DOINA DABIJA – Rătăciţii secolului XXI

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Rătăciţii secolului XXI

De 9 mai, când toată lumea sărbătoreşte Ziua Europei, ruşii din Republica Moldova şi-au făcut de cap în oraşul nostru, aşa cum nu s-a întâmplat nici în anii ’90.

Aceştia au ieşit în centrul Chişinăului cu steaguri roşii şi cu simbolurile agresiunii ruseşti în piept, ca şi cum se aflau la Moscova şi nu pe un pământ românesc, ca să ne demonstreze încă o dată nouă – celorlalţi – cine-s cu adevărat stăpânii acestei ţări, comportament care se aseamănă cu proverbul: „S-a suit scroafa-n copac”.

Cu muzică rusească şi scandând: „Pobeda” (Victorie) ori „Ura, ura!”, aceştia l-au luat cu ei şi pe Stalin, lipindu-i mutra pe un afiş impunător, spurcând Piaţa Marii Adunări Naţionale, acolo unde noi, românii basarabeni, ne-am luptat pentru libertatea noastră.

Se vede însă că după 33 de ani, timp în care le-am oferit ruşilor din Basarabia prea multe drepturi, ei neavând nicio obligaţie faţă de acest neam, aceştia ne ameninţă şi azi cu chipul celui mai mare criminal din istorie, cel care ne-a deportat părinţii şi bunicii în Siberia.

Iar moldovenii noştri rătăciţi, prezenţi şi ei la acest „Deni pobedî” (Ziua Victoriei), n-au simţit bătaia de joc a ocupanţilor, dar i-au susţinut pe aceşti iubitori de Uniunea Sovietică, ca şi cum ar spune: „Rob am fost şi rob am să rămân!”, ţipând la microfoane să le dăm „paşi” săracilor „fraţi”, uitând cât rău ne-a făcut acest popor-„frăţior” de la 1812 încoace.

Dar, sunt curioasă, oare câtă „paşi” ne-ar da nouă rusul dacă am defila şi noi pe străzile Moscovei cu portretul lui Ştefan cel Mare şi cu drapelul românesc în spate, ori am cânta în faţa Kremlinului: „Treceţi, batalioane române, Carpaţii!” Vă spun eu: v-ar aresta imediat şi v-ar trimite în Siberia pentru cel puţin 30 de ani.

Fiindcă cel care ne-a furat limba, istoria, numele nostru de român, identitatea, libertatea şi sufletul este naţionalist şi la Moscova, şi-n Republica Moldova, şi oriunde vrea el.

Numai noi nu suntem şi rostim melancolic. „Ei, lasă!” Însă cu acest „lasă” mâine-dimineaţă ne vom trezi că, în locul lui Ştefan cel Mare, stă pe soclu „tătuca” Stalin, care ne va privi rânjind nu doar de pe postament, dar şi din iad, mulţumit că într-un secol în care omenirea l-a aruncat la groapa de gunoi a istoriei, el încă are putere să ne dea afară din ţară. Iar noi nu protestăm, ci strigăm ca proştii: „Ura!”

Autor: Doina DABIJA, poet, jurnalist, redactor-șef Revista ,,Literatura și Arta”