Aurel Vlaicu s-a născut la 6/19 noiembrie 1882, în satul Binținți, județul Hunedoara. La școala primară din satul natal era cunoscut ca foarte inventiv și cu înclinații către tehnică. La terminarea școlii primare, învățătorul Vasile Basarabă îl sfătuiește pe Dumitru Vlaicu: ”să-și dea fiul la școli mai înalte”.

Acesta a urmat sfaturile învățătorului și în toamna anului 1890, Aurel Vlaicu este înscris la Colegiul reformat din Orăștie, unde va urma cursurile timp de șase ani. Urmează apoi studii tehnice superioare la Budapesta și Munchen în timpul cărora a realizat proiectul unui avion, iar în anul 1908 este angajat inginer la fabrica de automobile Oppel din Russelheim, scrie Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, pe pagina de Facebook a instituției.

Întors în comuna natală construiește un planor cu care efectuează numeroase zboruri în 1909. În toamna aceluiași an se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I la Arsenalul Armatei.

În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat premii memorabile la mitingul aerian de la Aspern, Austria: premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înălțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.

Concursul a reunit piloți din 7 țări, printre care și Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii. Ziarul vienez „Neue Freie Presse” publica următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate și curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplătea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”

Felicitărilor și telegramelor primite din țară Vlaicu le-a răspuns:

”Mulțumesc din inimă pentru felicitările și urările voastre. Sunt fericit că aeroplanul meu, construit în țară prin propriile noastre mijloace găsește aici o apreciere generală”.

Cu ocazia împlinirii a 111 ani de la succesul lui Aurel Vlaicu în cadrul concursului de la Viena Muzeul Militar Național ”Regele Ferdinand I” prezintă, pe pagina de Facebook a instituției, una dintre scrisorile acestuia trimisă unui prieten, în care sunt prezentate încercările, eșecurile și reușitele aviatorului din perioada construirii avioanelor Vlaicu I și Vlaicu II.

Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”

© Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”

Aurel Vlaicu și-a pierdut viața în urma prăbușirii cu avionul Vlaicu II, în localitatea Bănești, lângă Câmpina, la 31 aug./13 sept. 1913, în timp ce încerca să treacă Carpații. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. La 28 octombrie 1948 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Autor: Prof.Dr. Mircea Vintilescu