DOINA DABIJA – Aşteptare

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Aşteptare

Acum când o tristeţe
Se îmbrăţişează cu alta,
Şi timpul mă aşteaptă la poartă,
Intru în casa năpădită de iederă,

Să-ţi spun: „ Bună ziua, tată!”

Dar tu, nu eşti acasă,
Biroul tău e rece şi surd,
Îţi las lumina aprinsă,

Dacă te-ntorci -să te aud.

Şi gutui pe masă îţi las,
Şi-o farfurie plină cu nuci,
Manuscrisele toate te-aşteaptă

Să le citeşti, atunci când ajungi.

Doar praful din birou
Ţi l-am şters,
Şi ţi-am adus o icoană nouă
Care, nu ştiu de ce…

Dar plânge cu rouă.

Aştept să vorbim despre asta,
Şi despre iarba ce-mi creşte în oase
Ori cum zboară fără aripi –vrabia,
Iar tu, să-mi citeşti vreun articol

Scris iarăşi cu sabia.

Până atunci , mă voi
plimba prin grădină,
Deşi lumea îmi tot spune
Să nu te aştept,
Că eşti plecat sub ţară,
Doar că ea încă nu ştie –
Că teii în astă primăvară,

Nu pot să-nflorească  fără tine.

Autor: Doina DABIJA, poet, jurnalist, redactor-șef Revista,,Literatura și Arta”

Citește și: DOINA DABIJA – Dorul nestăvilit

DABIJA DOINA
Ultimele postari ale lui DABIJA DOINA (vezi toate)