea și finanțarea sistemului public și a politicilor publice de educație medicală și economică.
P.S.: Aversiunea față de termenul de responsabilitate socială este menținută și promovată de către o serie de așa-zis analiști și comentatori care asimilează termenul cu ideologia de stânga, cu ajutorul social nejustificat. Deoarece scaunul pe care se urcă este mai înalt decât grosimea cărților pe care le-au citit, țin să le comunic că responsabilitatea socială este comună atât ideologiei de stânga, cât și ideologiei de dreapta. Democrația creștină a susținut acest concept și creștinismul nu poate să fie taxat că ar fi de stânga.
Autor: Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae
Citește și: VASILE ASTĂRĂSTOAE – Argumente privind subfinanțarea Sistemului de Sănătate
Sursa imagine: nbcnews.com
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Învierea Domnului - 12 aprilie 2026
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Gânduri pentru început de an - 3 ianuarie 2026
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Hristos Se naște, slăviți-L! - 24 decembrie 2025
