MIRCEA VINTILESCU – FEMEILE DACE, EXTREM DE FRUMOASE, DAR ȘI FOARTE PERICULOASE

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

FEMEILE DACE, EXTREM DE FRUMOASE, DAR ȘI FOARTE PERICULOASE

Columna lui Traian, cel mai faimos monument antic dedicat războaielor daco-romane, a rămas una dintre cele mai realiste mărturii despre portul și înfățișarea dacilor.

Cele mai vii mărturii despre înfățișarea și portul femeilor din Dacia sunt ilustrate pe Columna lui Traian, monumentul antic ridicat în Roma pentru a celebra triumful armatelor romane asupra dacilor, de la începutul secolului al doilea.

Pe baza scenelor artistice de pe Columna lui Traian, a izvoarelor literare din Antichitate și a descoperirilor arheologice, unii oameni de știință au încercat să reconstituie portretul și modul de viață al femeilor din Dacia.

Unii istorici, ca Hadrian Daicoviciu, au ajuns la concluzia că femeile dace aveau o frumusețe expresivă, idealizată în scenele de pe Columna lui Traian.

„Columna Traiană le înfăţişează, poate idealizându-le întrucâtva, zvelte, înalte, aparent puternice, purtând părul pieptănat pe tâmple, cu cărare la mijloc şi strâns la spate într-un coc. Femeile purtau o cămaşă încreţită, cu mâneci scurte, şi o fustă. Columna Traiană ni le înfăţişează purtând uneori şi o manta lungă, bogat drapată. O basma, probabil colorată, le acoperea părul”, scria Hadrian Daicoviciu.

Columna lui Traian a imortalizat femeile dace portretizate pe monumentul de marmură, realizat de sculptori greci conduşi de faimosul Apollodor din Damasc, sunt puternice, indiferent de ipostazele în care sunt înfățișate.

„Pe Columnă vedem tipuri feminine foarte frumoase, purtând încă şi o mantă bogat drapată peste haina lungă, stilizată clasic ca un lung hiton, bogat, iar pe cap un fel de testemel, care acopere părul, înnodat la spate sub conciu”, informa istoricul Vasile Pârvan, în „Getica – Ο protoistorie a Daciei” (1926).

Pe Columna lui Traian sunt ilustrate peste 150 de scene ale războaielor daco-romane. Împăratul Traian apare de peste 60 de ori, iar regele Decebal este portretizat de opt ori, potrivit istoricilor. Femeile dace au și ele roluri principale în câteva dintre scenele memorabile ale Columnei.

Unul dintre cele mai stranii episoade este redat de Scena XXXV de pe Columna lui Traian, unde sunt arătați câțiva soldați romani, căzuți prizonieri, care sunt schingiuiți de femeile dace.

Acţiunea ei se petrece pe un munte, în vecinătatea unui templu, unde trei bărbați goi, cu mâinile legate la spate, sunt torturați cu făclii aprinse, de către cinci femei.

„Că bărbații sunt romani reiese din figurile lor rase ori cu o barbă de curând crescută și din părul capului tuns scurt. În ce privește femeile, originea lor dacă este evidentă prin costumul pe care îl poartă, cu o basma pe cap, cu o bluză cu mâneci lungi și cu un himation (n.r. mantie) lung. Prizonierii au fost daţi pe mâna preoteselor unui cult sângeros, pentru a-i chinui ritual, înainte de a-i omorî, potrivit tradiţiilor lor religioase, pe care le aveau şi vecinii lor traci, germani, sarmaţi.

Ţestele soldaţilor romani ai lui Fuscus înfipte în pari pe zidurile cetăţii dace (scena XXV) confirmă obiceiul”, explica istoricul Radu Vulpe, în „Columna lui Traian” (ciMEC, 2002).

Și scena XXX de pe Columna lui Traian a stârnit controverse. Artiștii l-au ilustrat pe împăratul Traian şi doi dintre camarazii săi, asistând la urcarea unei tinere prizoniere pe o corabie de pe Dunăre.

Femeia cu înfăţişarea unei prinţese ţinea un prunc la sân şi priveşte spre un grup de femei dace, rămase în urmă, în timp ce împăratul roman pare să îi acorde o atenţie deosebită. Episodul este bogat în semnificaţii, susţin cercetătorii, cei mai mulţi considerând că scena înfăţişează capturarea surorii lui Decebal de către romani.

„Toți comentatorii au recunoscut în această scenă capturarea unei femei dace de un rang social înalt: o principesă, o preoteasă sau, deopotrivă, și una și alta. Ca zălog de o importanță excepțională, ea e tratată în alt chip decât tovarășele sale de care se desparte și care urmează să ia calea robiei de rând. Nu e păzită de soldați și însuși împăratul îi acordă o deosebită atenție. Nu e decât foarte normal să ne gândim la identitatea acesteia cu sora lui Decebal, care a fost capturată de către Laberius Maximus”, arăta istoricul Radu Vulpe.

Episodul capturării ar fi avut loc într-una dintre cetățile dacice din Munții Orăștiei și a fost redat de istoricul latin Dio Cassius.

Acesta arăta că împăratul roman a cucerit fortificațiile din munți, de unde a recuperat mașinile de război și steagurile romane, iar unul dintre generalii săi, Maximus, a capturat-o pe sora lui Decebal, determinându-l pe regele dac să accepte pacea.

„Presupunem că o asemenea acțiune s-a petrecut pe valea Luncanilor, în sus, unde, pe o înălțime greu accesibilă, se află cetatea de la Piatra Roșie. Aceasta trebuie să fi fost fortăreața cucerită de Maximus, în care se afla sora regelui dac, poate ca preoteasă al unui cult slujit de femei”, arăta autorul volumului „Columna lui Traian”.

Românii au găsit surorii lui Decebal și un nume, Dochia, și au amintit-o în numeroase legende populare.

O altă scenă în care femeile sunt redate expresiv pe Columna lui Traian arată întoarcerea la vetre a familiilor dacilor, refugiate în timpul războiului.

„În valea de la mijlocul codrului, merg în frunte doi bărbați, dintre care unul duce în cârcă un băiețaș care se prinde de chica lui, în timp ce el îl ține de un picioruș. Urmează o femeie purtând pe cap, ca muntencele noastre de azi, un coșuleț cu un prunc înfășat, apoi o altă mamă, ducând în brațe un copilaș ceva mai crescut, care se agață cu o mânuță de umărul ei.

După ele vine un moșneag trăgând de mână un băiat. În valea de jos, o mamă, ținând un prunc în brațe, este urmată de o fetiță și de un băiat mai mic. Femeile au cămăși cu mâneci lungi, peste care poartă o manta, iar părul capului le este legat cu un tulpan înnodat, lăsând capetele să atârne pe ceafă. Bărbații poartă costumul obișnuit al comaților”, arăta istoricul Radu Vulpe.

O ceremonie romană la care participă familiile dacilor, cu bărbați, femei și copii este redată și ea, expresiv, pe Columna lui Traian, balansând numeroasele scene de lupte sângeroase înfățișate de artizanii monumentului.

„Datorită Columnei, poporul român are șansa de a cunoaște chipurile strămoșilor săi”, arăta istoricul Lucia Țeposu Marinescu.