Acum când o tristeţe

Se îmbrăţişează cu alta,

Şi timpul mă aşteaptă la poartă,

Intru în casa năpădită de iederă,

Să-ţi spun: „ Bună ziua, tată!”

Dar tu, nu eşti acasă,

Biroul tău e rece şi surd,

Îţi las lumina aprinsă,

Dacă te-ntorci -să te aud.

Şi gutui pe masă îţi las,

Şi-o farfurie plină cu nuci,

Manuscrisele toate te-aşteaptă

Să le citeşti, atunci când ajungi.

Doar praful din birou

Ţi l-am şters,

Şi ţi-am adus o icoană nouă

Care, nu ştiu de ce…

Dar plânge cu rouă.

Aştept să vorbim despre asta,

Şi despre iarba ce-mi creşte în oase

Ori cum zboară fără aripi –vrabia,

Iar tu, să-mi citeşti vreun articol

Scris iarăşi cu sabia.

Până atunci , mă voi

plimba prin grădină,

Deşi lumea îmi tot spune

Să nu te aştept,

Că eşti plecat sub ţară,

Doar că ea încă nu ştie –

Că teii în astă primăvară,

Nu pot să-nflorească  fără tine.

• Despre
• Ultimele Postari

DABIJA DOINA

Ultimele postari ale lui DABIJA DOINA (vezi toate)

• DOINA DABIJA – Poetul şi inima Basarabiei - 18 ianuarie 2025
• DOINA DABIJA – În apărarea identităţii - 22 decembrie 2024
• DOINA DABIJA – Mereu nemulţumiţi - 14 decembrie 2024

DABIJA DOINA