DE LA MINCIUNĂ LA ADEVĂR

Dar conducătorii români știau că ,,nevinovații” cazari sau jidani, cloceau numai ouă de basilisc pentru a le arunca asupra României. În Stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 29 octombrie 1940, găsim pe ,,fiii diavolului” foarte activi pentru răspîndirea ,,revoluției mondiale” și cei luați la învîrtit după vedeniile moscovite cu mult sînge înroșite, am fost chiar noi prăpădiții români care nu puteam înțelege sub nici un motiv de ce să fim bolșevici cînd avem alte rosturi și rostuiri. Generalul Petrovicescu prezintă cîteva situații unde jidanii comuniști aveau mare mîncărici la limbă și creier:

,,Siguranța Generală mi-a arătat că, în tot acest interval, de la 15 decembrie 1939 și pînă astăzi, nu s-a întîmplat nimic altceva, în afară de faptul că la Suceava a fost descoperit un număr de 22 jidani întru- niți într-o întâlnire comunistă… De la 15 noiembrie pînă la 15 decembrie 1939, au fost arestați 141 de delicvenți, care s-au dedat la redactarea, imprimarea și răspîndirea de manifeste comuniste… În același timp au fost descoperite și două organizații comuniste. Din cei 141 delicvenți, 120 sînt jidani, 16 sînt români și cinci de diferite naționalități… Astă noapte au fost arestați la Giurgiu, în urma unei descin- deri, 20 jidani care făceau parte dintr-o organizație comunistă, în legătură cu cei care au fost arestați pe 11 decembrie și care sînt deja trimiși în fața instanțelor judecătorești.” Ei urmăreau ca România să de- vină stat comunist și pentru asta au dezvoltat la noi o rețea amplă de spionaj, diversiune, propagandă comunistă, sabotaje și grupuri de partizani în spatele frontului româno-german, toate acestea fiind coordonate de NKVD, GRU și Comintern care controla în totalitate P.C. din România unde majoritatea covîrșitoare erau jidani.

În lucrarea lui Gh. Buzatu, la pagina 61, autorul dă un pasaj dintr-un studiu al bolșevicilor cu circu- lație redusă, care prezintă starea de fapt din Basarabia înainte de ocuparea ei din iunie 1940. ,,Cu o lu- nă înaintea începerii operațiilor militare din Basarabia, au fost chemați de Comintern; M. Scorțov(Lei- bovici) și I. Morgenstern, membri ai secretariatului PC din România, care au prezentat rapoarte deta- liate despre «capacitatea de luptă și activitatea organizației comuniste din Basarabia, ca și asupra stării de spirit și politico-morale a populației»”. Un raport al Inspectoratului Regional de Poliție al ținutului Nistru(înființat în anul 1938 prin reforma administrativă inițiată pentru întreaga țară și care cuprindea județele Cetatea – Albă, Lăpușna, Orhei, Tighina) din mai 1940 arată: ,,Paralel cu acțiunile informative și de paralizare a zonei de operații probabile ale armatei române, organizațiile comu- niste încep a desfășura o activitate mai susținută prin propagandiști în favoarea regimului sovietic. Co- muniștii împrăștiau manifeste aduse din laboratoarele NKVD și GRU prin care îi îndemnau pe locuitori să se revolte împotriva statului român și plini de ură să lupte împotriva asupritorilor. Acțiunile lor viza și teritoriul din dreapta rîului Prut, iar în Iași s-au răspîndit asemenea manifeste chiar și la data de 22 august în curtea Atelierelor C.F.R Nicolina”. Purtătorii acestor ,,strigăte de revoltă bolșevi- că” erau în cea mai mare parte jidani, care treceau clandestin Nistru ca să aducă urletele Satanei și pe pămîntul românilor. Sînt zeci de asemenea manifeste și chemări la luptă împotriva ,,exploatatorilor români” care arată fără nici un dubiu că jidanii din estul și nord-estul României conspirau împotriva statului român și așteptau ,,eliberarea” lor de către armatele bolșevice din URSS! În nota informativă nr. 127 din 25.Vll.1940 se precizează ca să fie limpede atît pentru urlătorii semitismului cazar cît și pentru cei care și-au vîndut conștiința fiilor diavolului: ,,Evreii din România au fost informați de ocuparea Basarabiei înainte de darea ultimatumului de către U.R.S.S. dedîndu-se la o intensă pro- pagandă și pregătind din timp steaguri roșii și placarde cu «Trăiască armata sovietică și Stalin»”. (Arhiva M.Ap.N. fond Corpul 4 Armată, dosar 69, fila 104)

Pentru deplina luminare a noastră privitor la starea de fapt de atunci, cine erau mozaicii din Româ- nia, ce doreau ei românilor și de ce sprijineau pe față acțiunile criminale ale bolșevicilor cazari, stăpî- nii URSS, de a cotropi teritoriile locuite majoritar de români care au făcut parte din Moldova feudală, voi face trimitere la documentul intitulat ,,BULETIN CONTRAINFORMATIV pe luna octombrie 1939, partea ll-a(A – 143)” unde scrie: ,,În rîndul evreilor s-a putut constata oarecare satisfacție ca ur- mare a zvonului răspîndit de unii agitatori că nu este exclusă o invazie a trupelor sovietice în Basarabia. Ei întrețin legături ascunse cu URSS… Sânt unele informații că evreii din județul Soroca ar fi format comitete secrete, pentru primirea cât mai bine a trupelor rusești, la o eventuală intrare în Basarabia…” Informația este corectă, iar valoarea istorică devine uluitoare, fiindcă este dovada conspirației jidanilor împotriva majorității populației formate din români, cu 8 luni înaintea in- vaziei hoardelor bolșevice asupra acestor teritorii. La apariția cotropitorilor bolșevici a Basarabiei și Bucovinei din 28 iunie 1940, aceste ,,comitete secrete” au ieșit la lumină numindu-se ,,miliții de au- toapărare civilă”, primind Armata Roșie cu flori și strigându-le că ,,i-au așteptat de 20 de ani”.

Așa au așteptat jidanii din Soroca în 28 iunie 1940 armata bolșevicilor lui Stalin, care ,,elibera Ba- sarabia” de robia și tirania moșierilor, burjuilor și țiganilor români ce nu meritau decît să fie dis- truși fiindcă în firea lor de sălbatici erau fioroși antisemiți!

Pentru a le dovedi bolșevicilor din imperiul Satanei cît sînt de credincioși ei jidanii(cazarii iudeo-bolșevici care trăiau de cca 80 ani printre români), au atacat armata română care a pier- dut 43232 de ofițeri, subofițeri și soldați(Arhivele Ministerului Apărării Naționale, fond Cabinetul Ministrului, dosar nr. l 447, fila 195). Și tot ei au atacat ,,vitejește” administrația românească care se retrăgea împreună cu armata, ucigînd mii de funcționari ai statului român, iar după înstăpînirea bolșe- vicilor din 30 iunie 1940, au ucis peste 32000 de români și au trimis în lagărele din Siberia peste 232000 de români în numai un an de zile, doar pentru ,,vina că erau români”, au profanat și dis- trus mii de biserici ortodoxe ale românilor în intervalul de un an de ocupaţie. Ce a urmat după întoar- cerea ruşilor şi jidanilor în primăvara anului 1944 în aceste ținuturi românești este o altă tragedie din stînga Prutului despre care nu se vorbeşte deloc în România!

Încep cu documente aduse de Gh. Buzatu de la Moscova(C – p. 226) unde avem informații despre felul cum a decurs retragerea armatei române din cele două ținuturi revendicate de bolșevicii din URSS, intitulat ,,Dare de seamă asupra modului cum s-a desfășurat evacuarea Basarabiei”, pre- zentată de șeful Biroului Statistic Militar din Iași, la 3 iulie 1940. În capitolul 4 se prezintă pe larg:

,,Acțiunea comuniștilor și evreilor pe timpul evacuării” de unde dau numai cîteva exemple: ,,Încă îna- inte de a se începe acțiunea de evacuare a Nordului Bucovinei și Basarabiei, s-au format în toate orașele și tîrgurile comitete orășenești din comuniști și evrei, care au hotărît în prealabil atît modul cum vor primi trupele sovietice de ocupație, ca și acțiunea de împiedicare a evacuării. Manifeste co- muniste au fost aruncate din avioane în ziua de 29.Vl.1940, ele îndemnau populația să împiedice evacuarea, ruinarea fabricilor, stațiilor de cale ferată etc., și, în general scoaterea avuțiilor din teritoriul ocupat, care aparține poporului sărăcit de guvernarea regimului român. S-au aruncat și exemplare din ziarul Libertatea în care se făcea apologia regimului sovietic care vine să salveze Buco- vina și Basarabia din mîinile românilor. Prin alte manifeste răspîndite, se îndemnau muncitorimea și țăranii să lupte contra pregătirii de război a României, pentru desconcentrare, înapoierea rechizițiilor și pentru un guvern popular de prietenie cu URSS, se atacă de asemenea Coroana și Guvernul, vinovați de toate provocările în contra Rusiei sovietice. Atmosfera de ostilitate fiind creată, populația evre- iască și comuniștii s-au constituit în bande înarmate care s-au dedat la acte de sălbăticii împotri- va familiilor celor ce urmau să-și transporte puținul din averea lor pe care puteau să-l ducă în Moldo- va…” Sînt prezentate mai multe acțiuni ale acestor bande de criminali sataniști, fiind uciși cei care s-au împotrivit, iar ceilalți au fost umiliți, jefuiți și bătuți crunt de către cetele de fii ai diavolului. Alt îns- cris oficial(C – p. 210), Jurnalul Diviziei a 8-a din 28 mai 1940, ne spune că: ,,În intervalul pînă la ora 17 populația evreiască s-a dedat la acte de terorism și jaf.” Pentru a scoate în evidență antiromâ- nismul acestor cete de teroriști și ucigași cazari, mai aduc(C – p. 214) Raportul Secției a ll-a a Armatei a 4-a Române unde găsim: ,,… În satul Hîncești, populația evreiască s-a năpustit asupra căruțelor cu arhivă… În satul Cărpineni populația evreiască, adunată în piața satului, a avut o atitudine foarte ostilă față de ofițeri și trupă… Trupele sovietice au fost primite în toate localitățile de o parte a popula- ției basarabene și mai ales toți evreii, cu strigătul de ura, cu flori și cu mărturisiri că sînt mulțu- miți că scapă de jaful românilor. La Primăria din Hîncești este arborat drapelul roșu pe care scrie:

«Trăiască Armata Roșie, eliberatoarea Basarabiei». La Ialoveni și Hîncești, toți evreii erau înarmați și dădeau toate informațiile Armatei Roșii, îndeplinind în același timp serviciul de menținere a ordinei. Întreaga acțiune de propagandă comunistă a fost dusă de evrei.” Completez această atmosferă criminală creată de cazari(jidani) cu informațiile din(C – p. 218) ,,Raportul căpitanului Andrei Ifrim comandantul Companiei 2 A.C.A” privitor la cum a decurs retragerea din Basarabia la sfîrșitul lunii iunie 1940. ,,În ziua de 29 iunie 1940, către orele 10,30, la trecerea prin Românești, coloana a fost atacată de către jidanii din acel tîrg cu pietre și strigăte: «jos țiganii». Oprind coloana și coborînd cu arma în mînă jos din mașină, manifestanții ai fugit… Toate clădirile erau pavoazate cu steaguri roșii.” Și celelalte(C – p. 220-221-222-223) Declarația locotenentului în rezervă, Gh. Trufescu, comandantul Companiei a 3-a din cadrul Regimentului 28 Dorobanți. ,,Cei care au plecat izolați, au avut de suferit din partea agenților sovietic evrei ce se aflau prin toate satele, dezechipîndu-i, bătîndu-i… Toate fapte- le enumerate mai sus s-au efectuat de către agenții sovietici evrei încurajați de armata sovietică… La toate aceste operațiuni de agresiune, atît la Basarabeasca cît și la Chișinău, elementul princi- pal erau evreii, care îndeplineau cu satisfacție evidentă aceste operațiuni… Localitatea unde ofițerii au avut foarte mult de suferit, a fost tîrgul Hîncești unde ne-au ieșit înainte agenții evrei înarmați și ne-au aruncat ironii și insulte, promițîndu-se că în curînd vor veni și în Moldova(la est de Prut)

… Evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia, rușii sînt indiferenți, iar românii, surprinși de evenimente, nu știu ce se petrece… În gara Iași se găsesc mulți evrei care vor să se refugieze în Ba- sarabia. În orașul Iași, populația evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe față bucuria vecinătății rușilor pe Prut și are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulțumește și îngrijorează populația românească care vede o agravare a situației în viitor.” Ne mai lămurim cu infor- mațiile din(A- p. 223-234) Dare de seamă asupra modului cum s-a efectuat evacuarea Basarabiei, scri- să de Șeful Biroului Statistic Militar Iași, locot. colonel Ion Palade. ,,Chiar dacă unii reușeau să-și în- carce bagajele în vreo căruță găsită întîmplător, erau întîmpinați de bande evreești care devastau conținutul sau îl împrăștiau. Trenurile fiind supraîncărcate, capii familiilor plecau în căutare de lo- curi, dar la întoarcere nu-și mai regăseau familia. Această panică era produsă de bandele evreești ce omorau pe funcționarii români, lansînd, în același timp, zvonuri că toate podurile peste Prut sînt aruncate în aer. Toate acestea au înspăimîntat funcționarii și locuitorii într-atît încît unii au renunțat de a-și vedea familiile, plecînd pe jos spre Prut, mulți din ei căzînd victime bandelor evreești și mino- ritare înșirate în satele din lungul drumului… În timp ce trupele și populația din Basarabia îndura toate lipsurile și batjocura evreilor, neavînd unii din ei decît cămașa, evreii ce se evacuau în Basarabia, erau îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu enorme cantități de bagaje și însemnate sume de bani . Acești indivizi, precum și bagajele lor au trecut necontrolate de nici o autoritate română. Acest fapt a produs indignare în mijlocul refugiaților și trupelor românești, astfel că a fost nevoie să se institue o pază severă la aceste trenuri spre a preîntîmpina eventuale incidente.” Aici avem în oglindă ura fana- tică a jidanilor împotriva românilor și faptul că românii nu le-au plătit cetelor de ucigași deloc cu legea talionului și ceva pe deasupra. Situația din Iași este prezentată astfel: ,, Evreii, masați pe străzi, își arătau satisfacția la trecerea refugiaților și colportau svonuri fanteziste, ce aveau ca urmare mărirea neliniștii. Ulterior, sosirea trupelor, revoltate de atitudinea populației comuniste și evreiești și unele manifestări individuale antisemite, a distrus avîntul populației evreiești care a dispărut de pe străzi. În ziua de 1.Vll a.c. s-au semnalat agresiuni contra evreilor, raportate prin rapoartele informative. Față de manifestările de rcacțiune ale soldaților contra evreilor, trenurile de pasageri, începînd din ziua de 2 iulie a.c. sînt păzite de jandarmi.” Altă telegramă(nr. 1764 din 30-06.1940) trimisă de același Palade către Marele Stat Major, Secția ll, ne arată alte atrocități ale jidanilor împotriva Neamului Românesc.

,,Oraşul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineaţa zilei. Batalionul 2 Regt. 39 Inf. a fost dezarmat la gara Bălţi de trupe sovietice în ziua de 29.Vl. Soldaţii evrei şi basarabeni opriţi, unii ofiţeri degradaţi. Maiorul Voicescu C-tin comandantul batalionului prins de ruşi în împrejurări necunoscute. Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare. Întreg personalul C.F.R. din staţia Drochia (exclusiv) şi Bălţi a derutat trupele din trenuri colportînd ştiri false despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Şeful gării Bălţi, Dumitrescu(refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofiţerilor fiind ine- xistent. Evreii înarmaţi din Soroca au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R. îm- piedicînd evacuarea funcţionarilor şi a familiilor militarilor. La Soroca au fost împuşcaţi comisa- rul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.F.R. Căpitanul Buruiană l’au spînzurat. Comite- tul terorist din Soroca este format din avocaţii Flecsor şi Pisarevschi Brazuli etc. Nu s’a reluat circulaţia dintre Pîrlita şi Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară. Înaintea de retragerea trupelor din Bălţi, numeroase avioane făceau evoluţii lansînd manifeste şi foi din ziarul ,,Libertatea” cu conţinut comunist. Ciocniri între populaţia evreiască şi refugiaţi şi trupe au avut loc la Un- gheni în cursul nopţii, sunt şi victime. Au fost reţinuţi de ruşi şeful secţiei C.F.R. şeful gării Ungheni etc. precum şi ofiţeri. În gara Iaşi se găsesc mulţi evrei care vor să se refugieze în Basarabia. În oraşul Iaşi populaţia evreiască în majoritate simpatizantă comunistă arată pe faţă bucuria veci- nătăţii ruşilor la Prut şi are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulţumeşte şi îngrijorează populaţia românească, care vede o agravare a situaţiei în viitor. Pentru menţinerea ordinei este nece- sar a se da în garnizoana Iaşi o trupă activă întrucît elementele aflate la P.S. nu sunt în măsură a face faţă nevoilor. Până în prezent nu s’au luat măsurile dictate de starea de mobilizare în ceea ce priveşte paza oraşului. Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranţă urgente”.

Completez cu declarația dată la Poliția Iași a mecanicului de locomotivă de la Depoul Iași, Mîrza Dumitru, care a adus o garnitură de tren din Basarabia, fiind oprit de jidani la Ungheni unde trebuia să treacă rîul Prut: ,,Au mai ținut discursuri încă doi evrei, afirmînd cum că românii sînt niște hoți și pungași… și ar trebui ca sovietele să ia măsuri și în timp de 5 zile să ajungă la București, pentru că românul nu merită altceva decît distrus La Ungheni, la intrarea pe poartă în biserică, este arborat steagul sovietic pe data de 5.Vll, cînd a fost defilarea, toți jidanii s-au dus la biserică, spărgînd lacătul pentru a intra în biserică și a devasta icoane.” (Arhiva M.Ap.N. fond Corpul 4 Armată, dosar 107, fila 108). Manifestele răspîndite de jidanii comuniști în Basarabia, Bucovina și Moldova din dreapta Prutului, îndemnau populația – dar ,,revoluționară” era numai cea jidovească – să se ridice cu arma în mînâ împotriva ,,jugului boierilor români, moșierilor, capitaliștilor și Siguranței”.

Mai am o sursă de documente foarte importante din cartea Transnistria, scrisă de cazarul Jean An- cel, apărută la editura Atlas, București, 1998, avînd trei volume(399 p. + 397 p. + 399 p.) unde a pus în copie mai multe acte pentru a justifica masacrarea de către români, a cca 500000 evrei(300000 în Transnistria și 200000 în Basarabia și Bucovina) ,,numai pentru vina că s-au născut evrei”, dar scrierea lor îi numește ,,fiii diavolului” (Evanghelia după Ioan 8,44).

Alte adevăruri istorice din Raportul Biroului 2 al Marelui Stat Major nr. 14033 din 3 iulie 1940.

EVREII DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA ÎN TIMPUL EVACUĂRII

,,1. Comitetele revoluţionare

– La Cernăuţi comisar al poporului este actualmente evreul Sale Brill, de profesie fotograf, pri- mar este evreu Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este evreul Meer sau Beer.
– La Chişinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg originar din Huşi.
– La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul dr. Rabinovici, medic primar al oraşului.
– Foştii gazetari evrei de la ,,Adevărul” şi ,,Dimineaţa” , anume Teziman şi Cîndea(ambii din Bucureşti) au căpătat funcţiuni importante în Basarabia.
– La Soroca conducătorul acţiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliţia locală.

2. Atentate şi asasinate

– Bandele evreo-comuniste au jefuit pe refugiaţii care nu aveau posibilitatea să se apere.
– În diferite gări, evreii comunişti, în grupuri cu drapele roşii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare. În unele cazuri au cedat numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
– La Chişinău, o bandă de comunişti evrei, a încercat să linşeze pe studenţii teologi, care au scăpat numai datorită intervenţiei unui detaşament de jandarmi ce a făcut uz de arme.

– Inspectorul financiar Preotescu şi fostul insp. financiar pensionar, Pădureanu din Chişinău au fost împuşcaţi.
– La Chişinău listele de executări au fost întocmite de intelectualii comunişti evrei avocat Carol Steinberg, avocată Etea Dinor şi dr. Derevici.
– La Chişinău avocatul evreu Steinberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
– Perceptorul şi notarul din comuna Ceadar-lunga(Tighina) au fost omorîţi.
– Preotul Dujacovschi din Tighina.
– Şeful postului de jandarmi Abaclia – Tighina a fost împuşcat de evrei.
– Perceptorul şi agentul de percepţie din comuna Caraglia – Cahul au fot reţinuţi timp de 9 ore şi condamnaţi la moarte dar au reuşit să fugă.
– Comisarul ajutor Chela Grigore de la poliţia Vîlcov, sînt indicii că a fost omorît.
– În comunele din judeţul Cetatea Albă locuite şi de bulgari aceştia au făcut cauză comună cu comu- niştii evrei, prilejuind incidente sîngeroase.
– În Cazaclia şi Ceadarlunga au fost omorîţi, notari, preoţi şi poliţişti.
– La Reni au fost incidente grave între evreii care împuşcaseră 2 marinari români şi autorităţile româ- neşti. Evreii purtau brasarde roşii.
Au fost împuşcaţi 15-20 de terorişti evrei comunişti.
– În judeţul Cetatea Albă bandele comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.
– La Cernăuţi, un grup de evrei a asaltat cu pietre două autocamioane în care se aflau soldaţi, evreii au cedat numai cînd aceştia au făcut uz de arme.

Faţă de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare a populaţiei româneşti, care în unele cazuri nu-şi poate stăpîni sentimentele de revoltă.

Astăzi, în ziua de l iulie a.c. la orele 18,15 din trenul personal Teiuş-Arad, în care se aflau un mare număr de soldaţi şi ofiţeri ce venea din Cernăuţi, au fost aruncaţi din tren în timpul mersului, între gă- rile Teiuş-Alba Iulia, trei evrei care călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor primite în timpul busculadei şi din cauza căderii din tren, probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă verifica.

Militarii sus-menţionaţi erau foarte revoltaţi contra evreilor, fiind hotărîţi a linşa orice evreu le-ar fi ieşit în cale, întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofiţerilor şi soldaţilor români pe linia Cernăuţi-Dorneşti, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorît un ofiţer superior şi răniţi mai mulţi ofiţeri şi soldaţi români.

Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18,30 la Bîrlad un grup de militari a împuşcat mortal pe evreul Poise Leib Goldstein, comerciant din oraş. Numitul a fost transportat la spital în stare de comă.

3. Propaganda antinaţională

Încă înainte de retragerea de către autorităţile româneşti s-au constituit de către evreii comu- nişti locali comitete orăşeneşti, care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori şi pavoazări de drapele roşii, s-au dedat la manifestaţiuni ostile împotriva autorităţilor în retrage- re, patronînd şi îndemnînd în acelaşi timp acţiunea teroristă.

Conform instrucţiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotărîrea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele româneşti cu altele ruseşti. Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, oraşe şi gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri aruncînd cu pietre.

În exodul lor, refugiaţii au avut de întîmpinat vexaţiuni, umilinţi şi lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morţi, numai datorită comuniştilor evrei, care, în afară de acestea, i- au devalizat de puţinele lucruri cu care mai scăpaseră.

Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populaţiei româneşti, evrei distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pen- tru a provoca deraieri. Înşişi copii evrei, dintre unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor pentru a-i injuria şi a le arunca cu pietre sau orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creînd o impresie dintre cele mai oribile.

De asemenea, refugiaţii basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul ţării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia.

Aceşti tineri evrei au fost observaţi de către refugiaţii români că au o atitudine de veselie şi satisfacţie, ceea ce nu ar cadra cu situaţia celui ce îşi părăseşte avutul, cît de modest.

De asemenea, refugiaţii români afirmă că ar fi observat la aceşti tineri evrei că posedă valută forte, dolari şi lire sterline, care nu ar putea fi justificată de ocupaţiile lor şi nici de veniturile normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, cînd nevoile şi le-ar putea satisface prin lei.

Considerînd şi faptul că, actualmente, mişcarea populaţiei evreieşti basarabene este înspre Ba- sarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menţionate formulează presupu- nerea că aceşti tineri basarabeni au de îndeplinit în ţara noastră misiuni contra ordinei publice şi siguranţei Statului.

ll. EVREII DIN RESTUL ŢĂRII

Comunicarea vestei acceptării notei ultimative a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în tota- litatea cercurilor evreieşti. Părăsind teama şi atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită mă- surilor cu caracter naţionalist luate în cadrul noii organizaţii politice de Stat, aceste cercuri au adop- tat o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în gru- puri numeroase pe străzi şi în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfăşurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa ţării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei şi a tot ce este românesc şi în acelaşi timp o vie simpatie pentru acţiunea Sovietelor, pre- cum şi atitudini sfidătoare faţă de cetăţenii români. Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimînd neîndoios brusca dar nejustificata simpatie a evreilor, faţă de comunism, Soviete şi Armata Roşie. Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreieşti avînd aparat de radio- recepţie s-au ascultat posturile emiţătoare sovietice, neomiţîndu-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau ,,Internaţionala”, care apoi a fost cu insistenţă îngînată de către ascultători.

S-au încercat apoi răspîndirea discretă a fotografiilor lui Stalin şi a celorlalţi conducători sovietici, precum şi confecţionarea de steaguri roşii.

Cu prilejul ultimelor examene, studenţii evrei de la Politehnică au devenit provocatori faţă de colegii lor creştini. Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri, colportate cu in- sistenţă în toate straturile sociale, după care încearcă să se arate că acţiunea Sovietelor, nu este limitată şi că în scurt timp, Armata Roşie, depăşind limitele indicate va ocupa diverse regiuni din ţară.

În acest sens, evreii cunoscuţi ca avînd legături cu mişcarea comunistă, discută că tendinţa reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluţia în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt pregătite dinainte şi unde se aşteptau numai prilejurile.

Ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei – discută cercurile comuniştilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmăreşte cu persistenţă să exploateze orice eveniment şi prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităţilor să creeze o sta- re generalizată de nemulţumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenţie a ar- matelor roşii în ţara noastră care să sprijine şi să fie paralelă cu declanşarea revoluţiei comu- niste în România. (Aici avem explicația unor ,,ciudățenii” ale rebeliunii legionare și a comuniștilor din 21-23 ianuarie 1941!)

Ca şi la Bucureşti, în provincie şi îndeosebi la Timişoara, populaţia evreiască locală la aflarea vestei şi-a manifestat satisfacţia prin aceleaşi gesturi şi manifestări.

După răspîndirea în opinia publică a ştirilor privind jaful şi acţiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile evreieşti din Capitală şi provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări faţă de perspectivele unor am- ple represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina.

Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia şi Bucovina, conducătorii evreilor în frunte cu dr. Filderman şi Şef Rabinul Alexandru Şafran au reco- mandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul comunităţilor să se abţină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populaţia românească.

S-a insistat în acest sens asupra necesităţii ca evreii să se abţină în timpul liber de a circula pe străzi, şi, stînd în case, să evite orice contact cu populaţia autohtonă.

Urmînd sfaturile primite, evreii s-au reţinut în ultimele zile de la orice manifestaţii publice, luînd în acelaşi timp măsuri pentru a reduce sau evita din efectele unor eventuale devastări.

În acest sens, evreii, atît cei din Capitală cît şi cei din provincie, s-au retras din timp în cadrul cercurilor lor, negustorii şi-au închis magazinele stingînd luminile şi trăgînd obloanele, iar diversele instituţii şi-au întărit paza prin posturi de alarmă şi grupuri de tineri sionişti.

Răspîndindu-se ştirea că autorităţile române ar studia modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari din Basarabia şi Bucovina,, aflaţi în alte provincii, în vederea expedierii lor în locali- tăţile de origine, cei vizaţi şi-au făcut pregătirile de plecare, lichidîndu-şi în grabă întreprinderile, şi în numeroase cazuri, părăsind singuri localităţile unde-şi aveau sediul pentru a se duce în provinciile ocupate.

Teama de eventuale represalii, precum şi propaganda, întreprinsă de evrei basarabeni de a imi- ta gestul lor, au creat, îndeosebi în rîndul evreilor aparţinînd micii burghezii, un pronunţat cu- rent de emigrare în provinciile ocupate.

Această acţiune îşi găseşte în plus aprobarea unor cercuri conducătoare evreieşti în frunte cu dr. Filderman, Şef Rabinul dr. Şafran şi scriitorul Horia Carp, care întrevăd astfel descongestionarea teritoriului ţării noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel puţin temporară a problemei evreieşti din România.

În schimb se constată opoziţia manifestată de către cercurile evreieşti sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina.

Deşi cuprinşi de panică, o bună parte din evrei continuă să păstreze, fără a-şi exterioriza prea mult sentimentele, o atitudine ostilă ţării noastre, manifestînd îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a actualei situaţii a ţării noastre, precum şi în viaţa economică, printr-o categorică abţinere de la îndeplinirea oricăror acţiuni comerciale şi de credit.

În afară de aceasta se constată că evreii au refuzat în ultimele zile de a-şi achita obligaţiunile ce le au faţă de fisc. În afară de acestea, încercînd prin aceasta să creeze dificultăţi Statului după sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza.

Excepţie făcînd de la atitudinea manifestată de evrei în actualele împrejurări, membrii cercu- lui ,,Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului nr. 15, ce critică cu asprime acţiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina şi sînt decişi să participe cu maximum de mijloace la ajutorarea refugiaţilor.

Explicaţia acestei atitudini constă în aceea că membrii acestui cerc sînt în majoritate bine situaţi materialiceşte şi în totalitatea lor se recrutează dintre refugiaţi din URSS care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolşevic în acest stat.

lll. TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETE

Acţiunea trupelor sovietice de ocupare a Basarabiei şi Bucovinei a avut ca urmare o emigrare a numeroşi evrei basarabeni din Capitală către aceste provincii.

Se constată că totalitatea celor ce pregătesc plecarea din Capitală se recrutează din mici meseriaşi, comercianţi, misiţi şi unii studenţi, lipsiţi în general de o situaţie materială mai bună.

De asemenea, încearcă să părăsească ţara şi o serie de liber profesionişti, intelectuali, majoritatea dintre aceia care au fost excluşi de la exercitarea profesiunilor lor din diverse motive sau care au fost decăzuţi din drepturile de cetăţenie. Motivul care îi determină pe aceşti evrei să părăsească ţara noas- tră, îl constituie în majoritatea cazurilor, credinţa abil susţinută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuşi să-şi creeze situaţii mai înfloritoare decît cele avute în România, nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni antisemite.

Tendinţa de emigrare a acestor evrei, în general încurajată de către coreligionarii lor originari din Basarabia, este însă în mare parte combătură de către evreii din Vechiul Regat, ca şi de cei bine situaţi materialiceşte, care speră încă într-o ameliorare a situaţiei lor în ţara noastră.

În general cadenţa trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10000 persoane pe zi.

De asemenea se înregistrează plecarea din Bucureşti spre Basarabia şi Bucovina a unui număr de 70-80 de studenţi evrei de la Căminul Studenţilor Evrei Shuller din Capitală, cunoscut focar de propagandă comunistă. Este de relevat că faţă de eventualitatea de a rămîne lipsit de cadre, care în bună parte şi peste aproape tot cuprinsul ţării se recrutează din evrei basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în sensul că membrii care, fără autorizaţie conducerii partidu- lui, vor părăsi localităţile unde au însărcinări, vor fi socotiţi trădători”.(22 iulie 1940, Arhiva Marelui Stat Major, Înreg. nr. 14033, Anul ’40, luna Vll, ziua 3; A-p. 171-177)

Sînt zeci de documente în arhivele românești care arată asemenea atrocități făcute de jidani asupra românilor fiindcă aceștia ,,nu merită decît să fie distruși” după porunca tartorului Yaho!

Pentru a se făli în faţa ruşilor cu atrocităţile comise împotriva românilor şi ca toată lumea să ştie cine sînt ,,vitejii”, ne luminează un document informativ militar din arhiva Academiei Române unde apare dovada acestei criminale conspirații a jidanilor împotriva românilor(A-p. 197): ,,La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi avînd ca semn distinctiv steaua evreiască cu şase colţuri şi panglică roşie”. Tot aşa circulau cu 23 de ani mai devreme pe străzile Sankt Petersburg, adică adepţii lui Shemu, Yahoo şi Satana luptau cu mare fanatism împotriva creştinilor aşa cum stă scris la Protocoale!! Un document venit de la serviciile de informaţii militare ale Armatei a 4-a prezintă drama locuitori- lor astfel: „Spiritul populaţiei: ruşii indiferenţi, românii de la sate, surprinşi de evenimente, nu înţeleg ce se petrece. Evreii foarte bucuroşi”. Armata română în retragerea din Basarabia și Bucovina s-a confruntat cu atacuri planificate de grupuri, detașamente sau bande teroriste pregătite din timp și înar- mate pe ascuns de URSS. Dar barbaria jidanilor nu a avut limite și vin cu datele dintr-un raport infor- mativ al Secției a ll-a din 7 iulie 1940, unde se precizează ,,mila” pe care au avut-o cazarii cînd au pă- truns în spitalul de copii din Chișinău în 28 iunie 1940 cînd armata și administrația românească evacua această provincie: ,,La Chișinău, 400-500 de evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați unii cu puști și revolvere, iar alții cu răngi și bastoane, a cerut directorului Ioneț, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l- au împușcat, după care au năvălit în spital devastîndu-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și aruncîndu-i afară pe geamuri.” (Arhiva M.Ap.N, fond Marele Stat Major, secția 2, dosar nr. 941, fila 559). Istoricul Gh. Buzatu ne mai aduce un document(C- p. 217) cu date și fapte greu de crezut după atîta minciună cazară și bolșevică. În Consiliul de Coroană din 31 august 1940, istoricul N. Iorga spunea că Basarabia devenise chiar cu două luni mai devreme ,,o parte a Rusiei Sovietice, pe baza petițiilor evreimii de acolo, care se cere unită cu Rusia Sovietică”.

Documentele privitoare la orașul Cernăuți(A – 204, 205, 206 și T3) arată conspirația jidanilor îm- potriva românilor, iar cînd trupele bolșevicilor sovietici se apropiau de oraș, conspiratorii au ieșit la atac asupra armatei române, a funcționarilor publici, preoților, învățătorilor și profesorilor și chiar a românilor obișnuiți asasinînd mii de persoane. Trebuie reținută ca foarte importantă informația(A – 206) care confirmă observația din ,,buletinul contrainformatic pe luna octombrie 1939” și spune ade- vărul istoric, nu cel revelat mafiei cazare hotărîtă să nimicească orice contestare a mitului ,,poporului martir” din anii 1940-1944. ,,Imediat după anunțarea ultimatumului sovietic și înainte de intrarea Armatei Roșii, în toate orașele basarabene și nord bucovinene, ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei înarmați, în majoritatea tineret de ambele sexe, care numaidecât au început ac- țiunea teroristă.” Documentul menționat mai înainte spune că chiar mai devreme de apariției arma- tei roșii, jidanii s-au constituit în grupuri înarmate sau ,,milițiile de autoapărare civilă” și au pornit ,,executările ce au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni”, fiecare condamnat la moarte fiind căutat după listele întocmite înainte cum arată alt înscris precizat mai înainte.

Fiindcă ceea ce scriu se referă numai la documentele din perioada arătată, mai dau spre deplină înțe- legere și exemplificarea crimelor făcute de mozaici asupra armatei române, dar și a funcționarilor sta- tului român cînd se retrăgeau din Basarabia și Bucovina, fapte consemnate în documentele din arhive (A – 164, 165, 166, 167, 168, 169). De reținut că în orașul Cernăuți acțiunea de devastare a biseri- cilor și de împușcare a conducătorilor administrației românești a început încă înainte de intrarea trupelor sovietice(A – 167). Orice stat aflat într-un conflict armat cu o minoritate din interiorul său, este obligat să ia măsuri drastice pentru a opri rebeliunea armată și a îndepărta acțiunile teroriste care îi amenință securitatea internă.

Acele ,,comitete secrete” menționate în documentul de mai înainte, din octombrie 1939(A – 143) au ieșit să atace cu arme de foc armata română care se retrăgea datorită ultimatumului din 28 iunie 1940. Atrocitățile, bestialitățile și măcelurile asupra românilor făcute de ,,comitetele revoluționare” și ,,milițiile de autoapărare civilă” pe baza unor liste întocmite înainte, sînt precizate într-un docu- ment al Armatei române din 2 iulie 1940(A – 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177). La pagina 171 este o precizare uluitoare privind trădarea cazarilor(jidanilor) față de România: ,,La Chișinău, listele de executări au fost întocmite de intelectualii comuniști evrei: av. Carol Steinberg, avocata Etea Diner și dr. Dorevici.” În capul acestor liste au fost puși toți cei care au votat Unirea cu România în 27 martie 1918, iar vînarea lor de către jidani s-a făcut cu o ură fanatică, cam toți fiind deportați unde au murit în lagărele sovietice. Și ei sînt Martirii Basarabiei, Martirii Unirii și Martirii Neamului Românesc!

Peste timp, chiar un cazar cu simţul răspunderii față de istorie și adevăr, Z. K. Vindeleanu, stabilit în Israel, prin declaraţia ce a dat-o publicaţiei românești Magazin istoric nr.5/1992, spunea despre planul cazarilor din Basarabia și felul de a acționa al acestor miliții comuniste evreiești: ,,O mulţime de tineri şi de adulţi – evrei, ruşi, ucraineni, cîţiva moldoveni – se înghesuiau în jurul unui grup – vestita Rozenberg, Bubiş, Klincinikov, Moraru, ş.a. Se dădeau ordine patrulelor – cîte trei în patrulă – «a autoapărării civile» de a opri şi a dezarma orice grup răzleţ de militari români! O mîrşavă născocire a ocupanţilor ce stăteau gata pentru năvălire, dincolo de Nistru”. Spre lauda lui că nu a uitat ce înseamnă cuvîntul adevăr, el precizînd că faptele se petreceau înaintea trecerii Nistrului de către Armata Roșie a bolşevicilor ruşi, adică jidovimea din Basarabia care avea cetăţenie română s-a înarmat şi a ata- cat armata statului român cît şi funcţionarii care îl deserveau, mai înainte ca rușii să fi pătruns pe teritoriul românesc! Atunci în anul 1940 în orice stat european, asemenea fapte de trădare de Țară se pedepseau cu moartea! Şi o declaraţie a unui găbuit de armata română în iulie 1941 cînd i-a alungat pe ruşi din Basarabia şi i-a cerut domniei sale ceva explicaţii: ,,În cursul anului 1940 înainte de evacuare, majoritatea evreilor comunişti s-au constituit în comitete de iniţiativă pentru pro- tecţia teritoriului Basarabiei, ordinul venind de la Moscova”. Adică să ne înţelegem şi noi şi să ne desluşim, aceste lepre ,,protejau” teritoriile locuite majoritar de români care făceau parte din Regatul României, alungîndu-i pe aceştia şi aşteptînd un cotropitor, care întîmplător era chiar neamul lor de monștri sataniști ce puseseră stăpînire pe imperiul rus în urmă cu 23 de ani! Dar asemenea fapte se numesc crimă de înaltă trădare!

După ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de către bolşevici, mii de mozaici instruiţi în URSS au fost trecuţi în România clandestin sau pe motiv că se repatriază, pentru a desfăşura acţiuni de spionaj, diversiune, sabotaj şi propagandă în favoarea bolșevicilor. Asemenea trădători urlau în cele patru zări că sînt persecutaţi în România numai pentru faptul că sînt mozaici, adică închinători Satanei. Dar cul- mea cinismului istoriei după mărturia d-lui Vindeleanu care la acea dată, 6 iulie 1940, era instructor al Primăriei Chişinău, este defilarea organizată în cinstea ,,eliberatorilor” bolşevici. ,,Sărbătorim «elibe- rarea», străzile oraşului erau împînzite de evrei, membri ai detaşamentelor de «autoapărare civi- lă», trupe sovietice de ocupaţie şi… trupe SS!!… Şi atunci am văzut ceva ce nu credeam să văd: de la colţul străzii Gogol pînă în strada Mihai Viteazul, pe două părţi ale străzii Alexandru cel Bun, stăteau înşirate cordoanele de onoare(distanța 5-8 metri de la unul la altul) – un encavedist, un S.S.(da, da nu te mira cititorule!) în vestita uniformă cenușie «Mausfarbe»”. În tribună erau Hrusciov, Mehlis – că- lăul Basarabiei, Timoşenko, Crîlov, primarul Chişinăului şi alte «personalităţi»”. Sigur aceste fapte nu trebuie cunoscute de români, fiindcă n-ar mai avea haz minciunile lor și fioroasa industrie a holocaus- tului! Cînd bolșevicii au pătruns în Chișinău, cea mai mare parte a jidanilor din oraș, le-a ieșit în întîm- pinare în 28 iunie 1940 strigîndu-le din toți bojogii urale însoțite de lozinci ca: ,,Bine ați venit! V-am așteptat 22 de ani”! Și s-au pus ei pe treabă sub noua stăpînire, predînd sute de liste prin care peste 232000 de români au fost deportați în iadul bolșevic, iar cîteva zeci de mii au fost ucise de aceste fiare și îngropate în șanțuri sau gropi comune. Pentru a le aduce aminte românilor de astăzi despre ,,ispră- vile” vitejilor jidani asupra populației civile românești rămasă sub cizma și teroarea bolșevicilor, dau în continuare ce a scris marele nostru istoric Nicolae Iorga despre acele momente în ziarul Neamul Românesc din 6 iulie 1940, sub titlul De ce atîta ură?: „Se adună şi cresc văzînd cu ochii documen- tele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurămînt. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri cari şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenu- mărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută. De unde atîta ură? Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi bunătatea noastră? Am acceptat acapararea şi stăpînirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins tîrguri, oraşe şi sate. Fraţii noştri îşi părăseau copiii bolnavi, părinţii bătrîni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvînt bun, măcar de o fărîmă de milă. Sprijin cald şi un cuvînt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfîrtecaţi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-a furat ce aveau cu dînşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda pînă mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire”. Să nu uite niciodată mămăligoșii carpatini ce le-au clocit sataniștii cazari timp de 22 de ani, trădare, conspirație și ură de nu mai încăpea în preaplinul prepuțiului inimii lor drăcești. Dar majoritatea covîrșitoare a acestor conspiratori nici nu erau născuți pe pămînturile Basarabiei și Bucovinei, ci venituri aduse de urgiile vremurilor și dușmănia lor nemărginită asupra celorlalți, după anii 1820, iar cei mai mulți după anii 1860.

După ultimatumul URSS, au venit ungurii și bulgarii să le dăm cîte o halcă din amărîta Românie, toate hăcuirile fiind făcute sub directa veghe a germanilor care atunci aveau jumătate din Europa sub cizmă și se pregăteau să calce voinicește în imperiul Satanei.
Pierderile teritoriale și de populație din iunie-septembrie 1940, au fost de cca o treime, astfel:

– către URSS: Basarabia, Bucovina de Nord și ţinutul Herţa cu 4150180 locuitori, din care 316204 mozaici.
– către Bulgaria, teritoriul din sudul Dobrogei; judeţele Caliacra şi Durostor cu o populaţie de
425593 locuitori dintre care 884 mozaici.
– către Ungaria; Transilvania de Nord cu o populaţie de 2578100 locuitori dintre care 152114 mozaici. Ungurii au făcut un recensămînt al populaţie în ianuarie 1941 şi au găsit 151125 mozaici.
– tot în perioada iulie – septembrie 1940 la cererea URSS s-a făcut un schimb de populaţii intre cei din dreapta şi din stînga Prutului, eveniment nepomenit de vreo lucrare istorică de la noi. Din Moldova rămasă în Regatul Romaniei au trecut la ruşi 162227 (una sută şaizeci şi două mii!) mozaici spunînd că ,,se repatriază” cum menționază telegrama nr. 1764 din 30- 06.1940 trimisă de locotenent colonelul Ion Palade, Șeful Biroului Statistic Militar Iași către Marele Stat Major, Secția ll care spune că zilnic trec în teritoriile ocupate de ruși cîte 10000 de evrei, iar din Basarabia au venit cca. 16000 persoane de etnie română dintre care cei mai mulţi au fost funcţionari ai statului care nu au reuşit să treacă graniţa in cele 72 de ore cît a durat ultimatumul. Pe o parte dintre aceşti 162227 de trădători mozaici îi găsim amintiţi de raportul Filderman-Manuilă care spune că, au dat în anul 1947 prin străfundurile Rusiei de peste 100000 de ,,evrei români” doritori să revină în România. Ori, trebuie să se ştie că a fost o singură trecere de ,,evrei români” la ruşi şi aceasta a avut loc în iunie-septembrie 1940, iar documentele statistice spun că ,,s-au repatriat” în imperiul Satanei 162227 cazari pur sînge mari iubitori de bolșevism și leninism, cifră ce este dovedită și de documentele vămilor româ- nești de pe Prut. (496270 mozaici existenți în sept 1941 în Basarabia și Bucovina după datele verificării cetățeniei din nov. 1939 din care scădem 333032 cei dați ca locuind în sept 1941, dar după recensămîntul din 1930 actualizat pentru 1941 și dau 162227 ,,repatriați” dar cred că aceștia erau cei care au rămas fără cetățenia română fiindcă au obținut-o fraudulos, iar diferența de 90000 este a celor ce locuiau în aceste două provincii).

G. Magherescu unul dintre foştii lucrători din Informaţiile speciale ale armatei, a lăsat scrise eve- nimentele trăite de la sfirsitul lunii iunie 1940 astfel în lucrarea Adevărul despre Mareşalul Antonescu, I-III, Bucureşti, editura Păunescu, 1991: ,,Soldaţii români erau huiduiţi şi batjocoriţi de evreii din tîr- gurile şi oraşele basarabene pe care le părăseau… Evreii din Dorohoi şi din întreaga regiune erau gata, la cea mai mica ocazie, să pornească acţiuni ostile, demonstrative, pentru a da mîna cu armata sovietică de la Herţa. Erau nerăbdători să-i vadă pe ruşi la Dorohoi. Romanii trăind toată ziua în neli- niste, răsuflau mai uşor seara, pentru ca in zori să se trezească iar cu teama că ar putea vedea pe sovie- tici venind peste ei. Evreii însă, cu urechile ciulite la aparatele de radio, mişunînd unii la alţii cu infor- maţii pe care şi le transmiteau neîncetat, fremătau de nerăbdare să-i vadă pe ruşi la Dorohoi”. În aceste condiţii de conspiraţie şi ură a jidanilor s-a întîmplat nenorocirea de la Dorohoi din 1 iulie 1940 cînd au fost uciși 54 de mozaici şi despre care gangsterii sionişti şi liftele cazare spun că au fost împuşcaţi numai pentru faptul că se rugau lui Iahwe, iar antiemiții români turbau de ciudă.

În comunicatul Ministerului de Interne din 30 iunie 1940, cu referire la aceste eveniment se arată printre altele: ,,…Populaţia evreiască aflată in interiorul ţării continua să treacă Prutul pe teritoriul ba- sarabean. In cursul zilei de astăzi 7600 de evrei au trecut prin punctele Ungheni-Cristeşti, 2000 de evrei prin Galaţi-Reni”. (Arh. St. Bucuresti, fond M.P.N. dosar nr. 500, pag. 91-92). Dar mai erau puncte de trecere la Albita, Rădăuţi-Prut şi Siret. Dacă a doua zi după ultimatum au trecut prin 2 puncte de vamă 9600 evrei, iar prin cele 5 cam 20000, este indubitabil că avem de a face cu o acţiune conspirativă organizată din timp de către evrei împotriva statului român care a culminat cu trădarea lor in masă. Iar documentele arătate mai înainte dovedesc cu prisosinţă aceste fapte. Ciopoare de pîndaci trădători au fost pregătite din timp şi cum s-au deschis porţile raiului unde adevărul, bunăstarea, cin- stea şi lumina sînt veşnice, au năvălit bulucuri, bulucuri în împărăţia preaiubitului Satalin! Din infor- maţiile comunicatului arătat mai sus, cei 162227 de mozaici care au trecut la bolşevici şi-au încheiat acţiunea in primele 10-20 zile ale lunii iulie 1940 pentru că la ei comunismul făcea parte din rugăciu- nile zilnice, cînd le mai bolboroseau în sinagogile Satanei.

După trădarea in masă din iunie-iulie, la 8 august 1940 guvernul Gigurtu publica Decretul-lege pri- vitor la starea juridică a locuitorilor evrei din Romania ordin prin care li se interzicea: ,, să dobîndeas- că funcţiuni publice, proprietăţi rurale, să participe la activităţile publice ale ţării, să fie militari de carieră, să ocupe atribuţii publice de orice fel, cu sau fără salariu, să fie membri ai organiza- ţiilor profesionale care prin structura lor au legături directe cu autorităţile publice, de a fi mem- bri in consiliile de administraţie ale întreprinderilor de orice natură, publice sau private, de a fa- ce comerţ în comunele rurale, de a face comerţ cu băuturi alcoolice, de a fi editori de cărţi, ziare şi reviste româneşti, de a fi oameni de serviciu in institutiile publice, de a dobîndi nume româ- neşti…” Cum poate fi pedepsită conspirativitatea şi trădarea unei întregi comunităţi faţă de ţara care i- a dat acoperit deasupra capului de peste 80 ani?

Este o adevărată catastrofă pentru armata română această pierdere în oameni şi material militar suferită fără a lupta cu o armată a unui stat inamic!!

Pentru a-şi putea imagina oricine măcelul şi grozăviile făcute de nevinovaţii mozaici din Basarabia şi Bucovina asupra armatei române am să dau pierderile pe care le-au avut românii la eliberarea acestor ţinuturi cînd au luptat cu o armată regulată, cea a bolşevicilor fiind şi printre cele mai puternice din lume la acea vreme.

Datele din arhiva armatei noastre spun că pentru alungarea ocupantului rus, românii au înre- gistrat în termen de mai bine de o lună de lupte 4112 morţi, 12520 răniţi şi 5342 dispăruţi cu un total de 21274 de victime avute de armata română în acţiunile militare contra armatei roşii. Comparînd pierderile din cele trei zile ale retragerii fără lupte din iunie 1940 din Basarabia şi Bucovi- na care se ridică la 43232 de morţi, dispăruţi şi răniţi şi 21274 de morţi, dispăruţi şi răniţi pe care i- au avut românii în luptele duse timp de 40 de zile în 1941 pentru alungarea armatei bolşevice din aces- te teritorii, vedem sălbăticia şi fanatismul satanist al jidanului comunist.

Orice om cu mintea sănătoasă care compară aceste cifre şi timpul în care ele au rezultat este uluit de violenţa criminală a grupărilor de jidanii care au atacat armata română. Aceste cifre dovedesc fap- tul că totul a fost organizat cu minuţie, la acţiune participînd zeci de mii de persoane constituin- du-se în grupări teroriste, cu un plan bine elaborat. Chiar soldaţii mozaici care îşi făceau serviciul militar în cadrul armatei române au dezertat cu tot cu armamentul din dotare, organizîndu-se în struc- turi criminale care apoi au atacat pe foştii colegi de instrucţie. Ura lor împotriva românilor a fost fă- ră margini, iar cifrele sînt dovada de netăgăduit asupra atrocităţilor şi măcelurilor pornite de jidanii din Basarabia şi Bucovina asupra armatei române în timpul retragerii dar şi asupra ro- mânilor în general din aceste ţinuturi. După ce ruşii s-au instalat ca stăpîni în aceste regiuni, cazarii au ocupat toate funcţiile publice aşa cum au făcut şi după 1947 în România, pornind o adevărată cam- panie de masacrare a românilor, prin schingiuiri, execuţii pentru nesupunere faţă de puterea bolşevică numai pentru vina că erau români şi deportarea dovedită a peste 232000 de persoane în scurtul interval de un an de ocupaţie. Ce a urmat după întoarcerea ruşilor şi jidanilor în anul 1944 este o altă tragedie a românilor din stînga Prutului despre care nu se vorbeşte deloc în România!

După ocupare Basarabiei şi Bucovinei, Argentoianu i-a sugerat regelui să abdice dar acesta i-a dat următorul răspuns: ,,Cu două judeţe să rămîn dar vreau să fiu rege”. Însă vremurile și oamenii i-au fost potrivnici și a abdicat la 6 septembrie 1940 după ce țara a început să fiarbă pentru pierderile teritoriale fără a trage un glonț. Mihai s-a ţinut rege chiar dacă nu mai avea nici un judeţ, pentru că le pierduse singur pe toate!! Elena, soţia legitimă a lui Carol şi mama lui Mihai, de origine greacă, a negociat la propriu abdicarea din 30 decembrie 1947, primind ca recompensă suma de 500000 de franci elveţieni. Îi dispreţuia cumplit pe români şi cît a trăit în străinătate, în ţară fiind regină Rifca Lupoaica, ea se încălzea alături de ducele Spoleto. Cînd a trebuit să revină în România, i-a mărturisit acestuia în gara din Veneţia: ,,mă îngrozeşte să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc”. Dar niciodată n-a urît banii scoşi din sudoarea acestor nefericiţi la fel cum odrasla ei nu s-a ruşinat după 1990 să ceară în numele minciunii o avere uriașă. Cum s-a întors în ţară în anul 1940 şi-a adus cu ea un dulău vînjos şi vînos tot grec, cu care făcea circ prin Bucureşti. Pentru asemenea destrăbălări, mareşalul Antonescu a dat ordin ca haimanaua să fie azvîrlită peste graniţă. Afrontul făcut grecoaicei a înveninat-o cumplit şi i-a purtat mareşalului o ură fără margini căutînd orice prilej să se răzbune. A susţinut lovitura de stat din 23 august 1944 pentru că primise de la mareşal o lovitură la pat, greu de îndurat. La 6 septembrie 1940 Carol ll abdică şi pleacă din ţară lăsînd in urmă o adevărată catastrofă economică, morală şi socială. Statul român după modelul francez a fost de la început con- ceput ca o instituţie care să protejeze structuri de tîlhari de drumul mare, puse pe jaf pe spinarea ţăra- nului român care nu-şi putea ridica ochii din pămint de povara birurilor şi a umilinţelor de tot felul. Iar domnia lui Carol ll a fost o exacerbare a acestei tiranii asupra românilor, evaziunea fiscală era genera- lizată, corupţia şi mita au devenit adevărate instituţii regale, iar regele împreună cu ,,duduia” Lupeasca şi clica de scursuri au adunat averi fabuloase în cei 10 ani cît au fost stăpînul Romaniei. Grupul cel mai mare de profitori a fost de la mozaici aşa cum am arătat mai înainte pentru că ei au beneficiat de la ,,duduia” de posturi şi afaceri minunate, iar evaziunea fiscală era specialitatea lor. Statul era într-o degradare absolută, iar starea de nemulţumire ameninţa cu un război civil. Aceasta era atmosfera în care mareşalul Antonescu a preluat conducerea României.

Politicienii români care plesneau de democraţie şi purtau toată răspunderea asupra situaţiei în care a ajuns ţara au refuzat guvernarea spunîndu-i mareşalului că la o asemenea situaţie de criză trebuie un militar. Toate asasinatele, jafurile şi schingiuirile făcute de legionari în cele cîteva luni de guvernare ar trebui să cadă în seama acestor partide politice, care nu aveau dreptul să refuze guvernarea, pentru că trista situaţie în care se găsea România, după dictatul de la Viena se datora numai venalităţii şi lipsei lor de patriotism. Antonescu a impus starea de război iar prin cîteva legi, cerute cu insistenţă şi de ger- mani, a încercat să pună capăt prăbuşirii veniturilor statului prin evaziune fiscală(a înţeles lecţia pri- mită de guvernul Goga-Cuza de la mozaici), şi s-au trecut sub control public atit averile celor care au trădat şi au trecut la ruşi în vara anului 1940 cît şi averile obţinute prin evaziune sau corupţie(4 octom- brie 1940: au fost expropriate marile proprietăţi funciare rurale deţinute de mozaici; 17 noiembrie 1940: a fost expropriat patrimoniul forestier aflat în posesia lor; 4 decembrie 1940: au fost expropriate vapoarele aparţinând mozaicilor; 28 martie 1941 au fost expropriate proprietăţilor funciare urbane ji- doveşti). In sensul acestor legi s-au făcut și exagerări sau interpretări care au favorizat pe unii români cu ginduri de prăduire și agoniseală de pleașcă.

Aceasta este istoria pe care mozaicii o ascund sub urletele pretinsului antisemitism ancestral al neamului mioritic şi al holocaustul din Transnistria, iar românii nu vor să o recunoască, de ticăloşi şi tîmpiţi ce sînt! Astăzi din manualele școlare aproape că a dispărut istoria românilor, dar se studiază obligatoriu născocitul holocaust transnistrean cu toate minciunile adecvate astfel ca românul să se simtă vinovat în fața jidanului și la al șaptelea neam!

Totodată informațiile dovedesc în fața istoriei chiar după 80 de ani, că jidanii(cazarii) din Basara- bia și Bucovina au conspirat împreună cu serviciile de spionaj din URSS împotriva României și a românilor încă din anul 1916, iar ce s-a întîmplat în perioada 1918-1941 sînt fapte care se înca- drează juridic drept crime de înaltă trădare și crime împotriva umanității. Sînt cîteva mii de do- cumente în arhivele românești pentru perioada 1940-1941, unele făcute publice, care arată atro- citățile și bestialitățile fanaticilor ,,evrei-comuniști” făcute asupra românilor!

În anii 1999-2003 a apărut la Chișinău în 5 volume, la editura Știința, lucrarea Cartea Memoriei, scrisă de Elena Postică, Maria Praporșcic, Vera Stăvilă. Lucrarea aduce informații uluitoare despre planul criminal de distrugere a elementului românesc de către cazarii/jidanii bolșevici. Scriu autorii că mareșalul Ion Antonescu s-a preocupat după eliberarea pămînturilor românești, să se facă lumină privind asasinatele și deportările făcute în acel an de groază și teroare bolșevică. Timp de cîte- va luni de zile s-au făcut cercetări pe teren pentru orice caz care a putu fi identificat, s-au adunat mărturii din comună în comună, iar arhivele din Chișinău au zeci de mii de dosare ale celor care au fost victimele asasinatelor în masă sau a deportărilor. Dar aici sînt cuprinse și profanarea sau distrugerea bisericilor – nici o sinagogă nu a fost însă atinsă de urgii, semn că Tartorul Iadului i-a luminat unde să aducă marile nenorociri. Au fost întocmite rapoarte și dări de seamă prin care se des- criu formele acțiunii de prigoană, categoriile sociale implicate și cine au fost instrumentele terorii bolșevice, precum și faptele pe care le-au săvîrșit. S-au întocmit tabele și liste cu persoanele asasi- nate sau deportate, arestate și condamnate de bolșevici.

DE CE INDUSTRIAȘII HOLOCAUSTULUI NU PREZINTĂ ȘI EI ASTFEL DE TABELE, DOCUMNETE ȘI LISTE CA SĂ-I PUTEM CREDE BAREM CÎT NEGRU SUB UNGHIE?!

Cînd au ocupat România în septembrie 1944, în primii ani, au scos din arhivele românești cîteva zeci de mii de dosare întocmite de autoritățile românești pentru cei ce conspirau împotriva României, fiind duse în mare secret de la București la Chișinău, care devenise capitala noului stat românesc so- vietic, pentru a se șterge urmele faptelor acestor bande de criminali ce au conspirat împotriva români- lor de peste 80 de ani! Dar o parte din ele au ajuns la Moscova astfel ca românii să nu știe decît istoria venită prin vedeniile mafiei cazare sau bolșevice ori sioniste! O parte din aceste documente au fost cercetate de către istoricii de la Chișinău, iar cîteva sute au fost publicate însă ele demască minciuna holocaustului din Transnistria și nu pot fi considerate probe adevărate!

Eliberarea Basarabiei și Bucovinei de cotropitorii bolșevici.
Deportarea cazarilor/jidanilor în Transnistria, holocaustul și repatrierea lor.

Eliberarea teritoriilor ocupate de bolșevici în 28-30 iunie 1940 – Basarabia și Bucovina – a început la 22 iunie 1941 cînd armatele germane și române au trecut rîul Prut pentru a alunga pe cotropitor. Mareșalul I. Antonescu a dat un Ordin către armată din care citez cîteva idei ca să știm de ce au pornit românii cu arma în mînă împotriva hoardelor bolșevice. ,,Să luptați pentru desrobirea fraților noștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieții și căminurilor batjocorite de cotropitori. Să cinstiți prin vitejia voastră, amintirea lui Mihai Vodă și a lui Ștefan cel mare, a martirilor și eroilor căzuți în pămîntul veciniciei noastre cu gîndul țintă la Dumnezeu.” Operațiunea militară a avut numele de cod „München” și s-a încheiat victorios la 26 iulie cînd teritoriile au intrat sub controlul românilor. La data de 5 iulie a fost eliberat orașul Cernăuți – capitala istorică a Bucovinei – iar la 16 iulie a fost eliberat de bolșevici și Chișinăul, capitala Basarabiei. În timpul operațiunilor militare armata română a suferit pierderi de 22.765 de oameni(4.271 morți, 12.326 răniți și 6.168 dispăruți) și 58 de avioane. E. Mezincescu în lucrarea amintită mai înainte susține de mai multe că Basarabia și Bucovina ,,s-au aflat sub adminsitrația trupelor române de ocupație”(p. 89, 113, 156) fiindcă jidanii de la noi și de aiu- rea nu recunosc faptul că aceste teritorii au intrat în imperiul rus în anul 1812 fiind luate cu sabia de la turci, care stăpîneau atunci și Moldova feudală. Ei au urmărit după anii 1850 să transforme acest teri- toriu românesc, eventual întins pînă la Carpați, într-un cămin al jidanilor din Europa, un Yahweland sau Cazaria Carpatină.

Dar armata română s-a confruntat cu acțiunile teroriste ale jidanilor din aceste teritorii, înrolați în grupări speciale cum spunea și Lenin în 1921 despre menirea cazarilor ca armata ce va răspîndi ,,revo- luția mondială” și războiul total cu goymii, luptînd deschis împotriva armatei României, ori au desfă- șurat acțiuni teroriste în spatele frontului după cum ne arată documentele din arhivele românești.

Un document al Corpului de munte, raporta la 14 iulie Armatei a lll-a: „Ucrainenii din Basarabia primesc de asemenea cu mare bucurie trupele române. Sunt foarte satisfăcuţi că au scăpat de regi- mul bolşevic, care n-a ştiut decât să le ia totul, să-i impuie la impozite enorme şi să-i muncească fără răgaz şi fără nici un folos, în special, acei care au făcut armata la unităţile române dovedesc încredere fără margini în armata română. Evreii, o mare parte din ei sau refugiat o dată cu trupele sovietice. Cei rămaşi prin sate stau ascunşi şi nu reacţionează în contra armatei. Au fost cazuri când din ascun- zişuri, au tras focuri asupra trupelor române, în această situție au fost sancționați.” (Arhiva M.Ap. N. fond Guvernămîntul Basarabiei, dosar 22, fila 247)

În Raportul contrainformtiv nr. 20448/8 din 14 iulie 1941 a Corpului de Munte, Stat Major nr. 2,(A-375, 376) descrie starea de spirit atît a armatei romîne cît și a populației civile din Basarabia, iar la punctul ,,C” găsim precizată opinia unor prizonieri ai armatei bolșevicilor: ,,Din declarațiile prizonie- rilor rezultă că populația civilă crede că prin acest război va fi salvată de regimul comunist. Ea preferă orice stăpînire afară de guvernarea bolșevică.” De acest blestem căzut peste popoarele Eu- ropei încă din 1917, iar după 1944 el răspîndindu-se și peste alte meleaguri, s-au bucurat din plin tică- loșii cazari bolșevici în frunte cu Lenin, care l-au născocit ca ideologie socială și l-au impus prin teroa- re și zeci de milioane de asasinate.

Mai multe documente(A-p. 357-358-359) ne arată reacția populației, față de abuzurile cazarilor fă- cute în perioada 28 iunie 1940 – 26 iulie 1941, cînd au fost stăpînii absoluți peste aceste teritorii, tero- rizînd și umilind pe toți care îi bănuiau că nu iubesc iudeo-bolșevismul, adică sînt antisemiți! Corpul de Cavalerie, Stat Major nr. 2, Raport contrainformațtiv nr. 5956 din 8 iulie 1941, spune: ,,Reacțiunea populației contra elementului evreiesc era foarte violentă, din cauză că de la aceștia au avut de suferit multe neajunsuri sub regimul sovietic… Această populație a dat dovadă – cu ocazia ocupării unor localități, unde aceștia erau în masă compactă – de conlucrare și mărire a spațiului propagandei comuniste, astfel că evreimea constituia al doilea inamic și mai periculos, cu care trupele noastre au trebuit să se lupte. În tîrgul Edineț, ostașii români au trebuit să verifice casă cu casă și beciu- rile de unde se trăgeau focuri de armă și arme automate de către evrei, asupra ostașilor noștri, pentru ca apoi unitățile noastre să fie sigure de înaintare, Armamentul și muniția pe care aceștia le foloseau era lăsat de sovietici, cu scopul de a ataca armata noastră. Comandanții de unități, văzînd rezultatul luptei și împotrivirea populației evreești din tîrgul Edineț, au început în ziua de 6 iulie a.c. trierea evreilor; cei găsiți cu arme și vinovați de a fi tras în trupe au fost imediat executați, iar restul, conform ordinelor, au fost luați ca ostateți… În fiecare sat era un comitet format în cea mai mare parte din evrei… Toți aceștia întrețineau propaganda comunistă în rîndurile populației. Elementele comuniste, care erau grav compromise față de populația băștinașă, au fugit părăsind regiunea.”

Completez cu (A- p 375-376) emis de Corpul de Munte, Stat Major nr. 2, Raport contrainformativ nr. 20448/8 din 14 iulie 1941 care zice: ,,evreii, o mare parte dintre ei s-au refugiat odată cu trupe- le sovietice. Cei rămași prin sate stau ascunși și nu reacționează contra armatei… Evreii fug spre est, însă nu au mijloace de transport fiindcă au fost luate de armata sovietică… Toată populația, afară de evrei, privește intrarea trupelor române ca pe o salvare… Trupele sovietice în retargere au dat foc orașelor și depozitelor, instituțiilor, clădirilor publice, distrugînd lucrările de artă și comuni- cații. Calea ferată ce trege prin regiunea Larga a fost tăiată șină cu șină, iar toate podurile arun- cate în aer. De asemenea, stîlpii de telegraf au fost tăiați.”

Fiind numai o gloată de venetici pe pămînturile românești, cazarii sau jidanii au făcut prăpăd tot ce se putea distruge după retragerea armatei bolșevicilor. Zeci de documente zguduitoare dovedesc dis- trgerea sistematică a judeţelor româneşti de către oștenii imperiului Satanei, după principiul pămîntului pîrjolit. Tot ce nu s-a putut lua: instalaţii, resurse materiale și imobile au fost dinamitate şi aruncate în aer. ,,Evreii rămași, deși confinați în ghetou, se bucură totuși de prea multă libertate. Circulă în voie prin oraș, colportînd zvonuri defetiste, mai ales în piață… Distrugerea oraşului denotă premeditarea şi un plan bine pregătit. Au fost distruse toate prăvăliile, magaziile de cereale şi instituţiile. Toţi marto- rii sunt unanimi în a declara că distrugerea s-a efectuat după plecarea trupelor rusești de bande de evrei şi comunişti localnici înarmaţi şi înzestraţi cu explozibile”.

Și altă dovadă a urii fanatice jidovești cum ne dezvăluie documentul de la ( C – p. 257). După ce bolșevicii au fost alungați în iunie-august 1941, ei și-au lăsat în urmă grupuri de conspiratori comuniști dar care mai toți erau jidani, iar SSI a descoperit în august 1942, chiar instucțiunile primite de aceste grupări teroriste. ,,În toate regiunile ce mai sînt ocupate de Armata Roșie vor trebui să fie organizate din timp de către autoritățile din NKVD și din NKGB batalioane de distrugere pentru luptele de de- barcare inamice aflate în spatele nostru. În cazul ocupării acestor teritorii de către inamic și al retra- gerii Armatei Roșii, aceste batalioane de distrugere vor trebui să rămînă în locul unde se află în orice oraș, schimbîndu-și organizația în grupări de partizani, pentru lupta în spatele inamicului.” În perioada martie – august 1942, în Basarabia au fost descoperite de serviciile secrete românești, 154 de orga- nizații de partizați, toate populate cu ,,popor ales” care dorea stăpînirea lumii prin revoluția lor sata- nist-bolșevică, desigur începînd cu pămînturile amărîților români, iar mulți din acești criminali au fost trimiși la Yahwe să ne pîrască că le-am pus de un holocaust.

Pentru a înțelege deplin turbarea fanatică a jidanilor sau cazarilor împotriva românilor, dau ceva in- formații dintr-un raport din 20 iulie 1941 al Regimentului vînători care conţine amănunte foarte im- portante privitoare la comportamentul evreilor față de armata română: „La Sculeni, când regimentul era pe poziţie, tot timpul se semnaliza din Tg. Sculeni cu ruşii, iar rezultatul era că toate măsurile luate cu caracter operativ erau stingherite de artileria rusă. Mai mult, am avut ofiţeri, subofiţeri şi sol- daţi care, în loc să moară la datorie, au fost împuşcaţi mişeleşte pe la spate din case şi grajduri de evrei. Pentru a putea preveni această stare de lucruri, am ordonat căpitanului Stihi Ivan, ofiţerul infor- mator, să aresteze şi să execute pe toţi evreii suspecţi din Sculeni. (Academia Română, Arhiva istorica, fond XXIV, dosar nr. 3 246, f. 6869)

Când Batalionul l din acest regiment a ajuns la Gura – Căinări, s-au prins un număr de 50-60 evrei care erau grupaţi pe marginea de vest a satului. Duşi de locuitorii din sat, s-a găsit asupra acestor evrei arme şi grenade de provenienţă rusă motiv pentru care am ordonat executarea lor imediat. În satul Mărculeşti pe când compania căpitanului Oțel înainta în avangardă, a fost înconjurat de armata rusă împreună cu cea. 300 evrei civili şi înarmați, producând acestei companii, pierderi dure- roase şi chiar pierderea cpt. Oțel Vasile, care a fost rănit, prins de evrei şi a cărui situaţie astăzi nu o mai cunoaștem. Cînd s-a cucerit satul Mărculeşti s-a prins un grup de 400 evrei barbați şi femei, din care cea 80 erau răniri, fapt care dovedește că au luptat contra noastră, nefiind în uniformă. Şi de aceasta am ordonat execuţia lor în masă”. În volumul lll din Cartea neagră, intitulat Transnistria, M. Carp scrie la p. 58 despre aceeași situație prezentată de documentele românești, dar după un fals făcut în actul de acuzare împotriva lui Ion Antonescu și a miniștrilor din Guvernul României, astfel: ,,În ziua de 8 iulie 1941 în localitatea Mărculești, județul Soroca, sînt adunați toți locuitorii evrei: bărbați, femei și copii, sînt scoși la marginea comunei, sînt împușcați și îngropați în șanțuri anticar ce se găseau acolo. Au fost astfel masacrați 1000 de oameni.” Așa ne-au falsificat acești ticăloși istoria de cîte ori au avut nevoie, practicînd împotriva noastră un adevărat terorism etnic fără ca noi să-i putem judeca pentru trădare de țară, crimă, minciună și fals și tot așa și-au scris întreaga istorie a poporului arab yehuda sau iudeu și a celor pe care veșnic i-au denigrat ca neamul chitim sau getaim.

Și industriașii holocaustului vor trebui să accepte realitatea dezvăluită de documentele prezentate, că jidanii sau evreii combatanţi erau destul de mulți şi că foloseau comunităţile pentru a se ascunde sau pentru a ataca din mulţimea oamenilor fără arme sau din casele altora. Rapoartele unităţilor combatante înfăţişează acele situați. (Perioada unei mari restriști, 1940-1944, editura Hasefer, Bucu- rești 1997, partea 1, p.254)

Dar aceste adevăruri ne mai arată că internaționalismul comunist sub forma unei armate bolșevice care lupta pentru ,,revoluția mondială” era prezentă și pe pămînturile românilor, adică exact ce a pre- conizat Lenin cu 21 ani mai devreme. Statul român(Notă informativă nr. 11.517/6 dec. 1942, Acţiuni comuniste – Serviciul de Siguranță Internă), nici nu-i putea trata altfel, decît ca militari fără uniformă ai unei armate străine care lupta împotriva României: „Referitor la activitatea evreilor, un studiu din 1942, făcut la solicitarea Siguranţei din București, consemna cu justificat temei că «membrii mișcării comuniste din România trebuie priviți nu ca fii ai națiunii române, adepți au vreunui curent politic oarecare, ci ca elemente ale armatei inamice, acționînd cu mijloace și în scopuri criminale pe teri- toriul țării”. Situația complicității și conlucrării cazarilor cu puterea bolșevică de la Moscova, ca agenți sau grupuri teroriste, era deja cunoscută bine la București, considerîndu-i elemente străine, care prezentau pericol pentru spatele frontului, motiv pentru care Mareşalul Ion Antonescu în şedinţa de guvern din 9 septembrie 1941 a declarat: ,,.. dacă n-am fi internat şi pe evrei, am fi avut foarte mult de luptat cu coloana a cincea bolşevică, care a fost foarte bine organizată – s-a făcut dovada la noi în ţară cu miliardele de lei pe care le-au avut sovietele. De asemenea, dacă n-ar fi fost represiunea din ianuarie, ar fi fost o nenorocire pentru ţară. Atunci noi am dezarmat pe comunişti şi pe legionari, adică acei cari erau comunişti sub cămaşă verde. Sovietele au avut la noi foarte mulţi agenţi plătiţi. S-au găsit la Legaţia Rusească, foarte mulţi bani româneşti arşi; s-au găsit şi nearşi.” (Procesul mareșalului Ion Antonescu, Ioan Dan, editura Lucman, București, 2005, pagina 189). Iar documentele prezentate mai înainte tocmai aceste adevăruri incredibile arată despre cazarii sau jidanii răniți sau ca- re aveau arme asupra lor să sperie vedeniile ce le dădeau necontenit tîrcoale, dovadă că au stat în băta- ia gloanțelor și nu se rugau smeriți în sinagogă sau acasă, să-i păzească tartorul de fioroșii antisemiți români și germani!

Matatias Carp, autorul plăsmuirii Cartea neagră, în volumul lll, Transnistria, pune la pagina 458 răspunsul mareșalului I. Antonescu către Horia Clejan, arhitectul cazar care i-a dat un memoriu la 2 fe- bruarie 1944. În răspuns Antonescu îi amintește de comportamentul ticălos al cazarilor(evreilor bolșe- vici) care au atacat armata și administrația română cînd se retrăgea din cele două provincii în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, precizînd și ce fapte de mare cinste au făcut mai tîrziu: ,,Nu este o organizație teroristă sau comunistă descoperită de organele polițienești, din care să nu facă par- te și evrei sau adesea numai evrei.” Dar ei erau în armata lui Lenin ca să răspîndească revoluția mon- dială peste întreg pămîntul, iar ,,munca” se încadra în acest plan criminal.

Documentele prezentate mai înainte ne arată că numai cazarii sau jidanii făceau parte din oștirea te- roristă a Satanei care lupta cu mare turbare împotriva românilor, dorind să otrăvească Europa, dar și întreg pămîntul cu ,,revoluția mondială”, iar rușii și ucrainenii nu erau atrași deloc de minunea minu- nilor pentru lumea nebunilor sau a goy-lor cap de lut. Explicația este foarte simplă dar greu de acceptat pentru cei care stau cu nasul în dosul mafiei cazare și nu respiră decît duhoare de pucioasă și de frigărui plăcut mirositoare tartorului Yaho. Jidanii și-au dorit de cînd au început năvălirea pe la anii 1850, o țărișoară la est de Carpați pînă la rîul Bug și fiindcă aceste pămînturi erau ocupate de români, s-au pus să le falsifice istoria, cultura identitară și originea limbii, dar nici așa nu i-au convins să plece fiindcă nu aveau unde. Ajungînd stăpînii imperiului rus în noiembrie 1917 cu sprijinul hotărîtor al germanilor cu cap pătrat și mintea în colțuri, ,,fiii diavolului” și-au schimbat planurile, punînd la cale o acțiune – statul bolșevic sau Internaționala – care să cuprindă întreg pămîntul, iar ei oștenii întunericului vor fi stăpînii absoluți ai acestor gloate de dobitoace cuvîntătoare(goy). În această situație ei nu mai erau prea interesați de țărișoara lor la est de Carpați, fiindcă puteau să se crăcăneze peste marginile pămîn- tului. Iar rușii și ucrainenii erau în imperiul bolșevic numai niște gladiatori care trebuiau să lupte și să moară pentru ,,revoluția mondială” a mafiei cazare, toate funcțiile în statul bolșevic fiind deținute nu- mai de cazari. De aceea ei nu s-au alăturat acțiunilor teroriste desfășurate de cazari împotriva armatei române în cele două teritorii eliberate de hoardele bolșevicilor. Chiar dacă au fost unii dintre ruși și ucraineni cu vedenii comuniste prin creier, numărul lor nu a reprezentat mai nimic în totalul membri- lor grupurilor teroriste anihilate de români.

Însă aceste documente ne mai arată că majoritatea mozaicilor din cele două teritorii – Basarabia și Bucovina – au plecat cu Armata Roșie a bolșevicilor și numai un număr foarte mic din fiii diavolului au rămas locului pentru acțiuni teroriste sau nu au avut spor la fugă, fiindcă Yahu nu i-a putut lua pe toți odată pe oiște să-i basculeze în Asia Centrală unde le-a stabilit Stalin popas de izbăvire și mîntuire. În sensul celor artate mai sus, pun documentul(A-p. 387) emis de Corpul de Munte, Raport nr.20.690/R din 20.Vll.1941: ,,Am onoarea a raporta următoarele: Acest Comandament a lăsat provizoriu un pluton de jandarmi pentru paza podului de peste Nistru, de la Cozlov. Dînd ordin plutonului de a reveni la companie, comandantul plutonului raportează: În ziua de 27 și 28 iulie a.c. au fost dați în primire comandantului acestui pluton de jandarmi un număr de 10260 evrei din Basarabia, care staționează în comuna Cozlov, fără nici o dispozițiune cu privire la destinația lor. Fiind un număr mare, fără hrană și trăind în mizerie, evreii sînt foarte agresivi și greu de stăpînit.” Comuna este pe malul stîng al Nistrului în Transnistria, iar ceata de luptători ai diavolului era dintre cei care nu au avut spor la fugit pe drumurile bejeniei în Asia Centrală.

Dar fuga cazarilor din faţa armatelor române a fost o măsură de prevedere a lui Stalin, care, pentru a-şi salva colaboratorii satanişti de la eventuale socoteli cu cei pe care i-au tras pe roată, a dat un ordin la începutul lunii iunie 1941 pentru evacuarea tuturor jidanilor din faţa trupelor germane masate pe graniţa dintre aceste imperii de la Marea Baltică la Marea Neagră – şi deplasarea lor în Kazahstan, Uzbekistan şi alte republici din Asia Centrală, scăpîndu-i de la moarte sigură după vedeniile lor. Documentul se găseşte menţionat în cartea mozaicului Isaac Deutcher, Essai sur le probleme juif, apărută la Paris, Payot în anul 1968, paginile 98-99.

Şi un document din arhiva armatei române din 1 august 1941 care confirmă ordinul lui Stalin şi informațiile venite din raportul Mănuilă-Filderman. ,,Telegramă Domnului General Ion Antonescu Cernăuţi… Dificultatea o am din motivul că Germanii din ordinul Comandamentului Arm. Germ. din Polonia, au primit dispoziţiuni să treacă peste Nistru în Bucovina pe evreii ce au fugit odată cu armatele sovietice, că aceşti evrei vor trebui însoţiţi pînă la Cernăuţi de un ofiţer sau subofiţer german…”

Mai dau un act care dovedeşte că majoritatea covîrșitoare a jidanilor din Basarabia şi Bucovina au plecat cu armata bolşevică. O notă informativă din 28 iunie 1941 a Secţiei ll ne dă unele lămuriri despre atrocitățile făcute de cazari asupra românilor în timpul ocupaţiei bolşevice. ,,Mişcarea comunistă şi foştii membri de seamă ai acestei mişcări şi care în majoritate erau evrei, au plecat odată cu armatele roşii, iar puţinii care au rămas, neavînd nici un fel de legături cu organele de conducere sînt dezorientaţi şi paralizaţi… Se lucrează în continuare la identificarea celor care, după retragerea armatelor române din Basarabia la 28 iunie 1940, s-au manifestat public contra statului nostru, au adus prejudicii morale şi materiale românilor rămaşi sub stăpînire bolşevică, per-se cu tîndu-i, luîndu-le bunurile şi contribuind la deportarea şi executarea acestora în urma denunţ u rilor făcute”. Găsim informații privitoare la retragerea cazarilor din imperiul bolșevic în mai-iunie 1941 în Asia Centrală, chiar de la ei unde pe site-ul en.wikipedia/org/wiki/History of the Jews in Basarabia, scriu că 2/3 dintre evreii din acest ținut românesc au fugit înaintea retragerii trupelor sovietice, dar documentele românești și datele statistice arată că s-au retras cu armatele bolșe- vice aproape 83% dintre ei!

Completez cu cîteva documente(C – p. 358-368) aduse de istoricul Gh. Buzatu de la Moscova cînd a fost pentru cercetări în anii 1992-1994, acestea fiind scrisori ale unor refugiați care s-au retras cu armata bolșevică în iunie 1941, mergînd în republicile din Asia Centrală. Destinatarul era căpetenia dracilor de la noi, cazara bolșevică Ana Pauker care ducea lupta împotriva burjuilor și moșierilor ro- mâni din Hotel Lux – Moscova – unde era și sediul Cominternului.

,,2 decembrie 1941, misivă trimisă de Livsit Samuel, tovarășei Ana Pauker: Un tînăr originar din România vă cere ajutor În iulie 1940 am fugit în Basarabia eliberată de Armata Roșie. Aici am trăit singurul an fericit din viața mea Am fost primit în rîndurile Consomolului Leninist-Stalinist și în iunie 1941 am fost ales în Comitetul organizației primare comsomoliste a școlii Începîndu-se războiul, împreună cu alți cîțiva tineri comsomoliști basarabeni – am plecat voluntar prin Comitetul Central al Comsomolului Moldovei, într-o misiune specială Basarabia fiind evacuată, am pornit spre răsărit. La Kuibișev(Samara de azi) am lucrat la zavod pînă am fost luat în armată în octombrie ” Fiind dezamăgit de viața pe care o ducea, haimanaua bolșevică îi cere ,,divei” sataniste să-l trimită pe orice front, numai să fie de folos cauzei Satanei și ,,revoluției mondiale” sau chiar universale, dacă așa hotăra Alianța Universală Israelită. Dați dracului feciorașii lui Yahwiță!

,,28 decembrie 1941, Kazakhstan, scrisoarea lui Moscovici – Pincu G. adresată Anei Pauker. ,,… Astăzi cînd peste tot sună glorioasele victorii ale Armatei Roșii, … Tov. Pauker poate fi mîndră de noi Românii ce luptăm în rîndurile Armatei Roșii, ne facem datoria cu cinste”.

,,Moscova, 23 ianuarie 1942, Constantin Doncea se adresează Anei Pauker care era în conducerea PC din România și membru în Secretariatul Cominternului. Îi cere să-i dea o muncă care ,,ar putea aduce mai mult folos PC și cauzei popoarelor din România”. Și crede secătura că se va întîlni cu fiica diavolului la București în acel an să se ospăteze la o masă bogată plină cu sînge și trupuri de români martirizați pe altarul revoluției mondiale.

Kuibișev(Samara din sudul Rusiei), 27 ianuarie 1942, Iosif Grinsburg, fost membru al PC din România, îi scrie și el Tovarășei pentru că are un mare of și ar vreau să lucreze cu prizonierii români ca să-i inițieze în tainele bolșevismului satanist și chiar al ,,revoluției mondiale”. Mă mir că nu și-au dorit și una Universală fiindcă tot aveau o Alianță cu diavolul peste tot pe unde era întuneric beznă. Își face o scurtă biografie și scrie că a fost arestat de mai multe ori în perioada 1926-1932, după care a lucrat în C.C. al PC din România cu tovarășii Leibovici, Bella Brauner și alții. Dar atunci partidul era interzis, deci o huzureau ticăloșii în fel de fel de conspirații împotriva românilor așa cum erau organi- zați ca o structură paramilitară clandestină. În iunie 1940, după ,,eliberarea” Basarabiei se refugiază în tărîmul făgăduinței sataniste și este trimis la Moscova să-și șlefuiască ticălosul crez satanist. În perioa- da 1940-1941 lucrează la Primăria Cernăuți, fiind, în iunie 1941, evacuat, cu soția și copilul spre est unde și-a pus dracu tron veșnic.

10 martie 1942, scrisoare de la Victoria Sîrbu(Mira) către Ana Pauker cu ocazia zilei de 9 martie. Scrie că a sărbătorit ziua cu mult fast și se pregătește să se întoarcă în România ,,înarmată cu științe noi, să plec în țară să mă răzbun pentru toate durerile prin care trec în acest moment mamele, copiii, să mă răzbun pentru durerea lor, pentru lacrimile lor și în această luptă îmi vei sluji ca exemplu.” Cam asemenea gînduri nutrea orice secătură cazară și bolșevică împotriva neamul românesc.

Hamangan, RSS Uzbekistan, 24 aprilie 1942, o scrisoare trimisă de Vera Evgheneevna Virag, către Ana Pauker, prin care o roagă să o ajute fiindcă a ajuns muritoare de foame și fiind foarte slăbită nu o angajează nimeni. Soțul ei era bolnav de tifos și situația este disperată: ,,n-am lucruri să vînd, căci am plecat în ultimul moment de acasă.” Scrie că a lucrat ceva timp la Chilia în Ucraina, din fostul teritoriu românesc, fiind licențiată în matematică la Cluj și a lucrat în partidul comunist din anul 1935.

Tibirda, 2 mai 1942, scrisoare trimisă Anei Pauker de Șerban Dumitru, unul dintre cei cîteva sute de români care au trecut la bolșevicii din Basarabia și Bucovina în iunie-septembrie 1940. ,,… Am trecut granița de la Galați la Ismail în URSS ilegal, cu ocazia eliberării Basarabiei și Bucovinei în luna iulie 1940.” Îi cere acesteia să-l ajute cu adresa unor comuniști cu care el a lucrat în România – Vasilichi Gheorghe, Doncea Dumitru și Moise Kon – să fie împreună fiindcă trebuie să învingă peste tot revolu- ția mondială pornită de capetele pline de vedenii moscovite, bine înroșite cu sînge nevinovat și zeci de milioane de asasinate în imperiul Satanei. Încheie scriind plin de speranță: ,,Își doresc sănătate deplină și puteri de muncă în folosul cauzei pentru eliberarea proletariatului și țărănimii din România.”

Sara – localitate în nordul Mării Caspice, Ucraina, 28 mai 1942, scrisoare trimisă Anei Pauker de către Chaim Ktaft. ,,Mult stimată și dragă tovă Pauker! Sper că îți vei aduce aminte de mine. Veneam eu la D-ta, cînd aveai atelierul în Calea Griviței(1925/1926). Eram să primesc de la partid o sumă de 5000 lei pentru ziarul idiș Die Freiheit, pe care îl conduceam în Cernăuți. Suma a adus-o chiar fostul tov. Stenberg, dar în același timp o luară înapoi, avînd nevoie de bani pentru partid. În ultimul timp (1940), am lucrat la București, la Acțiunea evreiască și organizațiile culturale muncitorești sub impul- sul partidului(tov. Vinea ne aducea lozungurile și directivele) și tocmai era să înjghebăm o publicație nouă(era și avocatul Davidovici și poetul Sternberg) cînd Armata Roșie a intrat în Cernăuți și ne-a făcut să părăsim Bucureștiul și să plecăm în Uniunea Sovietică. La Cernăuți am lucrat ca profe- sor la o școală desiletcă(de zece ani) pînă la evacuare. În prezent lucrez la o școală(predau limba germană) raională în Uzbekistan…” Calificarea de croitoreasă este singura pe care o avea Ana Pauker, dar suficientă să ajungă Ministrul de Externe al României Populare în anii 1947-1951, iar de pe această poziție a ajutat peste o sută de mii de cazari sioniști de la noi să plece în Palestina.

Aral, 5 iunie 1941, este o scrisoare autobiografică trimisă de comunistul Robert Bubnik din Cer- năuți, Anei Pauker. Aici găsim felul de organizare în clandestinitate al comuniștilor din România, chiar sub nasul serviciilor secrete, unde ei erau vioi și plini de vedenii bolșevice, dar uneori cădeau în plasa statului român și erau poftiți la închisoare cum scrie chiar dumnealui că a fost la Jilava, Văcărești, Galați, Doftana. ,,În închisoare – în special la Doftana – am ocupat și oarecare funcțiuni pe linia colec- tivului sau celulei de partid și anume: La Văcărești am fost în comitetul colectiv cu sarcina de artelnic. La Doftana am fost timp îndelungat secretar al unui subcomitet(30-40 celule) sau agit-prop al acestui subcomitet sau subeconom.” Deci cei ce spun că în România erau cca 1000 de comuniști, să-și pună lacăt pe gură, fiindcă documentul ne arată că foșcăiua peste tot pe unde aveau interes chiar dacă pe unii îi prindeau la ,,cotitură”. În iunie 1940 pleacă în Bucovina ,,eliberată” de bolșevici, ,,în iulie 1941– evacuarea, mai înti la Rostov, apoi în Caucaz, iar în 1942 în Chirchizia am fost învățător.”

Mai dau două scrisorele (C – p. 379-381) din aceeași sursă să fie lumină deplină și în străfundurile iadului. Hamangan, 30 august 1944 trimisă de Calmanovici Manea, către Ana Pauker. ,, Scumpă Ana, închei scrisul, dorindu-ți realizarea dorințelor care au fost mereu îndreptate spre binele omenirei.” Dacă revoluția lor mondială i-a ales să fie stăpînii lumii, la asta visa orice ,,fiu al diavolului” cum găsim scris prin vedenie în ,,adîncimile Satanei”. La p. 380 este un tabel din anul 1942 cu 25 de cazari sau jidani bolșevici care erau fugiți la Moscova, fiind pregătiți să devină stăpînii României comuniste cum s-a întîmplat după anul 1945.

Kokand, RSS Uzbekistan, 18 octombrie 1944, scrisoarea lui Elya Eschenasy, adresată conducerii PC din București. Scrie că a ajuns acolo după ce a devenit cetățean al orașului Kahul din Republica Moldovenească, în 27.Xl.1940, iar în iunie 1941 a fost evacuat în Asia împreună cu alți tovarăși.

Altă dovadă a evacuării mozaicilor la sfîrșitul lunii mai și iunie 1941, către republicile din Asia Centrală, este articolul ziaristului jidov ucrainean David Bergelson, publicat în gazeta Die Einheit, de limbă idiş, din Moscova, la 5 decembrie 1942, citat în cartea scriitorului evreu Pierre Vidal-Naquet Les assassins de la memoire, edition La Decouverte, pagina 55. Bergelson precizează că, în 1941, Armata Roşie a evacuat spre Asia Centrală între 2.000.000 şi 2.200.000 mozaici baltici, polonezi şi români, adică mai toți mozaicii existenți atunci în partea de vest a URSS unde locuiau cca 80% dintre ei! «Datorită evacuării înainte de sosirea germanilor, majoritatea(80%) a evreilor din Ucraina, Rusia Albă, Lituania și Letonia au fost salvați»”. După zicerea lor, cea mai mare parte a cazarilor din partea vestică a imperiului bolșevic au fost retrași în Asia Centrală, deci nu au suferit nici un holocaust fie el mare sau mic, din partea antisemiților germani și români!

Mărturiile arătate mai înainte nimicesc cea mai mare escrocherie – asasinarea celor 400000 de evrei în Transnistria de către fioroșii antisemiți români! Puținii mozaici care au rămas la căminele lor, au avut ca sarcină organizarea luptei de partizani în spatele frontului împreună cu cei care aveau numai stele roșii pe creier, dar cei prinși au fost împușcați pe loc, însă după mințile lor ticăloase tot holocaust se cheamă. Mezincescu precizează la p. 12 că în ședința Consiliului de Miniștri din 16 decembrie 1941, Antonescu spune: ,,Germanii vor să-i ducă pe toți jidanii din Europa în Rusia și să-i așeze în anumite regiuni”. Deci nici vorbă de exterminare, însă minciuna este vînturată de mafia ca- zară de la începutul secolulul XX! Mareșalul Antonescu a propus germanilor în primăvara anului 1942 să trimită peste linia frontului pe toți mozaicii din România, iar germanii să facă la fel cu cei din teritoriile controlate de ei, dar scorțoșii au refuzat, motivînd că după terminarea războiului, îi va colo- niza pe toți la nordul și estul Mării Caspice. Știau acești mișei ceva dar nu doreau să știe și românii; Hitler le dorea cazarilor o țărișoară pe teritoriul ocupat cîndva de vechiul regat cazar, cu care ei germa- nii erau ca frații! Tot așa după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de către armatele bolșevice în iunie 1940, studenții cazari din Iași le șuierau românilor că în cîteva săptămîni frățiorii lor bolșevici vor ocu- pa întreaga Românie, după care vor trece ca un puhoi peste Bulgaria și Turcia, oprindu-se în Palestina unde tătucul Stalin sau Satalin Kazarul va înființa Israel Medinat ca un centru de răspîndire a iudeo- comunismului în lumea arabă și de aici tot mai departe! Însă cazarii sioniști au avut alt plan și pentru a înființa Israelul au născocit povestea holocaustului ca să-i convingă pe cazarii din Europa că nu mai pot trăi printre gloatele de goy cap de lut și singura soluție este întemeierea statului teocratic-mozaic al cazarilor, dar în Palestina unde ei au pus piciorul abia în secolul XlX! Dar ea a fost și cea mai mare și mai ticăloasă afacere a jidanilor pe seama goy-lor din Europa!

Pe site-ul Wikipedia – History of the Jews in Bessarabia, sînt informații care infirmă holocaustul din Transnistria cu toate vedeniile liftelor specializate în minciuni și falsuri ale acestei industrii mize- rabile dar foarte bănoasă. ,,From 1941 to 1942, 120,000 Jews from Bessarabia, all of Bukovina, and the Dorohoi county in Romania proper, were deported to ghettos and concentration camps in ransnistria, with only a small portion returning in 1944. The remainder of the 270,000 Jewish community of the region survived World War II. Mostly these were Bessarabian Jews that wisely retreated before the departure of the Soviet troops in mid-July 1941. However, the only good thing that can be said about their fate during 1941-1944 was that they survived, because the conditions under which they traveled to the interior of the USSR (e.g. to Uzbekistan) in the summer of 1941, and their conditions of life at the arrival were very bad. Cca 15,000 Jews from Cernăuţi, and further 5,000 from elsewhere in Bukovina were saved by the then mayor of the city Traian Popovici. Nevertheless, he was not able to save everyone, and cca 20,000 Bukovinian Jews were deported to Transnistria. At the end of the war, the remaining Jewish community of Bukovina decided to move to Israel. Și să auzim după limba noastră cum sună scorneala lor: ,,Din 1941 până în 1942, 120.000 de evrei din Basarabia, din toată Bucovina și din județul Dorohoi din România propriu-zisă, au fost deportați în ghe- touri și lagărele de concentrare din Transnistria, doar o mică parte revenind în 1944. O rămășiță a comunității de 270.000 de evrei din regiune a supraviețuit celui de al doilea război mondial. Cei mai mulți dintre aceștia erau evrei basarabeni ce s-au retras în mod înțelept înaintea plecării trupe- lor sovietice la mijlocul lui iulie 1941. Oricum singurul lucru bun ce poate fi spus despre soarta lor în perioada 1941-1944 a fost că ei au supraviețuit, căci condițiile în care au călătorit către interiorul URSS(de ex. către Uzbekistan) în vara lui 1941 și condițiile lor de viată la sosire erau foarte rele. Circa 15.000 de evrei din Cernăuţi și încă 5.000 din alte părți din Bucovina au fost salvați de către primarul de atunci al orașului, Traian Popovici. Cu toate acestea el nu a fost capabil sa-i salveze pe toti și circa 20.000 de evrei bucovineni au fost deportați în Transnistria. La sfîrșitul războiului comunitatea evreiască rămasă din Bucovina a decis să se mute în Israel.” Informațiile puse pe acest site, chiar dacă nu sînt exacte, ele dezvăluie că mozaicii au cunoscut, dar cunosc și astăzi situația exactă din acele vremuri, însă vîntură pe sub nasul goy-lor cap de lut numai vedenii, tîmpenii și minuni pentru nebuni cu nimicirea celor 400000 de evrei în Transnistria, ,,numai pentru vina că s-au născut evrei.”

Cazarul Matatias Carp în evanghelia Satanei numită Cartea Neagră, l la p. 17 scrie ce le-au făcut fioroșii români, blînzilor și nevinovaților cazari deportați în Transnistria de unde nu s-a mai întors nici unul, nici chiar numele acestor oșteni ai diavolului: ,,Prigoana și teroarea fascistă exercitată asupra populației evreiești dintre granițele României, au fost tot atît de violente ca și distrugerea, ca în toate celelalte țări de influență sau dominație nazistă. .. România nu a avut o organizare tehnică și științifică a masacrului. Nu au fost aici camere de gazare nici crematorii de cadavre. Nu s-au industrializat pă- rul, dinții sau grăsimile victimelor. Dar în afară de metodele clasice de ucidere, cunoscute de cînd s- a inventat ștreangul și praful de pușcă, fascismul românesc a avut metodele sale de exterminare a evreilor. Aici au fost oameni bătuți pînă la istovire și expiere(a muri, a sucomba) sufocați în vagoane cu răsuflătorile astupate, vînduți din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîți și a li se comercializa îmbrăcămintea, tăiați în bucăți, pentru ca, cu sîngele lor, să se ungă osiile căruțelor, ș.a.m.d.” Numai comparînd ce a scris acest monstru satanist cu ce scriu ei astăzi pe Wikipedia, putem aprecia cît de mult ne-au urît și ne urăsc bestiile cazare de ieri și de azi, numai pentru că nu i-am lăsat să-și facă aici o țărișoară în spațiul carpatic!

Ca să limpezim apele istoriei și să nimicim minciunile lor, voi arăta cîți mozaici erau în cele două ținuturi românești – Basarabia și Bucovina – în septembrie 1940 cînd s-a încheiat perioada schimburi- lor de populații dintre România și imperiul bolșevic și septembrie 1941 cînd românii au făcut un re- censămînt în aceste provincii eliberate de binecuvîntarea fiilor diavolului.

Alt document care ne arată că majoritatea mozaicilor au fugit cu armata bolșevică este Regional Development of the Jewish Population in Romania (in continuare, Regional), Stabilimente Tipografice F. Failli, Roma, 1957, S. Manuila & W. Filderman, o mică cărticică depusă de aceștia în anul 1957 la Congresul mondial de statistică de la Stockholm, ținut la 8-15 august în același an, document care se află tălmăcit și în limba romană la Institutul Central de Statistică din Bucureşti.

Precizez că S. Manuilă a fost directorul Institutului Național de Statistică București, iar W. Filder- man a fost președintele comunităților mozaice din România pînă în anul 1947 cînd a trebuit să fugă din țară de frica jidanilor bolșevici care doreau să-l bage la pușcărie fiindcă nu a susținut asasinarea celor 400000 de evrei de către mareșalul Antonescu! A vrut să ajungă în Israel dar a fost refuzat și a ales calea către SUA. În broșurică, la fila 5 scrie cu privire la Basarabia și Bucovina: ,,Din cei 126000 de evrei recenzaţi, au fost la rîndul lor deportaţi în Transnistria 109000 din care 54500(50%) au pierit. Din aceste evaluări ale organelor de conducere evreieşti din Romania rezultă că pierderile de vieţi evreieşti din regiunile Basarabia, Bucovina şi regiunea Herţa sînt de 103919 suflete(49419 + 54500). Aceasta este cifra evreilor de a căror existenţă nu se poate găsi urma, majoritatea lor fiind suprimată, iar o parte care nu poate fi desigur evaluată, s-a retras în interiorul Rusiei majorînd cifra de 100000 dată de dr. E. Kulisher şi dr. W. Filderman.” Autorii prezintă această cifră de 54500 de morţi şi cam tot atîţea dispăruţi în imperiul bolşevic, sub rezerva că nu au avut posibilitatea să cerce- teze documentele românești ce formează arhiva Transnistriei de la Odessa și Nicolaev şi nici recen- sămintele de după anul 1944, făcînd şi precizarea foarte importantă că din cifra de 103919 persoa- ne, o parte ,,s-a retras în interiorul Rusiei.” Filderman, în calitatea de conducător al mozaicilor din România la acea vreme, cunoştea mult mai bine realitatea decît ucigașul de conștiințe și adevăr istoric Ellie Wiesel în anul 2004, care în anul 1940 se pupa în bot cu ocupanţii unguri ai Ardealului de Nord, şi după ce i-a ieşit pe ochi scîrbavnica pornire de trădător, a găsit de cuviinţă să le tragă un holocaust românilor de să le meargă vestea peste mări şi ţări, mai ales în Israel, dar în mod special în Marele Israel pe care noi îl mai ştim şi S.U.A.!

Referindu-se la perioada 1940-1945 cînd românii lucrau de zor la ,,exterminarea evreilor numai pentru vina că sînt evrei” şi ascundeau ca mîţa ,,holocaustul” din Transnistria, autorii raportului scriu la fila 6 despre cei ce au murit de pe actualele teritorii ale României: ,,Pierderile suferite din cauzele directe ale războiului au fost evaluate de organizaţiile evreieşti din Romania conduse de dr. W. Filderman la 15000. Această cifră cuprinde pierderile în jurul a 3000 de vieţi în timpul guvernării scurte a Gărzii de Fier şi 3-4000 victimele represaliilor din Iaşi. De asemenea cuprinde pierderile po- pulației deportată în Transnistria. Numărul celor deportaţi a fost de aproximativ 40000 din care 30000 s-au reîntors. Din cele 10000 care nu s-au reîntors o parte au pierit în Transnistria sau în cursul trans- portului”. Cifra morţilor din perioada legionară este de 120 persoane, iar cea privind ,,pogromul” de la Iași este de 3267 persoane. Despre cei 40000 deportați în Transnistria din județele Cernăuţi, Storojineţ, Rădăuţi, Suceava, Cîmpulung, Dorohoi și alte județe care în iunie 1940 le arătau românilor că le-a venit ultimul ceas al ,,românismului” și aduși înapoi în 1943-1944 mai puțin 10000, el minte pentru că încerca să mai îmbuneze mafia cazară care l-a acuzat de cîrdăşie cu I. Antonescu şi naţiona- liştii români. Dar trebuie să reținem că în anul 1957 unii mozaici nu susțineau minciuna holo- caustului făcut de români în Transnistria, așa cum va urla mai tîrziu către cele patru zări, mare- le lor prooroc Elie Wiesel.

Și Mezincescu scrie în a lui evanghelie Satanei și minciunii la p. 113, adevărul despre holocaustul din Transnistria, însă doar pentru cei inițiați: ,,Evreii aflați în lagărul de concentrare de la Vapniarka, din Transnistria, au fost repatriați…” dar orășelul din nordul ținutului era nodul de cale ferată cu Ba- sarabia și Bucovina, pe unde au fost aduși în România cei 108000 evrei după ce au suferit îngrozitorul holocaust că le merge vestea și astăzi!

Regele Carol ll, la presiunea publică din România care striga că avem mai mulți mozaici decît spun datele statistice, a dat Decretul-lege nr. 169/22 ianuarie 1939 prin care s-a cerut revizuirea cetăţeniei cazarilor, de unde a ieșit la lumină o mare tărășenie, fiindcă s-au găsit 962270 persoane de religie mo- zaică, mai mult cu cca 105000 decît datele statistice, din care 252.222 au obținut cetățenia română după anul 1919 cu documente false. Datele au fost publicate în Monitorul Oficial din 24 noiembrie 1939, dar nici un industriaș al holocaustului nu le amintește fiindcă ar fi nimicită vedenia. Din 962270 mozaici vom scădea 151125 (rămași în Ardealul de Nord), și 884 rămași la bulgari, dar și 315002 din România existenți în aprilie 1941 cînd s-a făcut un nou recensămînt al populației, și rămîne un număr de 495259 persoane de religie mozaică, pentru cele două teritorii(Basarabia și Bucovina) ocupate de ruși în 28 iunie 1940 și eliberate de români după un an. Însă recensămîntul făcut de români în septem- brie 1941, ne arată o situație incredibilă, dar care confirmă în mare datele știute și de ei, adică au plecat cu Armata Roșie 83% dintre mozaici, așa cum ne arată tabelele ce urmează.

Bucovina 1930 1941A 1941R Diferențe %
români 379691 425254 169204 -254050 39,86
ucraineni 236130 264466 223606 -40860 84,56
ruși 7948 8902 341 -8561 3,84
germani 75533 84597 3460 -81137 4,08
cazari/evrei 92492 103591 53808 -49793 51,94
alții 61215 68561 34475 -34086 49,57
Total 853009 955371 484894 -468477 50,7

Pentru anul 1930, datele au fost luate din recensămîntul făcut în acel an în România, iar cifrele din coloana 1941A reprezintă creșterea demografică pentru un procent de 12% în zece ani, 1941R sînt datele rezultate din recensămîntul făcut de români în septembrie 1941 unde vedem diferențe majore în minus. Cifrele ne arată că lipsește aproape jumătate din populația provinciei, cazarii/jidanii și rușii au plecat cu armata sovietică, românii și ,,alții” au fost deportați, iar germanii au plecat în Germania în baza unui protocol încheiat între Stalin și Hitler în vara anului 1940. La poziția ,,alții” am pus unguri, sîrbi, croați, slovaci, sloveni, bulgari, cehi, polonezi, huțani, greci, albanezi, armeni, turci, tătari, găgă- uzi, țigani și nedeclarați.

Basarabia 1930 1941A 1941R Diferențe %
români 1610757 1804068 1793493 -10575 99,41
ucraineni 314211 351916 449542 97626 127,74
ruși 351912 379821 164395 -215426 43,28
germani 81080 90810 2058 -88752 2,26
cazari/evrei 204858 229441 6882 -222559 3
alții 301584 337775 357195 19420 105,75
Total 2864402 3193831 2733565 -420266 85,59

Datele din tabel ne arată o descreștere a populației de peste 420000 persoane, însă avem acea creștere nefirească a ucrainenilor cu aproape o sută de mii de persoane, la fel este situația și la ,,alții”.

Recensămîntul din Basarabia și Bucovina făcut de români în septembrie 1941 a găsit în aceste două ținuturi 3218519 locuitori din care 60690 de mozaici. Dar raportat la cel din 1930 trebuiau să fie 4150180 persoane! Din aceste date statistice lipsesc 931661 persoane, care s-ar compune din cei 412000 cazari plecați cu armata bolșevică + 170000 germani plecați în Germania + 32000 români uciși de bolșevici în perioada iunie 1940-iunie 1941, + 232000 români deportați de bolșevici în perioa- da amintită, cca 215000 de ruși, fugiți și ei cu bolșevicii. Dar pe unii jidani comuniști fuga nu i-a ajutat să plece cu armatele bolșevicilor și au rămas de izbeliște pe malul stîng al Nistrului; 10250 cum am arătat mai înainte. Rușii, ucrainenii și rutenii din Bucovina și Basarabia au mai scos dintre ei aproape 12000 de mozaici care la recensămînt s-au declarat că ar aparține acestor etnii, astfel că numărul lor real era de cca 82000 mozaici din cei aproximativ 495000 cîți făceau ,,revoluția mondială” pe seama românilor cu cîteva luni înainte în aceste două teritorii. Cifrele recensămîntului dovedesc că 412000 mozaici au fugit în mai-iunie 1941 cu armatele bolșevice. Fac precizarea foarte importantă pen- tru a cunoaște istoria acelei perioade, că ucraineni nu au plecat în vara anului 1941 cu armatele bolșevice cum ar fi fost firesc dacă se simțeau legați de bolșevism, ci numai criminalii cazari bolșe- vici care au făcut atîtea zeci de mii de crime într-un an de zile asupra armatei și populației româ- nești în baza ,,listelor negre”! Însă datele statistice ne mai arată că jidanii bolșevici au practicat un adevărat terorism etnic asupra românilor fiindcă au ucis 1,5% din această etnie care era majoritară (cca 62%), iar 10% dintre români au fost deportați în imperiul Satanei, de unde s-au întors foarte puțini! Deci o ură fanatică a cazarilor sioniști și bolșevici împotriva românilor, aspect istoric și patolo- gic despre care nici un român nu îndrăznește a vorbi, fiindcă va fi acuzat de naționalism, legionarism, fascism, rasism, antisemitism și anti-pupincurism!

Datele recensămîntui făcut de români în octombrie 1941 în cele două ținuturi a fost cunoscut și de alții prin Publikationstelle Wien, Die Bevölkerungzählung in Rumänien, 1941, Viena 1943. Dar el se găsește și la Institutul Național de Statistică din București, în lucrarea Populația Transnistriei după originea etnică pe județe, medii și orașe (rezultatele inventarierii Transnistriei din 1941), Arhivele MAE, Fond. Conferința Păcii, Paris 1946, vol. 125, f. 472, care demască această acțiune criminală a mafiei cazare împotriva Românie, numită ,,holocaustul evreilor din Transnitria”! La sfîrșitul lunii octombrie 1941 românii au făcut un recensămînt în Transnistria, din care voi da numai populația de religie mozaică fiindcă asta ne interesează: județul Moghilov 9348 mozaici, județul Jugastru 6510, județul Tulcin 424, județul Rîbnița 1550, județul Balta 2487, județul Dubăsari 194, județul Ananiev 36, județul Golta 105, județul Tiraspol 85, județul Ovideopol 14, județul Odessa 113(în oraș le-a dispărut sămînța deși înainte de război erau cca 170000 jidani, dar Jean Ancel i-a găsit pe toți rugîndu-se în sinagogi să scape de holocaust), județul Berezovca 10, județul Oceacov 741, cu un total de 21617 persoane! Rușii și ucrainenii au mai scos dintre ei încă aproape 11000, numărul total fiind de 32643.

Pentru crimele făcute asupra armatei române în 28-30 iunie 1940, mareșalul Antonescu a hotărît în octombrie 1941 deportarea a cca 80000 mozaici din cele două teritorii la est de rîul Nistru, regiune cu- noscută sub numele de Transnistria unde au avut regim de domiciliu obligatoriu fiindcă acolo nu au existat lagăre cum mint ei acum! Tot atunci au mai fost deportați aproape 40000 mozaici din județele Cernăuţi, Storojineţ, Rădăuţi, Suceava, Cîmpulung, Dorohoi și altele, care în iunie 1940 se bucurau foarte mult de nenorocirile venite peste noi.

În lunile februarie – martie 1942, au fost internaţi în taberele de muncă de pe malul drept al rîului Bug – care forma graniţa cu teritoriile controlate de armata germană – un număr de 32643 mozaici din care 16258 din Odesa şi diferența din satele şi tîrgurile din apropiere. Caraiţii din Odesa nu au fost consideraţi mozaici şi au rămas la casele lor, nefiind supărați cu nimic de români sau germani. Acestea sînt cifre care pot fi dovedite cu documente şi acceptate în parte chiar de făcătorul de plăsmuiri Jean Ancel în scriitura Transnistria, atunci cînd făcea referire la documente, iar pentru minciunile mafiei cazare şi cazarilor înfocaţi de pe la noi sau de aiurea pe care le pun în cîrca noastră, ar trebui să-i cin- stim cu cîte o ţeapă sau o cravată groasă de cînepă pentru a le linişti răgetele şi făcăturile. Din însuma- rea cifrelor prezentate pentru cele trei ținuturi, avem un număr de 151708 persoane deportate cu do- miciliul forțat în Transnistria, fiind compus din 119065 venite din teritoriile ocupate de ruși în iunie 1940 Basarabia și Bucovina(79000) şi Regatul România(40000), iar 32643 din Transnistria, care au fost internați în acest ţinut transformat de mafia sionistă drept iadul de pe pămînt sau ,,regatul morții” cum a scris Jean Ancel. Cîteva mii au murit în perioada septembrie 1941 – aprilie 1942 în cea mai ma- re parte datorate tifosului care a izbucnit în grupurile de mozaici găbuite de germani și români în Ucraina și Transnistria în august 1941 şi aduse plocon pe capul ,,sîngeroșilor” români la Chişinău şi Cernăuţi de unde au fost deportați cîteva luni mai tîrziu.

Industriașii holocaustului susțin că în Transnistria, armata română împreună cu unii ucraineni care le-au dat o mînă de ajutor, ,,au ucis 400000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei”. Des- pre vină avem sute de documente care arată fără putință de tăgadă că jidanii au fost conspiratorii și uneltele bolșevicilor în Basarabia și Bucovina încă din anii 1919, iar în iunie și lunile următoare ale anului 1940 cînd aceste ținuturi au intrat sub puterea criminalilor iudeo-bolșevici, jidanii au fost cei care au întocmit cu multe luni înainte ,,liste negre” cu românii care trebuiau pedepsiți cu moartea sau deportați fiindcă doreau să fie români și urau comunismul și bolșevismul cazar! Deși erau cca 8,2% din totalul populației celor două provincii românești, au atacat armata română cu arme pentru militari nu cu vedenii, pietre, cărți sau alte obiecte bune pentru aruncat, masacrînd și rănind zeci de mii de mi- litari și civili în zilele de 28-30 iunie 1941. Iar folosirea armelor militare, ne arată că totul a fost orga- nizat din timp în sinagogile lor fiind în fapt cuibare pentru agenții Comintern și N.K.V.D. care așteptau semnalul pentru pornirea ,,revoluției mondiale iudeo-bolșevice”, condusă numai de ei, cazarii bolșe- vici! Au mai pornit o uriașă furtună de urlete batjocoritoare la adresa neamului românesc ca să-și arate ura fanatică și veninul ce le-au adunat de cînd au năvălit peste pămînturile românilor pe la anii 1860, iar acum puteau să le verse asupra noastră. Dar afirmația că au murit peste 400000 suflețele nepri- hănite în iadul din Transnistria este un fals ticălos și monstruos findcă jidanii deportați au fost în număr de 151708, cei mai mulți au revenit în România, unii în anul 1942, alții la sfîrșitul anu- lui 1943 și începutul lui 1944, chiar dacă aveau domiciliul la est de Prut în Basarabia sau în partea de nord-est, cunoscută ca Bucovina.

Despre prăpădul pe care l-au făcut jidanii în România după anul 1944, nu prea sînt persoane care să îndrăznească a vorbi fiindcă pe loc este afumat cu naționalismul, fascismul și antisemitismul.

La data de 14 iulie 1941 a fost publicat în Monitorul Oficial decretul-lege nr. 2030 care reglementa statutul militar al mozaicilor din fostele teritorii românești, ocupate un an de bolșevici. La 18 iulie 1941, Antonescu a decis ca mozaicii care urmau să fie internaţi în tabere de muncă, să fie folosiți la muncile folositoare în interesul localităților unde erau acestea, iar de la începutul lunii octombrie ei au fost trecuți în Transnistria și organizați în tabere de muncă. Fiecare internat în tabăra de muncă era trecut într-un document numit ,,Registrul taberei de muncă” unde se preciza locul și data nașterii, numele părinților, domiciliul actual, ocupația sau profesia, data internării în tabără, data ieșirii defini- tive din tabără pentru transferul în altă tabăra, eliberare sau moarte. Arhiva acestor tabere de muncă se află în prezent cam 90% în orașul Odessa din Ucraina și restul în Nicolaev din aceeași țară, dar și la București, la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” fiind adusă de industriașii holocaustului pe care o pot consulta numai ei, iar românii trebuie să plătească dacă vor să le analizeze! Astăzi ei urlă către cele 4 zări că au fost exterminați 400000 de evrei în aceste tabere, dar în continuare voi aduce dovezi care le demască minciuna și ura fanatică împotriva românilor fiindcă nu i-au lăsat în partea a doua a secolului XlX să năvălească peste noi cu sutele de mii unde să-și facă o țară a lor. Iar în perioada 1917-1924 ne-au încercat cu 7 tentative de revoluții bolșevice, însă ro- mânii i-au pus repede pe fugă sau la pămînt pe ,,fiii diavolului” fiindcă urmăreau să ne aducă cea mai mare nenorocire din istoria noastră, reușind să o facă după al doilea război mondial cînd ne-au fost și stăpîni absoluți aproape 20 ani.

Dacă în documentele românești locurile unde au fost obligați să muncească, se numeau ,,tabere de muncă”, pe site-ul Memorial Museum Holocaust din Washington DC, mai folosesc și ,,lagăre de mun- că”, dar munca efectuată care era plătită în ruble rusești sau mărci valabile numai pentru Transnis- tria, ori asta nu înseamnă pentru nici un om sănătos la cap, exterminare sau genocid, adică drăguțul de holocaust al mafiei cazare cu care a speriat lumea de peste 70 de ani! Din această muncă pentru exter- minarea evreilor, unii au ,,adunat saci de ruble” și venind cu ei în România au ajuns în scurt timp ,,arhimilionari”.

Iar minciuna cu lagărele de muncă este demascată de o Notă întocmită de ARMATA a ll-a Nr.3024 – 24.X.1941 Către Serviciul Pretoral Armata a 4-a: ,,Cu onoare se comunică următoarele: Departamentul Guvernatorului Civil pentru Transnistria a comunicat măsurile luate contra evreilor şi anume: Evreii din Transnistria sunt adunaţi în anumite sate, fixate de acel departament, unde vor fi lăsaţi liberi, să locuiască şi să trăiască cu mijloacele lor, fără a putea părăsi satul. Condu- cătorul evreilor răspunde de disciplina lor şi de buna ordine care trebuie să domnească în tabără. Comandamentele sunt rugate să dea sprijin când vor fi solicitate. D. O. Şeful de stat major General M. Tătăranu, Şeful Secţiei a ll-a, Colonel I. Ciocan, Ajuns la Serv. Pretoral în 24 octombrie 1941 spre ştiinţă Col. Marinescu”.

În Cartea neagră, volumul lll, la p. 109, este o adresă ce arată că încă de la data de 19 august 1941 Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România, primește aprobare din partea Guvernului României să trimită ajutoare materiale, medicamente și bani, evreilor adunați în lagărul de la Secureni, în apropiere de Nistru dar în Basarabia. Înscrisul este semnat de Matatias Carp ca secretar general și W. Filderman, președinte. La p. 111 este răspunsul Marelui Stat Major, secția l Biroul control Vatră- Moto din 7 septembrie 1941 care spune că ei au cerut instituției evreiești să trimită ajutoare pentru toa- te lagărele din Basarabia. ,,Marele Stat Major a dispus ca Dvs. să adunați orice fel de ajutoare, de pre- ferință în bani ca să fie transmise lagărului prin Marele Stat Major, Secția ll-a, Birou Prizonieri.” Iar aceste ajutoare erau în alimente, haine, medicamente, bani, scule și materiale de construcție toate fiind metode diabolice ale holocaustului românesc împotriva evreilor trădători și bolșevici care se rugau ca sfinții în sinagogile lor, iar între două rugăciuni, în perioada 28-20 iunie 1940 au reușit să mai tragă și ceva focuri de armă asupra armatei române care se retrăgea, dar și a funcționarilor care o însoțeau, reușind să ucidă, rănească sau să facă dispăruți peste 50000 de români, numai pentru vina că rușii le- au impus ultimatumul de părăsire a provinciilor românești Basarabiei și Bucovinei. La pagina 326 este o adresă din partea Președinției Consiliului de Miniștri, Cabinetul Civil Militar pentru Adminis- trarea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei, din 10 decembrie 1941: ,,Avem onoarea a vă aduce la cunoștință că Domnul Mareșal Antonescu a aprobat, ca Federația Uniunilor de Comunități Evreești să poată trimite oficial ajutoare în bani și medicamente evreilor deportați în Transnistria.”

La data de 6 iunie 1942 Armata a lll-a a emis ordinul nr. 22201: ,,Pentru a se stăvili mişcarea evreilor de la o comună la alta şi odată cu aceasta răspîndirea diferitelor boli se ordonă următoarele:

– diviziile de pază în legătură cu Prefecturile de judeţ şi Legiunile de jandarmi din zonă să aplice cu toată stricteţea prescripţiunile ordonanţei nr. 23 al Guvernămîntului Transnistriei.
– să se pună în vedere şefilor evrei de colonie că vor fi împuşcaţi dacă evreii de sub autoritatea lor nu respectă dispoziţiunile ordonate.
– să fie executaţi de fiecare colonie cîte un evreu care a fost prins de mai multe ori părăsind domiciliul ce i s-a fixat”. Acestea erau realitățile din Transnistria pe care industriașii holocaustului le- au falsificat cum au vrut, iar pe noi ne scuipă în obraz fiindcă sîntem tîmpiți și nu putem înțelege ce înseamnă vedenia sau minciuna iudaică!

O parte dintre cei deportați au fost duși în orășelele din Transnistria, în zone delimitate – ghetou – unde aveau o organizare a lor și răspundeau în fața conducerii administrației locale. În Ordonanţa nr. 3 a Prefecturii judeţului Tulcin din 22 septembrie 1941, găsim și alte informații: ,,…De asemenea şeful ghetoului va înfiinţa poliţia ghetoului…Şeful ghetoului va aveau un registru în care se va trece prezenţa fiecăruia care a fost scos la lucru. Prestează lucru orice persoană între 16-60 de ani de ambele sexe…” Alt document care dă date despre ,,holocaustul” din Transnistria este Raportul de contrainformaţii al Armata lll-a din 13 iunie 1942: ,,Recent s-a constatat că mulţi evrei veniţi din Odesa şi fugiţi din lagărele de pe Bug au reuşit să se stabilească în oraşul Balta şi chiar în Ghetou. Jidanii din ghetoul Balta trăiesc destul de bine în ultima vreme. Ei îşi procură alimente oferind preţuri mari, ceea ce a dus la situaţia ca localnicii veniţi în oraş să vîndă produsele, să le ofere mai întîi jidanilor. În plus, unii dintre orăşeni i-au produse pe care le-au cumpărat din pieţe şi le vînd evreilor din ghetouri la preţuri mai mari. Jidanii primesc bani din ţară şi din afara României. Recent, mai cu seamă după plecarea unităţii militare care era acolo, evreii circulă liberi pe străzi, în pieţe etc. răspîndind zvonuri defetiste despre aparentele succese ale contraofensivei sovietice”.

Ca să nimicesc această minciună monstruoasă privind holocaustul din Transnistria, vin cu dovezi chiar din Cartea neagră, volumul lll, scrisă de părințelul acestei minciuni – Matatias Carp, care pune la pagina 113 un tabel cu lagărele din Basarabia și numărul de 31910 persoane internate la data de 31 august 1941. La paginile 114-116 sînt două documente ale Inspectoratului de Jandarmi Cernăuți care descriu felul de organizare al lagărelor Edinița și Secureni, unde cei deportați erau repartizați pe străzi (la Edinița) sau sate(Secureni), hrana era asigurată de Prefectură sau de veniturile lor proprii, ori de ajutoarele trimise de la cei rămași în Basarabia, Bucovina și de la Federația lor din România. Aveau ales dintre ei un comitet de conducere care ținea legătura cu Prefectura, pază proprie în interiorul la- gărului și pază făcută de jandarmi în afara lui, dar nu era închis cu sîrmă ghimpată sau zid, dispensar medical deservit de medici evrei, piață în incinta lagărului unde țăranii din împrejurimi veneau și își vindeau marfa care era din abundență, prăvălie cu bunuri de strictă necesitate și baie care funcționa permanent. Unii erau trimiși la diferite munci în interesul comunități și primeau 35 lei/zi muncă!

Acest model de organizare al taberelor de muncă a fost folosit și în Transnistria, dar ei urlă ca turbații, că acolo s-a petrecut cel mai fioros masacru împotriva evreilor din toate timpurile!

Pentru a ne dovedi că goy-ii sînt numai dobitoace cuvîntătoare și nu pot înțelege marea taină a vede- niilor, mai pune la fila 118 alt tabel din 11 septembrie 1941 cu toate lagărele din Basarabia și Buco- vina care au un număr de 64428 internați, deci foarte apropiat de recensămîntul de la începutul lunii septembrie(60690 evrei), dar în acest număr mu sînt incluși și cei aduși de la Cozlov(10500) care nu au reușit să fugă cu armata bolșevică, dar și cei ce vor fi scoși dintre ruși și ucraineni care s-au declarat că aparțin acestor etnii(cca 12000). Însă 20000(19.521 a fost după altă sursă) vor și păstrați la Cer- năuți și împrejurimi de către Traian Popovici, fiind trimiși cca 17300 în Transnistria în iunie 1942. La data de 13 octombrie 1941 începe deportarea jidanilor din Cernăuți, mai puțin cei 20000 care au fost lăsați locului și a celor din Bucovina de Sud care nu a fost ocupată de bolșevici în iunie 1940, iar pe 7 noiembrie 1941 începe deportarea jidanilor din Dorohoi.

Ne luminează mai departe M. Carp cum trăiau cei deportați în taberele sau lagărele de muncă și ce masacre au suferit ei, cum găsim la p. 201 unde scrie că în perioada 21-28 decembrie 1941, în lagărul de la Bogdanovca au fost înghesuiți în niște grajduri, acoperiți cu paie și stropiți cu petrol, apoi arși de vii 5000 evrei la care soldații români le-au dat foc. Alți evrei au fost împușcați și arși în număr de 43000 evrei. După ce erau împușcați, morții erau puși în stive de cca 2 m. înălțime și 4 m. lungime, cu straturi de paie alternînd cu corpurile morților. Operația a durat două luni, dar l-aș întreba pe acest monstru satanist: în acest timp de 2 luni, cadavrele nu au putrezit și mirosul lor nu a supărat pe nimeni, sau vedenia este numai pentru tîmpiții de români, fiindcă datele statistice arată cît de mult minte tică- losul cazar meșter mare în bănoasa industrie a holocaustului. Pentru aceste minciuni privind holocaus- tul din Transnistria, au fost condamnate la moarte 13 persoane în vara anului 1946, în frunte cu mare- șalul Antonescu și o parte din guvernul lui, iar cîteva mii au primit ani mulți de muncă silnică sau închisoare pe viață și confiscarea averii. Despre această crimă împotriva poporului român nici un isto- ric nu a avut curajul să spună un cuvînt.

Aduc și alte dovezi publicate de M. Carp ca să-i arăt că vedeniile privind masacrul de la Bogdanov- ca sînt numai minciuni oribile ale unui psihopat care îi ura pe români cu un fanatism fără seamăn. La pagina 211 din lucrare, pune un document al Legiunii de Jandarmi, Berezovka din Transnistria, o ,,Dare de seamă pe luna decembrie 1941”, unde spune că datorită eliberării evreilor din 3 noiembrie 1941, din ghetoul Odesa, aceștia vor fi mult mai greu de supravegheat acum. Ei au început să pără- sească orașul urmărind să se stabilească în alte județe, de preferință în comunele rurale unde sînt mai greu de urmărit. ,,Evreii internați în lagărul de la Bogdanovca și care sînt originari din județul Odes- sa, părăsesc lagărul sub motiv că merg după alimente îndreptîndu-se spre Odessa. Întrucît la Bogda- novca există cazuri de tifos exantematic, cei care părăsesc lagărul constituie un permanent pericol pentru populația pe unde trec.” Dar documentul spune că atunci cînd la Bogdanovca se masacrau și se făceau fum vedeniile lui Carp, unii dintre cei deportați umblau să-și facă interesele proprii, iar ticălo- sul mincinos s-a demascat singur că tot ce a scris despre iadul din acest lagăr sînt doar minciuni pentru nebuni sau tîmpiți, acuzîndu-i pe români de cele mai oribile crime.

Iar la paginile 319-320, el ne arată că nimeni nu are dreptul să-i judece minciunile oribile cum re- zultă din înscrisul Inspectoratului pentru Jandarmi din Transnistria, Buletinul informativ de la 15 decembrie 1941 la 15 ianuarie 1942, unde scrie că au fost deportați în Transnistria 118.847 evrei. Tot în acest document găsim precizarea uluitoare cu privire la ,,masacrul” de la Bogdanovca: ,,Evreii din Odessa răspîndesc svonul că armatele germane sînt respinse din direcția Moscovei și că va veni tim- pul cînd și ei se vor putea răzbuna. Se contată că evreii caută să fugă din satele unde sînt pla- sați, mai ales din Bogdanovca, îndreptîndu-se spre țară, deși prin Ordonanța nr. 23 a Guvernămîn- tului Transnistriei, toți aceștia sînt socotiți ca spioni și tratați ca atare. S-au dat ordine unităților de jandarmi pentru urmărirea și prinderea evreilor dispăruți din zonele de plasare și aplicarea dis- pozițiunilor Ordonanței nr. 23… Se semnalează că un grup de militari germani din Moghilev, au înce- put să ducă evrei în țară, în schimbul sumei de 50000-60000 lei de persoană. Cu această afacere se ocupă evreul Margulis din Moghilev, care funcționează ca agent informator al organizației S.S. Evreii sînt transportați în mașinile nemțești sub pretextul că sînt duși la lucru. Parte din acești evrei au și ajuns la București.” Cred că M. Carp ne cere să stăm în cap ca să-i putem înțelege vedeniile holocaus- tului și toate celelalte aberații, inclusiv antisemitismul germanilor și românilor!

La p. 332 este Darea de seamă pe luna decembrie 1941 a Inspectoratului de Jandarmi Transnistria, Legiunea Jandarmi Moghilev, unde scrie următoarele despre holocaustul din Transnistria și ,,masacra- rea celor 400000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei”: ,,În orașul Moghilev, Legiunea a re- crutat agenți informatori rezidenți din mijlocul populației evreiești, evacuată din Bucovina și Moldova de Nord, reușind a culege informații asupra traficului de transport clandestin a evreilor din Transnistria în țară Cu Nota informativă nr. 47 din 10 decembrie 1941 s-a raportat că un grup de militari germani se ocupă cu transportarea în mod clandestin a evreilor din Transnistria în România…

Cu Nota informativă nr. 51 din 12 decembrie 1941 s-a raportat că unii evrei plecați clandestin în România au expediat o telegramă unor evrei de aici, prin care îi anunță că au ajuns la București”.

Iar aparatul de exterminare al nefericiților evrei deportați în Transnistria îl aflăm descris cu mare precizie ca să fie groaza lumii pentru ce au fost în stare fioroșii antisemiți români, cum găsim la pagina 269 unde scrie satanistul cazar că în lagărul de exterminare de la Moghilev erau la începutul lunii mar- tie 1942 următoarele instituții ale jidanilor: Azilul de bătrîni; Spitalul de boli contagioase; Spitalul de boli necontagioase; Bucătăria populară(Cantina); Orfelinatul, dar și celelalte menționate mai înainte! Lagărul a fost înființat la sfîrșitul lunii septembrie 1941! Din septembrie 1942, aici mai funcționează pe lîngă Comitetul Evreiesc(înființat în 18 noiembrie 1941), Biroul de coordonare a muncii; Oficiul stării civile; Serviciul de poștă; Serviciul de impunere și Biroul de evidență. Mare ciudățenie și holo- caustul evreilor din Transnistria! Din acest instrumentar al groazei privind holocaustul din Transnis- tria, mai lipsesc sinagoga și bordelul! După ce fioroșii antisemiți români îi alergau prin mocirlă, lovin- du-i cu sălbăticie cu bîtele, îi purtau desculți și numai în zdrențe mulți kilometri prin zăpadă și la minus 40 grade, după ce îi înecau prin fîntîni sau rîul Nistru ori Bug, unii dintre cei scăpați, avînd sufletele curate, găseau de cuviință să se căsătorească, să poată suporta mai ușor holocaustul în doi, chiar dacă erau oștenii revoluției mondiale sau fiii diavolului, o fărîmă de iubire tot le-a mai rămas! Mon- strul satanist nu amintește niciodată că persoanele internate în lagăr erau trecute în ,,Registrul tabe- relor de muncă”, ținute în ,,biroul de evidență”, fiindcă nu-i mai ieșea fiorosul holocaust cu care ei au îngrozit lumea! Deși el sigur le-a văzut, acestea sînt ținute secrete pentru români, fiindcă o cercetare a lor ar arăta tuturor că ticălosul a mințit ca să fie minciuna numai adevăr sacru pentru tîmpiții de goy! Aceste registre ar arăta că numărul decedaților în Transnistria este de cca 1500-5000, dar cei mai mulți au murit de tifos și dizenterie, iar alții de moarte naturală!

Din aceste înscrisuri trebuie să înțelegem că au fost și deportați, dar după ce și-au făcut ,,norma” de holocaust(atunci ei spuneau că au fost prigoniți) și-au căutat banii din buzunare și au hotărît că se pot întoarce în România pentru ceva vremuri mai bune sau o afacere. Dar și în Transnistria unii au făcut afaceri foarte bune, întorcîndu-se cu ,,saci de ruble” cum i-au criticat la 5 octombrie 1945 chiar unii de-ai lor(care nu erau antisemiți) în conclavul Comitetului Central al P. C. din România, format în cea mai mare parte din cazari bolșevici sau jidani.

În completare vin cu mărturiile din procesului intentat lui Ioan D. Popescu în anul 1950 fiindcă a fost ofițer de jandarmi în Transnistria și a participat ,,direct la holocaustul celor 400000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei”. Martor este adus fostul șef al ghetoului din Tiraspol, jidanul Goltz- man, care spune despre inculpat: „Venea des, în control, prin lagăr. Întotdeauna discuta cu noi și ne ajuta atunci cînd avea cum s-o facă. M-a luat cu el la Guvernatorul Alexianu ca să ni se asigure hrana cu alimente pe care să le putem procura la preț oficial. Guvernatorul a aprobat.… Garda care ne păzea era pusă, de fapt, să ne apere de cei din exterior care ar fi fost dispuși să ne facă vreun rău. Noi aveam bilete permanente de liberă circulație prin oraș și mergeam chiar și la cinema- tografe… A pedepsit și schimbat întreaga gardă pentru că, la un control, a găsit doi nemți în lagăr. A salvat de la moarte un tren cu copii orfani care veneau de la Bălți pentru repatriere, iar nemții vroiau să-i extermine. Pe mulți evrei i-a ajutat să capete servicii, iar pe unul, Fux Bernard, l-a făcut director al oficiului de export.” (Dosarele Suferinței, editura Bucovina viitoare, Suceava, 1999, p. 185) Deși nu a fost reabilitat după condamnarea la 7 ani închisoare din 1950, în Israel, astăzi fostul ofițer Ioan D. Po- pescu, are titlul de ,,drept între popoare” dar a rămas și mare ucigaș de evrei după vedeniile lor crimi- nale și antiromânești!

O notă din 30 noiembrie 1941, întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei raportează că nu toți evreii au fost trimiși la est de linia ferată Odessa-Smerinka, iar ,, Unii dintre ei au deschis în orașul Moghilov un restaurant, iar alții urmează a deschide în același oraș și magazine diferite.”

Citind documentele, te întrebi ce ar mai trebui să facă mafia cazară ca să-i supere rău pe români cu minciuna holocaustului, fiindcă istoricii noștri care au scris despre el, au mințit cu mare nerușinare.

La începutul lunii decembrie 1941, mareşalul Antonescu autorizează trimiterea de ajutoare, materiale de construcţii, haine şi alimente, inclusiv bani şi medicamente deportaţilor din Trans- nistria de către Centrala Comunităţilor Evreieşti din România, acţiune ocultată de către istoricii români, care sînt la fel de ticăloşi ca fioroşii şi întunecaţii sionişti. Centrala a fost înființată prin Legea nr. 1090 din 16 decembrie 1941, după ce în luna august a fost desființată Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România. Ea avea următoarele secții: reeducare profesională; emigrare; școli și cultură; statistică; presă și edituri; financiară și cultului. Din această enumerare lipsește cea a holocaustului fiindcă a fost născocită – înființată – de Elie Wiesel după anul 2000.

Sinteză informativă – Inspectoratul General al Jandarmeriei pe timpul 15 decembrie 1941-15 ianua- rie 1942 precizează: ,,Pînă în prezent au fost aduși de peste Nistru, pentru plasare pe Bug un nu- măr de 118847 evrei”.

Într-un raport din 9 septembrie 1942, Jandarmeria din Transnistria îl informa pe Ion Antonescu că au fost deportați în acest ținut 119065 evrei, și la data respectivă mai erau în taberele de muncă 82921 evrei, inclusiv localnici, iar cei lipsă au ajuns înapoi în România (repatriați) din diferite motive.

Prima dovadă că holocaustul din Transnistria este o uriașă escrocherie, iar cei deportați în toamna anului 1941 s-au întors toți în România, este ,,cazul Dorohoi” trîmbițat către cele patru zări de marele capelmaistru al industriei holocaustului Radu Ioanid, care pretinde că din acest județ au fost deportați 20000 de mozaici și nu s-a mai întors nici unul înapoi!

E. Mezincescu de religie mozaică, dă în cartea menționată mai înainte, tabelul ce va urma cu recen- sămîntul din anul 1941 unde găsim pentru județul Dorohoi cifra de 11547 persoane de religie mozai- că, după care scrie că în 1942 mai erau numai 2316(deci au fost deportați 9231 persoane în toamna anului 1941), iar pentru anul 1944 trece cifra de 10680 persoane, dovadă că cei din Transnistria s- au întors la casele lor, acolo fiind exterminate numai minciunile ticăloșilor cazari care au urmărit în ultimii 150 de ani să ne facă numai nenorociri, iar cînd s-au înstăpînit pe România după 1945 cu aju- torul sovieticilor, ne-au distrus și interzis toată cultura scrisă fiindcă era naționalistă, fascistă și antise- mită! Dar și W. Filderman susține aceeași realitate demografică a evreilor din respectivele județe, în raportul său prezentat la Stockholm încă din anul 1957!

În ,,cartea”(B – p. 304), avem un document intitulat ,,Comitetul Democratic Evreiesc Dorohoi, Ra- port de activitate pe luna ianuarie 1947”, unde scriu despre populația județului astfel: ,,Populația evreiască a județului Dorohoi, după cea mai recentă statistică, numără astăzi 11000 de suflete la o populație a județului de 218000 suflete. În orașul Dorohoi populația evreiască este de 7888 suflete; în Tg. Săveni 1037. În Mihăileni 685 suflete, iar în Darabani 1179 suflete și în Rădăuți 112 suflete. În co- munele rurale din județ trăiesc 108 suflete”. Dar totalul corect este 11009 suflete, lipsind 538 per- soane față de recensămîntul din anul 1941 însă în această perioadă au migrat în Palestina cca 64000 de mozaici, deci sigur și din orășelul Dorohoi. Și tot în această perioadă de 6 ani, unii dintre ei au murit, iar industria holocaustului este iarăși demascată ca o acțiune criminală a mafiei cazare îndreptată împotriva poporului român!

O altă confirmare asupra minciunilor privind ,,cazul Dorohoi”, dar și a ,,holocaustului” din Trans- nistria, o găsim chiar la ei în Enciclopedia judaică, comunități din România, volumul l(Republica Moldova!) publicată de Yad Vashem, Ierusalim 1969 și descoperită de mine în iulie 2013. În lucrarea amintită, scrie negru pe alb: ,,Pe 20 decembrie 1943, primul grup de 6053 deportați din orașul Dorohoi a părăsit Transnistria și pînă la sfîrșitul acestei luni, toți cei 10368 deportați din întregul județ Dorohoi, au revenit la casele lor.” Chiar acești monștri sataniști recunosc că cei deportați în Transnistria au fost aduși înapoi în România(,,repatriați”), ei făcînd confuzia cu Republica Moldova fiindcă județul Dorohoi se află și astăzi în nord-estul României, iar partea de nord – ținutul Herța – este încorporată în Ucraina de azi. Deci recunosc în această lucrare că holocaustul din Ro- mânia este o uriașă minciună prin care au urmărit să stoarcă de la români sume uriașe de bani la fel cum i-au strîns cu chinga și pe germani!

Vin cu altă dovadă la fel de importantă din ,,cartea” B(p. 328-333), unde găsim documentul inti- tulat ,,Informare Direcțiunea Poliției de Siguranță Nr. 5534/22 aprilie 1947. În executarea ordinului dvs. nr. 54.218-S din 1 aprilie a.c. avem onoarea a vă raporta următoarele: Asociația foștilor depor- tați din Transnistria a luat ființă în anul 1945, fiind recunoscută persoană juridică prin sentința Trib. Ilfov, sec. I C.C. no. 1146/1945 și avînd sediul în București, Calea Moșilor 78… Asociația are un nu- măr de cca 500 membri în București și aproximativ 40000 membri în provincie…” Informarea are anexa 1 cu statutul asociației și anexa 2 unde este în fapt primul act de constituire al asociației de către mozaicii din Dorohoi adunați într-un comitet care declară că ,,am constituit o asociație cu numele de Asociația Evreilor Deportați și Repatriați din Transnistria. Sediul acesteia este în Dorohoi. Durata și scopul asociației precum și scopul organizării ei sînt prevăzute în statutul respectiv aut. de Tribuna- lul Dorohoi sub nr. 495 din 30 martie 1945”!!!

Chiar după documentele lor, vedem că cei deportați au fost ,,repatriați”, iar numărul depor- taților fiind identic cu cel înscris în asociație să ceară despăgubiri – acesta a fost scopul asociației după cum este scris în statut – de la statul român pentru timpul cît au stat cu domiciliul obliga- toriu în Transnistria! Cît privește holocaustul, înscrisurile lor arată că este numai o monstruozi- tate pusă la cale de mafia cazară pentru a stoarce sume uriașe de bani de la gloatele de goy! În prima parte a anului 2010, președintele României Traian Băsescu s-a implicat direct în contrac- tarea unui împrumut de la FMI de 20 miliarde dolari care însă a dispărut ca apa în nisip. Sînt indicii că mare parte din acești bani au ajuns în cuiburile mafiei cazare care patronează indus- tria holocaustului. În octombrie 2016, Direcția Națională Anticorupție a deschis o anchetă pe acest subiect, dar totul a rămas în ceață și cred că așa va fi pe vecie! De la germani această mafie instituțio- nalizată – statul Israel – a jefuit peste 140 miliarde de dolari, iar organizațiile lor internaționale încă 35 miliarde și tot acest bănet s-a scurs ca despăgubiri pentru născocitul holocaust(am două documente emise de arhiva de la Bad Arolsen – scrisorile din 1979 și 1984 – care arată că în lagărele germane au murit aproape trei sute de mii de mozaici, dar ei pretind că au fost arși în crematorii 6 milioane)!

Iar cifrele statistice ne ajută să demascăm această uriașă escrocherie, fiindcă cei deportați în Trans- nistria s-au întors cam toți înapoi, informațiile găsindu-se în lucrarea lui E. Mezincescu unde el pre- zintă pentru recensămîntul din anul 1941, 315082 mozaici, iar pentru anul 1942 sînt numai 275365, deci lipsesc 39717 mozaici, adică cei 40000 amintiți de Filderman că au fost deportați în Transnistria din județele din Moldova și restul țării! Pentru anul 1944 cifrele din tabelul lui E. Mezincescu sînt mult mai mari decît cele din 1941 cu 68000 de persoane, aceasta dovedind că deportații din Trans- nistria, inclusiv cei din Basarabia și Bucovina, după ce au fost ,,exterminați pînă la ultimul”, au fost ,,repatriați” în România cum recunoaște chiar el la p. 113, să le ceară tîmpiților români des- păgubiri pentru că ,,i-au holocaustizat” cu o deportare de doi ani, fiindcă au ucis peste 32000 de români în perioada iunie 1940-iunie 1941 în Basarabia și Bucovina și 43000 militari dar și mii de civili, pentru că sînt numai dobitoace cuvîntătoare, iar ei sînt ,,poporul ales” dar și ,,poporul martir” ce a scăpat omenirea de nazism!

Tabelul ce urmează se află la paginile 172-173 în cartea Mareşalul Antonescu şi catastrofa Româ- niei, apărută la editura Artemis, Bucureşti 1993, fiind scrisă de cazarul Eduard Mezincescu – mare co- munist, fost secretar al lui L. Pătrăşcanu şi ambasador în Suedia. El este preluat din lucrarea Congre- sul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic Bucureşti 1947, vol. 11, p. 30-32 prezentată la Congresul Mondial Evreiesc care și-a început lucrările la 27 iunie 1948 la Montreux, Elveția.

DINAMICA POPULAŢIEI EVREIŞTI DIN ROMÂNIA, FĂRĂ TRANSILVANIA DE NORD, BASARABIA ŞI BUCOVINA

Judeţul 1930 1940 1941 1942 1944
Alba 3101 3396 2734 2451 2886
Arad 10021 10973 9448 9402 13363
Argeş 671 735 433 487 450
Bacău 12270 13436 13640 13041 19093
Baia 7774 8513 6504 6525 5570
Bihor 1157 1267 1143 1025 565
Botoşani 20092 22001 17352 17441 22585
Brăila 7259 7949 5127 5057 5950
Braşov 2785 3050 2760 2779 3500
Buzău 1697 1858 1288 1277 1400
Caraş 726 795 531 454 345
Cîmpulung 7637 8363 6578 76 4740
Cluj-Turda 3432 3747 2576 2543 1607
Constanţa 1981 2169 2125 1540 2429
Covurlui 20617 22576 13732 12846 13000
Dolj 2357 2561 1860 1764 2527
Dorohoi 12923 14151 11547 2316 10680
Făgăraş 445 487 282 264 360
Fălciu 3627 3972 2186 2097 2860
Gorj 106 116 76 61 104
Hunedoara 4829 5298 3674 3321 2861
Ialomiţa 642 701 242 214 139
Iaşi 41125 45032 37472 34006 38980
Ilfov 76645 83926 103108 98070 150121
Mehedinţi 456 499 424 386 533
Muscel 29 32 16 9 107
Neamţ 13214 14409 11790 11413 12900
Olt 196 215 118 91 107
Prahova 4743 5194 3206 3140 3140
Putna 7054 7724 5407 5477 7379
Rădăuţi 9518 10422 6404 72 7700
R-Sărat 1184 1296 913 992 1500
Roman 7464 8173 6509 6485 7969
Romanaţi 197 216 111 74 49
Severin 2329 2558 1916 1742 1975
Sibiu 1537 1683 1418 1366 2020
Suceava 6695 7331 5074 31 4948
Tîrnava Mare 1139 1247 1089 1080 1610
Tîrnava Mică 1661 1819 1185 1348 923
Tecuci 2955 3236 2462 2316 2765
Timiş 10989 12033 12148 11813 13624
Tulcea 1204 1318 760 699 850
Tutova 4184 4582 3271 3225 3100
Vîlcea 407 446 380 200 193
Vaslui 4987 5461 3852 3829 3615
Vlaşca 268 293 127 112 185
Total tabel 325878 ——- 363742 274108 383606
Total corect 326584 357598 315082 275365 383222

Cartea are 174 pagini, iar tabelul de mai sus este pus ca ,,anexa 2”, fiind un document pe care Me- zincescu nu-l comentează deloc deși el arată mișcarea unor grupuri de mozaici între granițele Româ- niei din anii 1940-1944, cît și pe cei deportați în Transnistria în număr de aproape 40000 din diferite județe. Cei mai mulți(27300) sînt din nordul Moldovei fiindcă îi așteptau pe bolșevici să-i elibereze de moșierii și burjuii români care îi exploatau și îi ,,prigoneau” cu fel de fel de holocausturi cum a scris ticălosul cazar din imperiul Satanei, Ilya Ehrenburg. La aceștia mai trebuie adăugați cca 12500 din alte județe fiindcă le circulau prin instalații numai steluțe roșii, iar capetele erau rău tulburate de vedeniile satanist-bolșevice ale ,,revoluției mondiale” și doreau desființarea statului român sau transformarea lui în unul comunist.

Anul 1940 în tabelul de mai sus este pus de mine, cifrele fiind calculate prin înmulţirea celor din anul 1930 cu o creştere de 9%, pentru a ușura analiza mișcării populațiilor din acei ani. Prin compara- rea cifrelor din anul 1940 cu anul 1941, se arată din ce județe au plecat mozaicii la cotropitorul bolșe- vic al Basarabiei și Bucovinei în iunie – septembrie 1940, care, alături de cei cu cetățenie română do- bîndită legat, au fost majoritatea celor ce au obținut această cetățenie fraudulos după anul 1918. Nu- mărul celor care au trecut Prutul la bolșevici a fost de peste 162000 de mozaici, mari iubitori de vede- nii comuniste și ură ,,bărbătească” împotriva românilor. Tot așa, prin compararea cifrelor din anii 1941, 1942 și 1944, vedem că ,,holocaustul din Transnistria” este numai o uriașă escrocherie, ei fiind repatriați în România, chiar și cei din Basarabia și Bucovina, în județele Alba, Arad, Bacău, Brăila, Brașov, Botoșani, Cîmpulung, Constanța, Dolj, Dorohoi, Fălciu, Iași, Ilfov care în fapt este orașul Bu- curești, Neamț, Putna, Roman, Sibiu, Suceava, Tîrnava Mare, Tecuci, Timiș, unde cresc în anul 1944 față de 1942, cu un total de 107857 persoane, informaţii luate din tabel, chiar dacă mint cu obișnu- ința specifică lor că au fost nimiciți pînă la ultimul suferind un ,,holocaust”! Dar tabelul de mai înainte este altă dovadă de netăgăduit privind aducerea mozaicilor din Transnistria în Regatul Ro- mâniei și în special în Bucureşti în 1943-1944, unde vedem creşterea uluitoare a numărului din acest oraş după război, care avea 69885 persoane în 1930(pag. 256 cap. Populaţia statornică în anul 1930 după neam şi limba maternă), 98070 persoane de religie mozaică în 1942, iar la sfîrşitul anului 1944 erau 150021 de închinători la întunecatul lor Iahwe, informaţiile din studiul lor statistic dovedind că majoritate covîrşitoare – peste 52000 – a celor veniţi din Transnistria care erau din Basarabia și Buco- vina, s-au oprit în acest oraș!!! Datele din tabel arată fără putință de tăgadă că jumătate din cei repa- triați din Transnistria, au fost plasați în București, deși ei răcnesc și azi către cele patru zări că pe deportaţii din Transnistria i-a luat moartea pe toți!!! Adevăr pe care guvernanţii, parlamentarii şi președintele României nu au ochi să îl vadă şi urechi să îl audă! Pentru că lipsesc teritoriile din Ardealul de Nord eliberat de sub ocupația ungurilor în octombrie 1944, rezultă că datele sînt pentru luna septembrie 1944, Mezincescu a scris anul 1947 pentru a ascunde importanța acestora, chiar dacă informațiile au fost prezentate și la Paris în 1945. Mozaicii care au fost deportați din Ardealul de Nord în Germania, s-au întors în lunile februarie-martie 1945. Minciuna o găsim demascată chiar în cartea lui la fila 112 unde scrie că în Ardealul de Nord în anul 1947 erau 44706 și dacă-i adunăm la cei din restul României din septembrie 1944 în număr de 383222 cum sînt trecuți în tabel, dau 428312 mozaici scăpați de la holocaust și aflaţi atunci printre români! La aceștia adunăm pe cei plecați în Pa- lestina și alte locuri în perioada 1940-1947 în număr de cca 100000, dar și pe cei din Basarabia și Bu- covina fugiți cu bolșevicii – 412000 – și cei rămași acolo după 1944 – 15000 – de unde avem 953000 de mozaici, pe care îi știm pe unde și-au purtat pașii după datele de mai sus! Și scăzîndu-i din cei care erau în noiembrie 1939 în România; 962270, sînt cca 9000 care au murit dintre cei deportați din Ardeal în Germania sau cu cîteva mii mai mult, dar nicidecum 107000 cum susțin ei!

,,Total corect” sînt valorile ce au rezultat din verificarea cifrelor tabelului din cartea lui E. Mezin- cescu. Pentru anul 1941, totalul a fost falsificat cu premeditare de Mezincescu fiindcă la p. 111 el trece cifra de 315002 mozaici existenți, așa cum rezultă din datele recnsămîntului oficial. Falsul – ca multe altele în cuprinsul broșurii – l-a făcut să nu pară atît de mari diferențele dintre anii 1942 și 1944, atunci cînd s-a întîmplat îngrozitorul ,,holocaust” în Transnistria, iar în România populația mozaică a crescut cu 108000 suflețele ale lui Yaho deși au fost deportați numai 40000! Mari minuni pentru lumea de nebuni, sînt vedeniile holocaustului!

Un document N.K.V.D din 8 aprilie 1947(arhiva A. Moraru din Chișinău, Republica Moldova), adresat Președintelui Sovietului pentru chestiuni ale cultelor religioase de pe lîngă Consiliu de Miniștri al URSS, scrie: ,,că în RSS Moldovenească locuiesc aproximativ evrei în număr de 11900” și dă 23 de localități unde aceștia aveau sinagogi. Dacă avem în vedere că Basarabia din 1947 era fără sudul ei anexat Ucrainei la fel și Bucovina, putem aprecia pentru aceste teritorii încă 2000-3000 de mozaici, deci cu un total de cca 15000.

Tot în cărticica lui E. Mezincescu am găsit și alte falsuri ale datelor statistice ca să-i iasă lui holocaustul, unde la p. 108-109 precizează pentru tîmpiți: ,,Nu există pînă azi o documentație bine pusă la punct și cît mai aproape de adevăr cu privire la pierderile suferite de populația evreiască a țării în peri- oada domniei lui Ion Antonescu. Unele statistici sînt însă foarte elocvente. Astfel:

– La recensămîntul de la 20.Xll.1930 existau în România 756930 evrei;
– După septembrie 1940, numărul lor se reduce la 607990 evrei;
– La data de 20.V.1942, mai erau numai 292149 evrei;
– La recensămîntul din 1956, nu mai sînt decît 146264 evrei.

Cifrele acestea sînt oferite de Cartea Neagră, în anul 1946”, (cartea se ocupă de mozaicii din
România în perioada 1940-1944, fiind scrisă de Matatias Carp – avocat, fost secretar al Federației Comunității Evreiești din România, plecat în Israel în 1952 – și tipărită la Atelierele Grafice SOCEC București, 1946), el nu precizează pagina unde sînt aceste date statistice care sînt toate false. El susține în volumul lll, la p. 7 că în Europa au fost uciși 6175000 evrei nevinovați și curați la suflet, deși erau numai 5,2 milioane din care jumătate se aflau în imperiul Satanei condus de frățiorii lui, evreii bolșe- vici în frunte cu monstrul satanist, cazarul I.V. Satalin.

1. Analiza este pentru perioada 1940-1944, deci recensămîntul din 1930 trebuia actualizat pentru anul 1940 și dădea un număr de 832693 mozaici, calculul fiind făcut cu o creștere de 10% în zece ani, așa cum a scris și Filderman despre demografia lor. La o creștere de 12% pentru aceeași perioada de timp avem 847762 mozaici. Dar în noiembrie 1939 s-a publicat rezultatul revizuirii cetățeniei popu- lației de religie mozaică și s-au găsit 962270 persoane din care 252222 au obținut-o cu documente false după anul 1919!

2. După septembrie 1940, populația mozaică din România era de 315002 persoane(recensămîntul din aprilie 1941) și chiar el precizează la p. 111 cifra, dar scriind adevărul nu-i mai ieșea holocaustul.

3. La data de 20 mai 1942 erau în România 275149 evrei, recensămînt făcut chiar de Centrala Evreilor din România. În 22 noiembrie 1942 are loc o ședință a conducerii Centralei Evreilor din Ro- mania la care participă și dr. W. Filderman, fostul conducător pînă în dec. 1940. Se comunică propu- nerea Guvernului României privind posibilitatea emigrării celor aproximativ 75.000 de evrei din Transnistria în schimbul unei taxe de cîteva zeci de miliarde lei. Dr. Filderman cere înainte de orice discuție, repatrierea deportaților care va începe în 1943 și se va încheia în martie 1944. Despre această realitate din Transnistria acelor vremuri, marele ticălos Matatias Carp are un adevărat potop de minciuni și scrie în volumul lll, p. 9: ,,,Pămîntul Transnistriei acoperă astăzi întreaga populație evre- iască găsită la Odessa. În octombrie 1941, de armatele lui Ion Antonescu și o însemnată parte a local- nicilor evrei din satele și tîrgurile provinciei. Tot acolo au rămas osemintele a două treimi din depor- tații evrei izgoniți din România în anii 1941 și 1942, după ce o jumătate din evreii ce trăiau în regiu- nile afectate mai tîrziu de deportări masive(Basarabia, Bucovina și județul Dorohoi), fusese ucisă îna- inte de septembrie 1941. La aceste rezultate oribile încheiate în primăvara anului 1944 în jurul nu- mărului de 350000 de morți, s-a ajuns prin asasinate, masacre, acțiuni de exterminare, regim sălbatic de prigoană, tortură, jaf, mizerie, boală și foame… Începînd din iunie 1940 pînă în martie 1944, evreii din Basarabia, Bucovina și județul Dorohoi și mai tîrziu evreii din Transnistria au murit prin împușca- re, spînzurare, otrăvire, înec, căsăpire, cremațiune, înfometare, epidemii necombătute și boli neîngriji- te, istovire provocată, tortură pînă la expiere sau pînă la sinucidere… Masacrele din Basarabia și Buco- vina din iulie și august 1941 care au dat cel mai mare contingent de uciși, au fost executate de arma- tele cotropitoare românești.” El nu recunoaște că majoritatea covîrșitoare a cazarilor au fugit cu ar- mata bolșevicilor și scrie că au fost uciși de români. La fel nu recunoaște că românii i-au alungat pe cotropitorii bolșevici și nu invers, deci cele două provincii nu erau pămînt românesc!

4. Cartea Neagră fiind tipărită în anul 1946, nu putea decît prin vedenie să știe despre recensămîn- tul din anul 1956 și rezultatele lui, dar vedenia(minciuna) este o calitate unică a mozaicilor fiind primi- tă numai de la Talpa-Iadului, Yaho sau Yadu și cine o contrazice înseamnă că a hulit și trebuie ucis. Astăzi te ucid prin minciuna antisemitismului, rasismului, fascismului și naționalismului.

Ca să se contrazică singur privitor la tabelul de mai înainte, scrie la p. 112: ,,În statisticile oficiale românești, după cum am văzut, populația din Basarabia și Bucovina de Nord nu mai intră în socotea- lă”. Ticălosul cazar minte cu nerușinare, adică are o vedenie, fiindcă știe de recensămîntul făcut în aceste teritorii de români în septembrie 1941 și în Transnistria în octombrie 1941, documente publice pe care el nu le amintește niciodată fiindcă nu ar mai fi ieșit holocaustul de 400000 de asasinați. Mai știe de recensămintele din noiembrie 1939, aprilie 1941, cît și cel făcut de unguri în Ardealul de Nord în septembrie 1940! Dar cîteva rînduri mai jos scrie pentru a dovedi cît de mult ne disprețuiește: ,,La recensămîntul efectuat de organele de ocupație române, la 1 septembrie 1941 în Basarabia se aflau deja numai 72625 evrei”, fără a sufla un cuvînt despre cei 412000 evrei fugiți cu Armata Roșie, majo- ritatea covîrșitoare retrași chiar înainte de declanșarea operațiunilor militare din 21 iunie 1941. Însă cifra menționată este falsă, ea reprezentînd evreii din cele două ținuturi(60690) și cei 10500 găsiți la Cozlov, pe malul stîng al Nistrului care au fost aduși la Chișinău.

La Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, Serviciul Arhive Administrative și Culturale din București, există un fond de documente cu numărul de inventar 2185, lung de 36 metri liniari și con- ține 599 de unități arhivate. Ele sînt ale Centralei Evreilor din România care a funcționat în perioada 1941-1944, fiind singura instituție care reprezenta comunitatea religioasă a mozaicilor în fața autori- tăților române, fiindcă după zecile de mii de crime făcute de bolșevicii cazari în Basarabia și Bucovina asupra armatei române și funcționarilor în zilele ultimatumului URSS din 26 iunie 1940 prin care re- vendicau aceste teritorii, românii le-au interzis multe din asociațiile lor prin Decretul-lege din 8 au- gust 1940, dat de regele Carol ll.

La poziția 8 din această arhivă apar ,,Cereri adresate de Centrala Evreilor din România, ministrului afacerilor interne și Inspectoratului General al taberelor și coloniilor de muncă, prin care solicită scutire de muncă obligatorie pentru unele persoane și autorizații de a se deplasa în diverse case în vederea rezolvării unor probleme persoanele”. Cererile sînt pentru perioada ianuarie – august 1942, deci atunci nu existau lagăre de exterminare în Transnistria cum mint astăzi ticăloșii și criminalii ca- zari sau jidani bolșevici, aici dar și în alte arhive fiind mii de documente și date statistice pentru de- mascarea ,,holocaustului împotriva evreilor” ca cea mai mare escrocherie din istoria omenirii. Centrala Evreilor a trimis periodic din România medicamente, unelte pentru tîmplărie și mecanică, bani, iar unii care și-au făcut ,,norma de holocaust” în Transnistria, au primit permisiunea de a emigra în Palestina, alții au cerut să fie mutați dintr-o tabără în alta ca să le fie ,,holocaustul” mai pe înțelesul lor. Poziția 19 ne spune despre ,,Adrese ce însoțesc sumele de bani trimise de Centrala Evreilor celor deportați în Transnistria, precum și evreilor din țară cu posibilități materiale reduse”, actele în număr de 275 fiind din anul 1942! Și uite așa, această mafie infailibilă a minciunii și falsului, se dă singură în vileag dacă este căutată cu mare grijă prin părțile ascunse ale Satanei. La poziția 24 găsim ,,Cererea unei evreice adresată mareșalului Antonescu, pe care-l roagă să aprobe eliberarea din lagăr al fiului ei, acu- zat că era adeptul ideologiei comuniste”, documentul fiind din anul 1942 și are 4 file. Constatăm din acest document că în fapt au fost deportați toți cei care aveau în ,,instalații” numai venin bolșevic și sa- tanist, gata oricînd să-l verse peste ,,fioroșii antisemiți români”. Iar cei care plecau definitiv din țară, primeau ,,bilet numai de dus”, cum găsim la poziția 133 unde unii oșteni ai diavolului și răului bolșe- vic au fost miluiți de antisemiții români cu ,,Autorizații pentru transportul evreilor în Palestina, pentru vasele Oituz și Pescăruș” în anul 1943. Iar la următoarele două poziții vedem cum se făceau plecările cazarilor din România: ,,Corespondența lui Avram Sabza din Iași cu Herman M. Gold privind înscrie- rea lui pe tabelul de emigranți în Palestina; nota lui Hazseck Weemetz, președinte al societății Macabi, prin care propune acordarea carnetelor de halutzim după cheia anului 1933”… ,,Telegramele Oficiului de Emigrare către doctor Goldiw din Istanbul în care solicită obținerea vizelor turcești pentru evreii: Fruchtman Isac, Fruchtman Jenny, Meligson Luuis și Meligson Rozalia și Neushtadt Benes”, docu- mentul fiind din 6 aprilie 1944. Și poziția 136 este tot despre emigrarea lor după ce au îndurat sărmanii cumplitul holocaust în Transnistria, ,,numai pentru vina că s-au născut evrei” și îl iubeau pe Talpa Iadului cu mare patimă: ,,Notă a Centralei Evreilor prin care informează Oficiul Județean Cernăuți asupra sistemului de emigrare în Palestina”, document din anul 1943. De la poziția 139 am scos infor- mația privind unele trimiteri de bani către tabăra de muncă de la Balta: ,,Corespondența Secției de Asistență a Centralei Evreilor cu Primăria Ghetoului Evreiesc Balta privind ajutoarele financiare trimi- se evreilor”, din anul 1942. În mai 1942 s-a făcut un recensămînt al mozaicilor pe care îl găsim la po- ziția 164: ,,Rezultatele preliminarii ale recensămîntului evreilor(situații statistice) pe provincii și jude- țe.” Iar dovada că ei erau legați cu dracu pînă la capătul lumii, o avem la poziția 580 care are 29 file și spune în anul 1942 despre: ,,Tabele cu evreii suspecți de activități comuniste repatriați din Trans- nistria, cereri pentru aprobarea trimiterii de ajutoare materiale evreilor din Transnistria”, adică după ce i-a adus pe oștenii diavolului în România în anul 1942, s-au pus pe treabă serioasă în slujba Satanei! Dar ei erau organizați și în Transnistria după model bolșevic, cum găsim la poziția 582: ,,Corespon- dența grupului de evrei din Mostovoi cu Comitetul Evreiesc al Muncii din Berezovsca, privind situația evreilor din Mostovoi, necesarul de alimente și îmbrăcăminte; tabele nominale cu evreii din Mosto- voi”, iar actele sînt pentru anul 1943. Și încă o dovadă a minciunii nu-mită ,,holocaustul din Transnistria” o găsim la poziția 587: ,,Note, referate, privind ajutoarele acordate evreilor, lista cu medicamen- tele expediate evreilor din Transnistria”, documentele fiind pentru anul 1942. Unii dintre ei doreau să vadă cum este ,,holocaustul” prin alte tabere de muncă și vedem la poziția 597 ce se putea întîmpla la 10 august 1943: ,,Cererile unor evrei adresate Comandamentului Legiunii de Jandarmi din județul Golta, prin care solicită transferul dintr-un ghetou în altul.” Tot pentru acest an, perioada ianuarie – septembrie avem și alte documente la fel de interesante, la 598: ,,Adresele diferitelor oficii județene ale Centralei Evreilor din România către Comandantul Legiunii de Jandarmi din județul Golta, Trans- nistria, procese-verbale, inventare în legătură cu trimiterea de bani, medicamente, lăzi cu obiecte și ta- bele conținînd corespondența comună a evreilor”.
Pe site Memorial Museum Holocaust din Washington DC este ,,Baza de date privind supraviețuito- rii și victimele Holocaustului din Transnistria”, dar scriu ticăloșii că trebuie să-ți planifici vizita, adică ei să te verifice și dacă ești kasher(curat sub aspect religios) atunci poți să vezi ce meșteri sînt în min- ciuni. Înscrierea pentru vizitarea site-ului este valabilă numai pentru supraviețuitori! Dau în con- tinuare cîteva titluri de documente, fiindcă la ele nu te lasă să te uiți dacă nu ești din oștirea minciu- nilor divine! La poziția 94 au ,,Lista evreilor internați în lagărul Sadagura la 6 mai 1942 și, de aseme- nea, a celor eliberați după 14 octombrie 1941.” Dar cu cîteva spații mai înainte, la poziția 91 avem un ,,Tabel cu numele și prenumele evreilor trecuți în tranzit prin gara Ungheni, în noaptea de 11-12 martie 1944, repatriați din Transnistria”, adică recunosc și ei că au fost repatriați, așa cum arată foarte multe documente românești și datele statistice care atestă acest fapt și demască minciuna lor! Mai găsim la poziția 89: ,,Lista alfabetică a 600 de evrei repatriați din Transnistria. Înscrierile in- clud tabăra unde au fost deportați indivizii și adresele de domiciliu din București.” Desigur aceste acte oficiale ale românilor nu vor fi niciodată discutate în public fiindcă ar nimici marea escrocherie a asa- sinării celor 400000 de evrei în Transnistria! Și alt document de la poziția 86: ,,Scrisoare de informare cu privire la eliberarea din lagărul de concentrare de la Moghilev a evreilor din tabelul anexat și reve- nirea la domiciliul din Vatra – Dornei”, deci chiar după zicerile lor drăcești, holocaustul din Transnis- tria este cea mai mare escrocherie pe care românii au plătit-o cu 20 miliarde euro! Dar pe unii dintre ei i-a îngrozit rău ,,holocaustul”, așa că au evadat și duși au fost ca măgarii în ceață, cum găsim la po- ziția 81: ,,Tabel nominal cu evreii care au fugit din Transnistria, pentru a fi puși în urmărire, ares- tați și retrimiși în Transnistria.” Documentul ne arată că taberele de muncă erau în fapt un domi- ciliu forțat unde trebuiau să trăiască sub o supraveghere destul de liberă, dar fără gard de îm- prejmuire și pază militară! Înscrisul spune că evadații trebuiau prinși și ,,retrimiși în Transnistria”, ori într-un lagăr militarizat, de obicei erau împușcați pentru asemenea fapte. Dar mai departe voi da și alte ,,ciudățenii” chiar mai mari din născocitul holocaust al evreilor făcut de români în Transnistria!
La poziția 78 este tabelul Chesturii Poliției Alba Iulia cu evreii care au fugit din Transnistria, pentru a fi urmăriți, arestați și trimiși înapoi în taberele de muncă, iar la poziția 79 avem documente cu cei care doreau să vadă cum este holocaustul prin alte tabere de muncă din Transnistria: ,,Tabel nominal cu evreii ce pleacă din ghetourile 1, 2 și 3 al taberei de muncă Golta, acești evrei sînt transferați în lagărul de muncă Akmechetka.” La poziția 77 avem un ,,Tabel cu evreii care au fost aprobați de Comi- sia Centrală a Inspectoratului Taberelor de Muncă, pentru a fi scutiți de muncă în folos obștesc pînă la 31 decembrie 1942.” Tot aici la poziția 71 avem un document care infirmă camerele de gazare din Polonia și Germania: ,,Lista evreilor români eliberați din tabăra Dachau”, adică acolo unde erau faimoasele lagăre de exterminare dotate cu camere de gazare și incineratoare ce puteau arde odată zeci de mii de evrei! A venit timpul să plătiți ura și disprețul vostru față de goy-ii cap de lut! Dar fanaticii antisemiți români erau chiar înțelegători cu unii dintre cei din taberele de muncă, cum avem la poziția 69 o ,,Cerere de eliberare a numiților evrei și a familiilor acestora din tabăra de muncă Edineț”, din anul 1942. Că evidența lor se făcea foarte corect în aceste tabere, ne-o confirmă poziția 67 cu ,,Lista din 25 mai 1942 de la Administrația taberei de muncă Sadagura, către Curtea Militară din Cernăuți, a evreilor internați în lagărul Sadagura din octombrie 1941.” Aducerea cazarilor bolșevici din Transnis- tria în România cea antisemită, este dovedită de poziția 59 unde găsim ,,Diverse documente din Centrala Evreilor și repatrierea evreilor din Transnistria.” Iar la poziția 36 avem informații care nimicesc minciuna holocaustului evreilor în Transnistria, unde căpetenia românească antisemită și fas- cistă a taberei de muncă scrie: ,,Am onoarea să vă prezint lista evreilor din Moghilev internați în lagărul de muncă și care au fost implicați în contrabandă.” Documentul este întocmit de către co- mandantul taberei de muncă Mogilev la data de 7 aprilie 1943 și trimis Inspectoratului de Jandarmi al Transnistriei! El spune explicit că cei deportați în Transnistria, aveau domiciliul obligatoriu într-o

localitate, dar se mișcau în jurul acesteia pe o distanță destul de mare, după pofte și interes. Iar unii aveau chiar un interes foarte mare în domeniul speculei și al contrabandei, meserii unde ei erau maeș- tri, ori minciuna holocaustului este demascată și de acest înscris oficial venit din acele locuri și acele vremuri. Documentul a ajuns la Memorial Museum Holocaust din Washington DC din arhivele de stat ale Ucrainei, iar altele de la diferite instituții ale României în anul 1994. Dar aceste informații nu vor fi discutate niciodată în public fiindcă ar trebui să-i jupuim de vii pe toți industriașii holocaustului care prin minciună și fals au estorcat de la germani și români, sume uriașe de bani după 1950 și pînă în pre- zent! Această informație incredibilă, este confirmată de un alt document venit tot de la cazarii bolșe- vici sau jidani care ne acuză că le-am făcut un holocaust în Transnistria, lor mergîndu-le vestea, iar nouă ne-au făcut o gaură mare în pungă. În şedinţa Comitetului Central al Partidului Comunist din România format în cea mai mare parte din jidani sau cazari bolșevici, ţinută în 5 octombrie 1945, care se referă la ,,populaţia evreiască” din România și printre multe alte accente critice la adresa mo- zaicilor ce ,,au fost amenințați cu exterminarea”, descoperim şi dezvăluirea făcută de cazarul Vasile Luca cum că mulţi evrei după 23 august 1944 făceau o speculă îngrozitoare sub puterea impunității de martiri ai goymilor în terminatul război! Astfel, la un moment dat Vasile Luca(jidan ungur) spune în plină ședință a liderilor comuniști, majoritatea covîrșitoare fiind jidani: „Antisemitismul nu-l combaţi scoţîndu-i pe evrei din lagăr şi punîndu-i în fruntea tuturor… Au venit evreii din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari… nu prea sînt evrei deportaţi din Ardeal care au rămas în mizerie. Au devenit arhimilionari… Apărem noi şi punem toate organele de conducere şi în fruntea administra- ţiei – elemente evreieşti… Şi atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat româ- nesc?… Noi nu putem tolera și în special nu putem tolera ca evreii, ca pe baza suferințelor să se creeze o situație privilegiată, de jaf și asuprire a populației românești. Și faptele nu sînt cu caracter izo- lat, ci au caracter de masă. Cu aceste fapte m-am întîlnit și eu personal în Moldova, atunci cînd era încă cald, abia ieșiți din lagăre, din ghetouri, eliberați de Armata Roșie… Şi ce au făcut evreii din la- găre? Au venit cu saci cu ruble(sînt cei din Transnistria unde rubla era monedă de schimb) . Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vîndut cu suta apoi… Trebuie o luptă serioasă împotriva elementelor fasciste evreieşti, în primul rînd.” Rezultă că în fioroasele tabere de muncă din Transnistria aveau un regim de semilibertate care le permitea să facă contrabandă și să adune sume uriașe de ruble, conti- nuîndu-și activitatea și după ce s-au reîntors în România, iar informațiile ne arată cît de mult mint acești monștri sataniști în ticăloșia lor de a aduna cît mai mulți bani făcuți prin cele mai odioase meto- de! El ne dezvăluie un adevăr înfricoșător; pretinsa exterminare a mozaicilor din Ardeal care au fost deportați în lagărele din Germania, s-au întors la începutul lui 1945, după ce germanii i-au gazat și ars în crematorii. Dar și cei deportați în Transnistria, după ce au suferit ,,holocaustul”, au fost repatriați, iar exterminarea lor este o minciună uriașă, noi păcăliții și batjocoriții germani și români ar trebui să-i punem în ștreang pe toți acești monștri sataniști care s-au specializat în industria holocaustului, adică industria minciunii și a estorcării de sume uriașe de bani!(B – p. 159)
Mai pun un document(B- 90) întocmit de Chestura Poliției Municipiului Alba-Iulia Nr. 18341- S din 18 ian. 1945. ,,Avem onoare a vă ruga a lua măsuri pentru urmărirea și arestarea evreilor: Grumberg Mihail Davilovici, născut în 1923; Blumfeld Herșcu Lazarovici, născut în 1925; Ghitler Samuel, născut în 1925; Eisemberg Avram, născut în 1925; Minelevici Fredy Leontovici, născut în 1925. Toți posedă adeverințe că au efectuat munca la detașamentul Cimișlia – Cetatea Albă, de unde li s-a dat drumul la data de 18 mai 1944. Susnumiții au încasat de la Prefectura Județului Buzău drepturile pentru repatriați, după care au dispărut. După informații aceștia ar intenționa să procedeze la fel și în alte localități. În caz de aflare, vor fi înaintați sub pază Poliției Buzău. Chestor Dr. Petreanu Gheor- ghe, Comisar Capătă Ștefan.” Mari ticăloși sînteți ,,fii ai diavolului”!
Documentul din care am dat citatele de mai înainte, este din lucrarea Minorități etnoculturale, Mărturii, documnte – Evreii din România 1945-1965, Cluj-Napoca, 2003, fila 90 și se află în Arhiva de Stat București, CC al PCR. Cancelarie, dos. 86/1945, f.1, 15–30.
În tabelul lui E. Mezincescu pentru mai 1942 cînd s-a făcut un recensămînt, dă numărul de 275363 mozaici existenți în România, iar pentru anul 1944 în același tabel sînt trecuți 383222 persoane de religie mozaică, dar fără Ardealul de Nord care a fost eliberat la sfîrșitul lunii octombrie 1944. Deci cifrele lui sînt valabile înainte de această dată! Vedem că pe un interval de 4 ani în plin ,,holocaust românesc” numărul mozaicilor a crescut cu aproximativ 108000 de persoane! Această ,,creștere” se datorează aduceri în țară a celor 40000 de mozaici amintiți de Filderman că au fost deportați din Regat în Transnistria și încă 68000 dintre cei care au fost deportați din Basarabia și Bucovina în același loc. Precizez că E. Mezincescu nu amintește în cartea lui că mozaicii ar fi plecat în grupuri mai mici sau mai mari în Palestina în perioada 1940-1947, fiindcă nu le ieșea minciuna holocaustului și a exterminării celor 400000 de suflețele nevinovate din oștirea lui Ucigă-l Toaca!
La 13 martie 1944, Antonescu a hotărît ca administrația română să fie retrasă din Transnistria și toți mozaicii de acolo să fie aduși pentru propria siguranță în Basarabia și Bucovina . La 16 mar- tie, generalul Constantin Vasiliu, șeful Jandarmeriei, l-a informat pe șeful Statului – Major al Armatei Române că, Antonescu dăduse ordinul de repatriere a tuturor jidanilor deportați în Transnistria. Cei deportați din Basarabia urmau să fie instalați în județele Bălți și Hotin, cei din Bucovina în orașul Cernăuți și în județele Cernăuți și Storojineț. Cei din Regat, urma a fi readuși la casele lor, iar cei internați în lagărul de la Grasulovo și cei deținuți în închisoarea Rîbnița, să fie duși în lagărul de la Tîrgu Jiu pengtru deținuții politici comuniști.
Mișu Benvenisti, președintele Partidului Evreilor din România(PER – sionist – ajunge în Parlament din anul 1930!), avocat și vicepreședinte al Federațiilor mozaicilor din România, după 1944, a scris articolul Sionismul în vremea prigoanei, publicat în Viața Evreiască, numerele 7, 8, 9 și 10 din toamna anului 1944! Într-un proces-verbal din 19 mai 1946 al Comitetului Comunității Evreilor din Alba-Iulia, scriu ei despre ,,chestiunea repatriaților”, adică a celor trecuți prin ,,holocaust” și aduși înapoi în Ro- mânia, că ar fi necesar să se mărească indemnizația primită de la statul român. Mai găsim în docu- ment, cererea lor ca să se întocmească liste cu legionarii care le-au adus pagube în ,,timpul prigoa- nei” și să fie înapoiate toate bunurile confiscate ,,în anii de prigoană”. Înscrisul se află în lucrarea Minorități etnoculturale, Mărturii, documente – Evreii din România 1945-1965, la fila 236.
În limba română, cuvîntul prigoană înseamnă asuprire, urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva, măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva, persecuție, deci nu exterminare sau holocaust cum mint ticăloșii azi, dar asta dovedește că majoritatea covîrșitoare a mozaicilor din România, în pri- ma parte a anului 1946 nu știau că au suferit din partea românilor un holocaust în Transnistria! În do- cumentele de arhivă analizate, venite din cele două surse de documente românești și ale frățiilor mo- zaicilor ei au folosit cuvîntul ,,prigonire” fiindcă nu erau siguri că le va merge cu minciuna holocaus- tului, venind cu acest termen în partea a doua a anului 1947 cînd în procesul de la Nürnberg, le-au pus germanilor în cîrcă exterminarea a 6 milioane de evrei! La fel termenul ,,holocaust” lipsește din lucra- rea Congresul mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Populația evreiască în cifre – Memento Statistic, București, 1945, dovadă clară că minciuna încă nu era legiferată!
Deși ei susțin că în Transnistria au fost uciși peste 400000 evrei, prin împușcare, înfometare și boli de tot felul inclusiv antisemitism, în această regiune din sud-vestul Ucrainei de azi nu există nici un cimitir cu acești ,,martiri” ai holocaustului, la fel cum nu există nici un monument pus la o groapă comună care să le glorifice minciuna! În fața acestei realități atît de ciudate, unii români i-au întrebat pe industriașii holocaustului cum explică această nebuloasă? La care ei au dat un răspuns pe măsura minciunii care o patronează de peste 70 ani: trupurile celor împușcați, au fost mîncate de cîini. Numai că patrupedele trebuiau să fie mari cît elefanții sau mamuții, avînd gusturi ciudate numai pentru carne de cazari, dar nu puteau mînca și scheletele umane, astfel ar fi trebuit ca în jurul taberelor de muncă să fie pline cîmpurile cu aceste oase, însă nu s-a găsit nici urmă din ele! Istoricii români se fe- resc să discute problema, de teamă să nu fie acuzați și de anti-cîinism! Această specie de cîini uriași care ar fi trăit în Transnistria în anii 1941-1944 nu a fost cunoscută înainte de deportarea cazarilor, dis- părînd și ea odată cu sursa de hrană. Mare minune mare este vedenia cazară a holocaustului, a antise- mitismului și anti-cîinismului!
Mozaicii din România și-au făcut un recensămînt la sfîrșitul anului 1947 dar după pinkas, cunoscut de români abia după anii 2000 unde spun că în România erau un număr de 428312 persoane de rit iudaic. În cartea lui Mezincescu, la fila 112 scrie că în anul 1947 în Ardeal erau 44706 mozaici și dacă îi adun la cei din restul României – 383606 – avem un număr de 428312 mozaici! Deci ei au avut tot timpul o evidență corectă după pinkas, dar le-au băgat pe gît românilor și întregii Europe că Hitler și Antonescu au ucis 6 milioane de suflețele care știau a se închina numai lui Iahweh și Satanei! Însă la recensămintul din 25 ianuarie 1948, jidanii/cazarii bolşevici stăpînii absoluţi ai României au falsifi- cat datele astfel ca să le iasă de un holocaust în teritoriul românesc, desfiinţînd determinarea popu- laţiei după apartenența etnică şi înregistrîndu-se numai după limba vorbită, ei au găsit doar ,, 97566 persoane cu limba maternă idiş” din cei 428312 mozaici aflaţi atunci printre români!!! Mai tîrziu, cînd au avut nevoie să născocească un martir tăiat împrejur aşa cum pretinde că a fost chiar căpetenia lor, şef rabinul Moses Rosen și colonel în Securitatea română înființată tot de ei, în cartea Primejdii, încercări, miracole, apărută la editura sionistă Hasefer din Bucureşti în anul 1991, autorul plăsmuirii spune adevărul despre numărul corect al mozaicilor de la începutul anului 1948 existenţi în România, pretinzînd că el i-a salvat de la dispariţie. Pe supracopertă stă scrierea aceasta: ,,Dr. Moses Rosen este şef rabin al României de 42 de ani. În anul 1948, el a fost ales de către Congresul Rabinilor şi Preşe- dinţilor de Comunităţi ai celor peste 400000 de evrei, supravieţuitori ai Holocaustului, care se aflau atunci în ţară. În pofida totalei şi categoricei opoziţii a regimului comunist(din care făcea și el parte fiind colonel în Securitate!), din toţi acei ani, el a reuşit… organizarea educaţiei religioase şi cul- tural iudaică a zeci de mii de copii şi tineri evrei pe de o parte şi a împlinit Alia, adică plecarea spre
«Ţara Făgăduinţei» a patru sute de mii de evrei din România, care reclădesc acolo, alături de fraţii lor din lumea întreagă.” Cifra din anul 1948 era cunoscută atunci numai de mozaici nu și de români cum rezultă din Romanian Jewry. The First Decade after the Holocaust, editura Randolph L. Braham, New – York 1994, fila 287. unde scrie că ,,428000 au supraviețuit exterminărilor”! Dacă adăugăm la aceștia 412000 de mozaici fugiți cu armatele bolșevice în mai-iunie 1941 în Asia, și pe cei 140000 deportați de unguri în Germania în mai-iunie 1944, din care 110000 pretinși a fi gazați și arși, uite cum este demascat holocaustul din România ca marea lor minciună, pe care au trans- format-o astăzi într-o adevărată religie, iar cine îndrăznește să o dis-cute, este pe loc considerat fioros antisemit și dușman al neamului omenesc!
În lucrarea Din istoria imigrărilor în Israel 1882 – 1995, apărută în limba română în anul 1998 la editura Haseffer a mozaicilor, autorul Carol Bineş din Israel scrie la pagina 50 că între anii 1939-1944 au migrat din România cu vapoarele 26697 persoane, iar la pagina 51 completează că în anii 1945- 1946 au migrat 5740 persoane şi la paginile 54, 55 precizează că în perioada 1946 – aprilie 1948 au migrat din România peste 31000 de mozaici, deci un total de 63437 persoane stabilite în Palestina. Cine face pe scorțosul și nu vrea să înțeleagă ce spun aceste cifre, mai vin cu un document(A- p 279) care este o scrisoare din 8 ianuarie 1941 a rabinului S. M. Lutman, profesor secund în București, unde cere Ministrului Educației Naționale permisiunea ,,să înființăm un curs în vederea pregătirii tineretului evreu pentru emigrare, punînd la dispoziția acelor a căror destin este de a se stabili în Palestina…” Secretariatul General al Ministerului Apărării Naționale, din 8 ianuarie 1941, aduce la cu- noștința lui Antonescu cererea mozaicilor astfel: ,,Am onoarea a face cunoscut că pe nota informativă nr. 5444/2.1.1941, prezentată la Subsecretariatul de Stat pentru Marină, relativ la emigrarea și transportul evreilor, Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului, a pus următoarea rezoluție:
«Trebuie să înlesnim plecarea evreilor pentru a descongestiona Țara de această problemă. Nu trebuie însă să luăm nici un risc material. Ministrul Italiei mi-a spus că stă la dispoziție pentru a înlesni trecere evreilor prin Italia către America. Să se trateze urgent problema și pe aceste baze. Să se urmeze grabnic. Orice trebuie făcut ca să rezolvăm această problemă»”. După o lună, problema emigrării evreilor este iarăși discutată în ședinţa Consiliului de Cabinet, din 14 februarie 1941 unde generalul Iosif Iacobici, ministrul Apărării Naţionale spune: „Mai am o chestiune. La Sulina aşteaptă 3 – 4 000 de jidani, cari urmează să plece în Palestina, dar n-au vapor. Ministrul Angliei mi-a dat asigurarea că, dacă aceştia pleacă cu vaporul nostru «Regele Carol I», nu se va atinge nimeni de vas.” (Procesul mareșalului Ion Antonescu, Ioan Dan, editura Lucman, București, 2005, pagina 191) Numai că ei nu au nevoie de adevăr, totul rezolvîndu-se prin vedenie satanistă antiromânească!
La totalul de mai înainte care reprezintă cam 80% din imigranţii rămaşi în Israel, trebuie adăugaţi 15900 de persoane care au intrat în Palestina dar s-au îndreptat spre alte destinaţii, dînd o sumă de 79337 persoane. Dar unii au plecat din România în Occident(în special Franța și Marea Britanie) și Argentina, iar de aici au ajuns cu acte false în Marele Israel, numărul lor fiind de cca 20000-30000 și punîndu-i lîngă cei care erau atunci în România, avem un număr de cca 530000-540000 care trebuiau să fie la mijlocul anului 1947 pe teritoriul nostru, dar fără Basarabia din stînga Prutului, Bucovina de nord și Cadrilaterul. În aceste teritorii au rămas cca 427000 mozaici(412000 fugiți cu armata bolșevică și 15000 lăsați acolo în anul 1944). Acum am și eu dreptul să le cer acestor ticăloși să ne dovedească unde s-a întîmplat înfiorătorul holocaust, dacă chiar documentele și cifrele lor arată că totul este o uriașă minciună!
Tot cu datele statistice venite de la ei, dar și din documentele românești voi dovedi în continuare că pretinsul holocaust este numai o uriașă minciună cu ajutorul căreia au scos sume uriașe de bani de la germani, dar și de la români. Din numărul de 962270 dat de raportul Ministerului pentru Minorităţi din 27 noiembrie 1939, scădem 412000 mozaici fugiți din Basarabia și Bucovina odată cu retragerea ar- matelor bolșevice din mai-iulie 1941 – dar trecuți ca asasinați de români – și cca 15000 care au rămas acolo după documentul NKVD din aprilie 1947, la fel îi scădem și pe cei cca 14000 mozaici, morți dintre cei din Ardeal deportați în Germania, rămîn 521270 de mozaici care trebuiau să fie pe teritoriul României în anul 1947. Ori după datele din tabelul existent în cartea lui E. Mezincescu coroborate cu cele pentru Ardealul de Nord erau 427928 mozaici, la care trebuie să-i adunăm și pe cei cca 100000 mozaici plecați de la noi în perioada 1940-1947 majoritatea oprindu-se în Palestina – aceștia fiind cei deportați din Ardeal și ,,asasinați” de germani – și avem aproximativ 527928 mo- zaici, deci holocaustul este numai o uriașă minciună!
Iarăși mă folosesc de cifrele statistice venite de la ei și din arhivele românești pentru a pleca pe altă cale să le dovedim ticăloșia nemărginită cu care mint acești monștri sataniști. Pornim la analizarea acestei stări de fapt cu Basarabia și Bucovina unde avem 412000 mozaici fugiți cu bolșevicii în mai- iunie 1941, la care adăugăm cei 15000 rămași locului după documentul NKVD din aprilie 1947 și 68000 aduși de regimul mareșalului Antonescu în România la începutul anului 1944, la care adunăm 315000 mozaici după recensămîntul de la începutul anului 1941 existenți în Regatul României, iar din Ardeal adunăm cca 14000 care au murit în Germania și 127000 veniți înapoi în prima parte a anului 1945, plus 10000 mozaici care nu au fost deportați și avem un total de 961000 persoane de religie mozaică despre care știm cum le-a fost soarta în perioada 1940-1945, cifra fiind foarte apropiată de 962270 găsită de raportul Ministerului pentru Minorităţi din 27 noiembrie 1939. Iar în aceste cifre sta- tistice nu mai este loc de nici un holocaust, fie el cît de dovedit de vedeniile ticălosului Elie Wiesel sau altă secătură care ne scuipă în obraz de cîte ori unul dintre noi îndrăznește să aducă dovezi că mon- struozitatea holocaustului este cea mai mare escrocherie din istoria omenirii.
Această acțiune criminală de falsificarea a istoriei noastre o susțin cu cîteva exemple de scrieri ale unor meseriași ai industriei holocaustului din Transnistria.
Varianta Dr. Eugen M. Kullisher. Acest doctor pripăşit de pe meleagurile Moldovei carpatice (culişer în Amintirile lui I. Creangă înseamnă făcăleţ, melesteu), în toamna anului 1943 din bîrlogul lui din Montreal, ne-a pus de o cloceală drăcească cum numai ucenicii Satanei sînt în stare scriind pre limba altora ,,The displacement of population in Europe” că românii sînt măcelarii istoriei pentru că au căsăpit cu mare ură şi patimă 400000 de neprihăniţi ai lui Iahwe numai pentru faptul că erau mozaici! Şi pleacă în argumentaţia – plăsmuire de la o realitate pe care o stabileşte el ca fiind singurul adevăr spunînd că în Regatul României la începutul războiului erau 355972 evrei(după neam) scăpaţi numai prin grija lui Iahwe de blestemul şi urgia mioriticilor canibalizaţi şi însetaţi de sînge nevinovat. Pentru a dovedi că socoata iese din cifre şi nu de sub freza lui înveninată, ne mai spune doctorul în plăsmuiri pentru luminarea posterităţii şi a posteriorului, că în România dupa recensămîntul din anul 1930, s-au găsit ca practicanţi ai religiei mozaice 756930 de iahviști(dupa religie). Scăzîndu-i pe cei găsiţi de doctor în anul 1943 că păzeau încă adevărata credinţă pe plaiurile mioritice din totalul recensămîntului din anul 1930 avem incredibila cifră de 400958(53%) dispăruţi din lumea aceasta! Chiar dacă cifra nu are nici o legătură cu realitatea fiind un fals ordinar ce îl poate dovedi oricine are cunoştinţe minime în domeniul statisticii, de atunci a rămas pentru organizaţiile sioniste ca adevăr sacru ce nu poate fi pus vreodată în discuţie pentru că se insultă memoria victimelor crimelor în masă de care se fac vinovaţi românii în general şi România ca stat care prin instituţiile sale – armată şi jandarmerie a participat la aceste masacre! În anul 1930 potrivit recensămîntului efectuat în luna decembrie în Romania erau du- pă etnie 728115(4%) evrei; practicanţi ai mozaismului erau 756930(4,2%) persoane, iar după limba vorbită – idiş, erau 518754(2,9%) din totalul populaţiei. Cifra de 400000 de victime după cum a stabi- lit-o magistrul Kullisher in toamna anului 1943 cînd războiul încă nu era încheiat a devenit cifră caba- lică, ceea ce dovedeşte că acest complot împotriva României are rădăcini foarte vechi în căpăţînele sioniştilor şi cred că are legătură cu planul de exterminare a jumătate din poporul german pus la cale de aceştia în anul 1943 şi început a fi executat de americani şi englezi unde şi românii aveau porţia lor de măcel cam așa cum ne-o hărăzise jegurile criminale Marx și Engels fiindcă n-am fost șpirtoși în revoluțiile lor de la anii 1848-1849 unde unii români au crezut că este treaba lor și nu circ jidovesc!
Varianta ,,Congresul Mondial Evreesc, Populația evreeacă în cifre, Memento Statistic”, 1945. La 19 august 1945, WJC a organizat la Paris, Franța, o conferință a reprezentanților evreilor europeni, la cererea conducerii(Wise, Goldmann, Kubowitzki) cu privire la soarta acestora din Europa Centrală și de est după război. Organizația a susținut sionismul și înființarea unui stat al mozaicilor în Palesti- na, printr-o migrație masivă pretinzîndu-se că numai așa pot scăpa de noi persecuții. Congresul avea o secțiune în București, pe strada Popa Rusu, nr. 30. fiind condusă de avocatul Jean Cohen ca secretar general. Lucrarea Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Populația evreiască în cifre,

Memento Statistic, Tipografia Curții Regale, F. GÖBR FII SA, Bucureşti 1945, a fost realizată de Dr. Eduard Grunberg, fiind prezentată la Paris în 19 august 1945. Tabelul statistic reprodus la p. 172-173 în cartea lui E. Mezincescu, Mareşalul Antonescu şi catastrofa României, apărută la editura Artemis, Bucureşti 1993, este la p. 30-32, volumul ll, intitulat Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din Ro- mânia – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic, Bucureşti 1947, care a fost prezentat la congresul lor de la Montreux, Elveția din 27 iunie- 6 iulie 1948. Deși îl pune în carte ca ,,anexa 2”, E. Mezincescu nu-l discută deloc, parcă să le încerce istețimea goy-lor în marea năucire a industriei holocaustului. Tabelul prezintă în cifre statistice mișcarea de populație de religie mozaică ce a avut loc între granițele României din iulie 1940 – septembrie 1944, cît și pe cei deportați în Transnistria din acest teritoriu în număr de aproape 40000 persoane din diferite județe. Cei mai mulți(27300) sînt din partea de nord-est, iar restul sînt din toată țara fiindcă mulți dintre ei doreau bolșevizarea României. Cifrele pentru anul 1940 din tabel sînt puse de mine, fiind calculate prin înmulţirea celor din anul 1930 cu o creştere de 12%, pentru a ușura analiza mișcării mozaicilor din acei ani. Dacă analizăm datele din anul 1940 în comparație cu 1941, vedem județele de unde au plecat mozaicii la cotropitorul bolșevic al Basarabiei și Bucovinei în iunie – septembrie 1940, care, au fost majoritatea celor ce au obținut cetățe- nia română fraudulos după anul 1918, numărul lor fiind de peste 162000 de mozaici. Datele pentru anul 1944, el scrie că ar fi pentru 1947, însă minte cum a făcut-o de atîtea ori, fiindcă lipsește Ardealul de Nord, eliberat de români de cotropitorii unguri în octombrie 1944, iar pentru anul 1947 dă cifra de 428312 mozaici, cum precizează el la fila 112. Datele pentru anul 1947(corect este 1944) el le pune după pinkas, fiindcă atunci nu s-a făcut nici un recensămînt de către autoritățile române, dar cifrele sînt corecte. Pinkas este un registru unde fiecare membru al sinagogii este urmărit de la naștere și pînă la moarte sau dacă pleacă în altă sinagogă! Ca să arăt cît sînt de mincinoși și cît de mult îi urăsc pe ro- mâni, dau exemplul recensămîntului din 25 ianuarie 1948, unde ei erau atunci stăpînii României, falsi- ficînd datele astfel ca să fie un holocaust și în teritoriul românesc pentru anii 1941-1944, cum l- a ,,descoperit” Ilya Ehrenburg în 1945, înregistrîndu-se ,,97566 persoane cu limba maternă idiş” din 428312 cîți erau atunci!
Toți urlătorii industriei holocaustului nu amintesc recensămîntul din noiembrie 1939 pentru verifi- carea cetățeniei evreilor din România unde au găsit 962270 persoane din care 252222 au obținut-o cu documente false după anul 1919! Iar dacă calculăm recensămîntul din decembrie 1930 unde ei erau 756930 și punem o creștere de 12% pentru o perioadă de 10 ani, avem 847762 mozaici. De unde vedem că în perioada 1930-1939, au obținut cetățenia cu acte false 114508 persoane de religie mozaică. Deși acești monștri sataniști ne acuză de cele mai josnice fapte făcute împotriva lor, totuși în numai 20 ani, ei au tot năvălit peste noi, știind că vor îndura cele mai cumplite masacre, asasinate, crime și alte fapte abominabile. Logica oricărui om cu mintea sănătoasă va considera că toate urletele mafiei cazare sînt numai minciuni, avînd ca scop ascuns să-i facă vinovați veșnic în fața lor pe ,,sălba- ticii” și ,,barbarii” români!
Dar lucrarea amintită de unde cazarul E. Mezincescu a luat tabelul cu date statistice pentru anii 1930, 1941, 1942, 1944 a fost scrisă numai pentru ochii lor, avînd un scop ascuns fiindcă în volumul l tipărit în anul 1945 informțiile despre ei sînt cutremurătoare, deci bune numai pentru capetele lor luminate de întunericurile iadului, iar gloatelor de goy le-au dat noua religie a holocaustului fiindcă nu sînt în stare să înțeleagă ce este vedenia mozaică, chiar dacă au născocit-o cazarii. La sfîrșitul cărții din 1945 au scris în chenar să se știe de cei aleși de talpa iadului: ,,S-au tipărit din această lucrare 200 exemplare pe hîrtie specială, numerotate de la 1-200”. Cartea are 128 pagini fiind un studiu cu grafice statistice și tabele cu date din acest domeniu. Pe lîngă cifrele statistice corecte, ea conține mai multe informații false care să ajute la ,,dovedirea holocaustului evreilor din Europa”.
Dau cîteva exemple ca să înțelegem mai ușor cum vine vedenia holocaustului sau minciuna și falsul ridicate la rangul de unice adevăruri spuse numai de mafia cazară. Ei scriu că în anul 1930 erau 765218 mozaici în România, din care au fost cedați URSS 277662 în iunie 1940. Dar în noiembrie 1939 s-a făcut verificarea cetățeniei mozaicilor și s-au găsit 962270 mozaici, iar către URSS au fost cedați 333000 la care mai trebuie să-i adăugăm pe cei 162000 care au trecut de bună voie să trăiască în imperiul Satanei! Pentru luna martie 1943 ei dau la p. 120 că în Transnistria erau deportați în taberele de muncă 72214 evrei, dar totalul celor deportați a fost de 119000 din care o parte erau deja întorși în țară! Deși la p. 118 prezintă situația pentru bunurile confiscate în perioada 1940-1944, datele privind populația pentru anul 1944 lipsesc și le vor pune în următorul studiu din 1947 ca să nu știe românii că atunci cînd ei îl judecau pe I. Antonescu pentru asasinarea celor 400000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei și fanatici bolșevici, totul era numai vedenie, adică minciună, fals și manipulare! La p. 99 scriu că cei reținuți de la deportare de către primarul orașului Cernăuți Traian Popovici în sep- tembrie 1941 pentru activități economice necesare frontului, erau în număr de 17081 evrei. Altă sursă venită tot de la ei, ne dă cifra de 19.521 a celor care nu au fost internați în lagăre pentru deportarea din 1941 și cred că diferența vine de la ținutul Herța cu o populație mozaică de 1940 persoane pe care unii au trecut-o la Bucovina de Nord ocupată de bolșevic, iar alții au lăsat-o în structura județului Dorohoi de care aparținea administrativ pînă în 28 iunie 1940! La p. 42-43 dau recensămîntul făcut de români în lunile august-septembrie 1941 pentru Basarabia – 6883 evrei, Bucovina – 53809 = 60692, dar mai scot de sub sfîntul prepuț încă 65742 evrei care erau în lagăre. Ori cei recenzați au fost trimiși în lagăre mai puțin cei din Cernăuți + 10500 aduși de la Cozlov(stînga Nistrului, ei au încercat să fugă cu arma- ta bolșevică dar nu au reușit) și cca 12000 evrei scoși de ucraineni și ruși care și-au declarat etnie falsă la recensămînt și ar fi cca 83000 mozaici, toți cei găsiți în vara anului 1941 de armata română. Ei spun că în orașul Cernăuți au fost scăpați de lagăre 17081 evrei, iar în cele două ținuturi(Basarabia și Buco- vina) au ajuns 65742 în lagăre și avem un total de 82823 evrei și nu 126434 cum scriu la p 39, dar se contrazic singuri la p. 37 unde dau recensămîntul din august-sept 1941! La p. 23 scriu că în anul 1933 Europa avea 9690000 evrei. URSS avea 3203500, deci în restul Europei erau 6486500 evrei, iar această aberație dă dureri de cap la toți cei cu mintea sănătoasă. În URSS nu erau mai mult de 800000- 950000 evrei înainte de cotropirea Poloniei din septembrei 1938, cum voi arăta mai încolo. Dau pentru Polonia, o populație 3,1 milioane persoane de religie mozaică, dar Guvernul Poloniei din exil în 1941, scrie că în septembrie 1939 cînd statul a fost dezmembrat, erau 1,7 milioane, din care 600000 au ajuns în teritoriul ocupat de germani și 1,1 milioane au ajuns la frații lor bolșevici din URSS. Pentru Ungaria dau în tabelul de la p. 21 un număr de 725007 mozaici în anul 1941, dar la începutul anului 1940 erau numai 400980, iar cei preluați prin anexările teritoriale se regăsesc și în statistice vechilor state. Situa- ția este asemănătoare pentru Cehoslovacia pe care o dă cu 360000 locuitori în 1938, dar în anul 1940 era practic desființată, populația fiind trecută la germani, unguri și Slovacia. Dar cea mai evidență par- te a minciunii holocaustului este compararea populației de religie mozaică din USA pentru perioada 1900-1945 unde cresc de la cca 935000 la 5000000 persoane, atunci cînd spun că în Europa s-a în- tîmplat marele masacru al evreilor, adică toți care au plecat de aici către alte meleaguri, au fost trecuți ca asasinați din ură antisemită de germani și români. Iar dacă îi supăra adevărul, mai spun că pentru perioada 1945-1990 ei au crescut de la 5 milioane, la 5,8 milioane, deci cam așa trebuie să fie și pen- tru cealaltă perioadă de ,,fericire și bunăstare” trimisă de Yahu, o creștere cu 149600 persoane și nu cu 4065000! O altă parte mai mică a ajuns în Canada, America Centrală și de Sud și Orientul Apropiat, iar creșterile din aceste noi destinații ale migrației lor, sînt în fapt cei lipsă din Europa care au fost ,,uciși” în holocaust!
Tabelele și graficele statistice sînt făcute de profesioniști, dar tot acești meseriași le-au falsificat să le iasă lor de un holocaust cu care să bage groaza în goy-ii cap de lut în veacul veacurilor. Precizez că la Institutul Național de Statistică din București unde a fost elaborată această broșurică, majoritatea lucrătorilor erau cazari și deci toți au tras la ham să le fie înfăptuit Israel Medinat, iar pentru goy a ieșit industria holocaustului.
Așa au falsificat datele statistice în Europa acolo unde au avut interes, fiind toți hotărîți să constru- iască prin vedenie o patrie ,,istorică” a mozaicilor în Palestina chiar dacă vor trebui să ,,elibereze pă- mîntul” de arabi. Au pornit într-o turbare mesianică ieșită de la sfinții și înțelepții rabini și studenții din yeshivele, dar și de la tineretul sionist, chiar înainte de izbucnirea războiului al doilea mondial. Cu aceste falsuri, ne acuză de măceluri, masacre, asasinate, exterminări și alte forme de supliciu, făcute de români asupra evreilor în perioada 1941-1944!
Dar uite neam ticălos și plin de ură împotriva românilor, că v-am dat de vicleșugul drăcesc cu care ați învîrtit timp de peste 70 de ani faimoasa voastră evanghelie a holocaustului, otrăvind mințile a trei generații de goy.
Ca să le fie supărarea deplină, iar pentru noi să răsară soarele luminii adevărului, voi da mai multe citate din cartea menționată mai înainte, ,,Cuvînt introductiv” scris de avocatul Jean Cohen, care era atunci secretarul general al Congresului Mondial Evreiesc, secțiunea din București, 1945. ,,Din date- le statistice cuprinse în prezenta lucrare și din cercetările întreprinse de dl. dr. Eduard Grunberg, pu- tem totuși preciza concluziile care se desprind în acest sens și care constitutesc cheia de boltă a pro- blemei evreiești și anume: deficiența populației evreiești atît din punct de vedere biologic, sub ra- portul vitalității ei, cît și din punct de vedere al unei normale reproductivizări.

Astfel, vitalitatea populației evreiești în țară, al cărui nivel concretizat prin indicele vital obținut din raportul dintre nașteri și decese, arată două puncte culminante, în 1912, cînd indicele vital era de 191,8 și în 1922 cînd era de 184,8, scade după această dată în mod constant, reducînd acest indice în anul 1937 la 104,7, indicele 100 reprezentînd egalarea nașterilor cu decesul. Din 1937 scăderea indicelui vital al populației evreiești este vertiginoasă, ajungîndu-se la 34,1 în 1942, ceea ce arată că nașterile reprezentau o treime din numărul deceselor. Datele acestea sînt cu atît mai elocvente, cu cît în pofida războiului, indicele vital al întregii populații a țării, n-a scăzut niciodată sub 113,2. (La p. 66 pre- zintă informații privitoare la recensămîntul din mai 1942, în orașul Cernăuți unde s-au găsit 5955 gos- podării ale cazarilor din care 1358 aveau un singur evreu; 1427 cu 2 evrei; 1469 cu 3 evrei; 968 cu 4 evrei; 449 cu 5 evrei și 274 cu 7 evrei. Din aceste date statistice se vede declinul catastrofal al po- pulației de religie mozaică datorită scăderii natalității, iar dacă ar fi rămas în aceleași condiții, în 50-80 ani, frățiile lor erau pe cale de dispariție. Această nenorocire privind declinul demografic se da- torează faptului că ei, sute de ani s-au căsătorit în grupuri foarte mici și în timp acest fel de conviețuire a dus la sterilitatea multor cupluri așa cum dovedesc datele statistice, dar și ei recunosc în textul scris la început).
Pe de altă parte, trebuie relevat că populația evreiască tînără, pînă la 18 ani, reprezenta în 1942, 22% din totalul populației evreiești, în timp ce la populația totală a țării, ținînd seama de datele ultimelor despuieri statistice făcute în acest sens, cifra populației pînă la 18 ani, raportată la total populație, reprezenta un procent dublu(41,5%).
Deasemenea din punct de vedere al situației în procesul de productivizare constatăm că în anul 1942, procentul populației evreiești active, avînd la acea dată o ocupație productivă, atinge abia 21,8% din întreaga populație… ceea cea a dus la rezultatul deprimant ca 78,2% din totalul populației evreiești să se afle inactivă în profesiuni. Ca urmare, în 1942, fiecare evreu avea în sarcina sa alte patru persoane.
Prin comparație pe plan absolut cu populația totală activă a țării, se constată că în 1930, activii în profesiuni reprezentau o proporție de 57,9%, procent desigur care în 1942 a fost și mai sporit… ceea ce ne poate ușor da imaginea declasării vertiginoase a populației evreiești din punct de vedere social – economic.
Anormala stratificare a populației evreiești, mai rezultă și din faptul că din cei 39,3% activi teo- retici din populația totală evreiască, numai 36,6% reprezintă meseriași și muncitori, adică abia 14,4% din întreaga populație evreiască a țării. Trebuie precizat însă că și această cifră de 14,4% ar putea fi exagerată… fiindcă prin lipsa de contact cu meseria timp de aproape 5 ani, procentul de meseriași și muncitori încadrați în profesiunile lor, trebuie să fie și mai scăzut… Față de aceste constatări, situația populației evreiești din România, așa cum rezultă din datele acestei lucrări, se înfățișează sub un aspect deosebit de grav, dacă se ține seama și de lipsa ei completă cu mediul rural – spre deosebire de populația majoritară a țării, care în proporție de 80% își trage existența din acest mediu – în afară de faptul că nivelul demografic și structura profesională și social-economică a acestei populații a evoluat atît de defavorabil cum am arătat mai sus.
Cercetarea tuturor acestor aspecte, duce la concluzia că vitalitatea și chiar existența populației evreiești din România sînt grav amenințate. Dacă la aceste considerațiuni adăugăm transformările sociale în curs, raportate la stratificarea grav anormală a populației evreiești din România, ne dăm seama că iudaismul mondial în general și iudaismul român în special se află în prezența unor probleme de proporții și de o gravitate deosebită, a căror urgentă soluționare, cel puțin în parte, trebuie să o realizăm cu prețul oricăror sacrificii.
Dacă pe lîngă consecințele desprinse pe marginea datelor statistice ale prezentei lucrări, luăm în considerare și problemele de ordin biologic, ce se nasc pentru colectivitatea noastră de pe urma mize- riei fizice și morale, în care zeci de mii de evrei din zona deportărilor masive au trăit ani dearîndul… supraaglomerările urbane, scăderea catastrofală a natalității, împuținarea tineretului, criza eco- nomică specifică situației populației evreiești aflată pe poziții profesionale sacrificate în mod sigur prin procesul social-economic de tranziție în curs, căpătăm cadrul real și firesc al preocupărilor și al activității ce se impun Secțiunii din România a Congresului Mondial Evreiesc, cu ajutorul forurilor sale centrale… Aceste aspecte își trag și mențin existența dintr-una și aceeași sursă: exteritorialitatea, situația de a constitui o minoritate în multe țări din lume, structura socială anormală a populației evreiești ca urmare a unei împrăștieri milenare…”
Ori dispariția frățiilor lor care trăiau în ghetouri era o realitate cunoscută de cei care îi conduceau, încă de la începutul secolului XX cînd au și lansat primele urlete de groază că ei sînt mereu amenințați și nu mai pot trăi printre goy. Realitatea dezvăluită de rîndurile de mai înainte arată cît sînt de ticăloși și cîtă ură și minciună sînt în stare să verse peste Neamuri, numai să-și realizeze scopurile lor crimina- le și odioase, adică migrarea în număr foarte mare în Palestina pentru a întemeia Israelul Torei, care nu a existat niciodată, totul fiind numai vedenie!
Situația economică era catastrofală și în alte cuiburi ale lor așa cum arată studiul statistic din anul 1931 unde în Varșovia, mozaicii fără o sursă de venit erau de peste 34%! Iar realitatea economică po- loneză este un adevăr istoric al sărăciei absolute în care trăiau peste o treime dintre mozaici, cum arată și recensămîntul din anul 1775 făcut de austrieci în Bucovina, Situația deplorabilă este prezentată și de istoricul român H. P. Hașdeu cu privire la mozaicii din Principatul România în anul 1869, dar și scrii- torul ucrainean Mihailo Dragomanov pe la sfîrșitul secolului XlX, însă toate sursele istorice venite de la goy sînt numai ură naționalistă și antisemitism!
Despre ,,stratificarea anormală a populației evreiești din România” avem informații și din scrierile unor români împinși de nevoi să lucreze cu conducătorii mozaicilor care au dat dovadă de mare tică- loșie chiar cu cei pe care pretindeau că-i apărau de fioroșii antisemiți români. Radu Leca a fost împu- ternicitul Guvernului în relațiile cu Centrala Evreilor din România și după ce a fost arestat în 1944, el a fost judecat împreună cu grupul mareșalului Ion Antonescu, fiind condamnat și a stat în pușcărie pînă în anul 1963. După eliberare a scris un fel de memorii pe care niște apropiați le-au publicat în anul 1994.
În dosarul lui Radu Lecca de la Securitate, publicat parţial de editura Roza Vînturilor în anul 1994 sub titlul Eu i-am salvat pe evreii din România, găsim la pagina 191 următoarele ,,Eu consideram că interesul României, este să plece cît mai mulţi evrei, cu ajutorul sioniştilor, în Palestina… Am supus toată chestiunea judecăţii lui Killinger, arătînd că mai toţi evreii din Germania se găsesc în Pales- tina şi că nu înţeleg de ce să ni se aplice nouă această discriminare. Ambasadorul german a fost de acord ca Antonescu să permită plecarea evreilor în Palestina sau în orice ţară îi va primi. România a fost singura ţară de sub control/ocupaţie german care nu a executat directivele lui Himmler cu privire la soarta evreilor! Alexandru Şafran era atunci rabinul şef al cazarilor/aşchenazilor, iar al iudeilor/se- farzilor era Sabetay Djaen. Românizarea întreprinderilor evreieşti se referea la acceptarea de către pa- tronii evrei a unui român care să se specializeze în calitatea de director-conducător, iar românii să poa- tă fi calificaţi şi angajaţi alături de evrei. Prin înfiinţarea Centralei şi a carnetelor de scutire de muncă – evreii între 18 şi 50 de ani erau obligaţi să presteze 8 ore de muncă în folosul statului pentru că nu făceau armată –s-au eliminat toate efectele legii lui Iaşinschi şi multe alte legi date de legionari”.
Atitudinea lui Antonescu împotriva ilegalităţii în general şi a crimei în special era un aspect funda- mental al personalităţii sale şi datorită ei, evreimea din România nu a fost supusă deportărilor în Ger- mania chiar dacă zilnic comuniştii mozaici făceau fel de fel de ticăloșii. În consiliul de miniştri ținut la 13 octombrie 1942, Antonescu a afirmat oficial că nu vor mai fi deportări ale evreilor din România. Decizia lui Antonescu a fost luată cu cîteva luni înaintea bătăliei de la Stalingrad care a marcat înce- putul declinului armatei germane.
Filderman a trimis în vara anului 1942 o scrisoare plină de insulte lui Gingold – preşedintele Cen- tralei care era de religie catolic – spunînd că nicăieri în lume iudeii nu trăiesc atît de rău ca în România şi sînt expuşi la toate persecuţiile posibile fiind obligaţi la cea mai josnică umilire – să fie conduşi de un catolic. Povestea a ajuns la urechile lui Antonescu care a hotărît să-l trimită pe obraznicul clevetitor să constate că mai rău decît în România se trăieşte în Transnistria. Şi a stat la Moghilov fiind însoţit de soţie şi medicul curant, într-o casă situată în faţa jandarmeriei, o lună de zile dar avînd zi şi noapte pază. Toate ziarele din America şi Anglia strigau că eroul jidanilor W. Filderman care avea curajul să se ia de gît cu Antonescu, a fost trimis la exterminare în Transnistria și acelaşi Antonescu primea de la persecutatul Filderman sume uriaşe de bani pentru a-i lăsa în viaţă pe cît mai mulţi evrei!!! Este de ne- crezut cum unii pot accepta asemenea gugumănii drept adevăruri de necontestat. Şi Zissu care era un şpăgar feroce cerînd pentru fiecare certificat de emigrare în Palestina de la un milion de lei în sus, a ajuns datorită lui Radu Lecca o lună de zile în lagărul de la Tg-Jiu. Cînd s-a întors uliul sionist din rebegeală, toată liota mozaică l-a proclamat martir al poporului ales. După ocuparea României de către cazarii bolşevici aduşi de ruşi în toamna anul 1944, cei doi ,,martiri” şpăgari au fost cei mai înverşu- naţi duşmani ai lui Radu Lecca.
Chiar şi sioniştii care-i conduceau pe mozaicii din România – în frunte cu Benvenisti, Filderman şi Zissu – nu dorea migrarea lor pentru că ar fi pierdut ajutoarele masive pentru populaţia săracă jidovească trimise din SUA dar care intrau toate în buzunarele conducerii Centralei. Filderman care era reprezentantul Jointului în România primea cîte 100000 de dolari pe care îi folosea numai pentru el. Situaţia era foarte clară; mozaicii bogaţi să plece, iar cei săraci să rămînă pe loc pentru că datorită lor, conducerea evreiască din Centrală primea sume foarte mari din străinătate pe care le împărţeau după bunul plac. Aceste găşti de gangsteri îi prezentau în străinătate pe conducătorii români ca pe călăii mozaicilor, iar pe ei cei ce jefuiau cu neobrăzarea mizeria şi disperarea majorităţii evreilor, erau mar- tiri sacrificaţi pentru salvarea ,,poporul ales”. În timpul războiului a înflorit bursa neagră atît de mult încît a generat zeci de îmbogăţiţi evrei ce se ocupau numai cu această activitate. Grossman – omul lui Filderman – care se ocupa cu impunerea mozaicilor pentru taxa faţă de Centrală, de multe ori îi proteja pe marii bogătaşi dar îi spolia pe cei săraci, iar la Radu Lecca ajungeau zeci de plîngeri zilnic. Pentru a verifica plîngerile, Lecca şi-a înfiinţat un serviciu de spionaj dintre mozaici care îl informau asupra stării reale a situaţiei și cine erau autorii faptelor. Pentru că a intervenit de multe ori în stabilirea taxei ce trebuia să o plătească cei cu avere mare, după ce a fost arestat în 1944 aceştia i-au plătit cu vîrf şi îndesat prin campaniile de calomnie din presa cazaro-comunistă de la noi.
La pagina 222 a cărţii lui Radu Lecca amintită mai sus, autorul spune: ,, Evreii din Transnistria, cînd s-au întors în ţară, aduşi tot de mine, cum se va vedea mai jos, în loc să rupă în bucăţi pe Zissu, pe Benvenisti, pe Löwenstein, pe Eşanu, pe Filderman, etc., au fost aruncaţi de plutocraţia evreiască pe pista dr. Gingold şi a mea. Sînt convins că nici azi cei mai mulţi evrei care au fost deportaţi în Transnistria nu ştiu că nenorocirile lor au fost binevenite pentru buzunarele conducătorilor sionişti şi pămînteni(Uniunea Filderman) care din această cauză nu aveau nici un interes să pună capăt deportă- rilor din Transnistria. Cu nemţii şi cu generalii români am ajuns la o înţelegere însă cu sioniştii, cu americanii şi cu englezii niciodată. La începutul anului 1942, Centrala Evreilor a reuşit să facă cîteva
,,naufragieri” cu ajutorul societăţii de turism ,,România”, pe coastele Palestinei, unde au fost debarcaţi aproape o mie de persoane dar situaţia era foarte grea pentru că echipajul risca să facă puşcărie dacă era prins. Mihai Antonescu, la cererea Centralei a contactat Crucea Roşie Internaţională şi a primit in- formaţia de la reprezentantul acesteia la Bucureşti – Charles Kolb – că emigrările în Palestina de către evreii din România nu se puteau face decît prin Oficiul Palestinian care avea un reprezentant la Bucu- reşti în persoana evreului Zissu ce se ţinea ca unul dintre înţelepţii comunităţii jidoveşti! Acest Zissu fiind unul dintre marii profitori din industria zahărului din România, nu accepta nici o colaborare cu Centrala pentru că interesele lui erau contrare. Deţinea o vilă somptuoasă în Berlin, iar socrul său fai- mosul bogătaş Karol Zimmer deţinea monopolul lacurilor şi vopselelor germane în România! Puţinele certificate pentru emigrare care le-a pus la dispoziţie, au fost taxate cu sume foarte mari de pînă la 5 milioane/bucată(un ou costa 3 lei și un kilogram de pîine era 12 lei). S-a aflat la Centrală din partea lui Barlas – reprezentantul Oficiului Palestinian la Constantinopol – că pentru mozaicii deportaţi în Transnistria se primesc ajutoare masive din America, iar din Turcia au fost expediate tot pentru ei, via Bulgaria, mai multe trenuri cu alimente şi îmbrăcăminte”. Lecca a aflat că aceste produse se vin- deau în Bulgaria cu complicitatea unor funcţionari ai Oficiului Palestinian din Constantinopol. ,,Astfel, Centrala Evreilor din România a aflat că emigrarea către Palestina era la mîna lui Zissu, Barlas şi Filderman. Anglia a elaborat o ,,carte albă” în 1939 care prevedea emigrarea în Palestina a unui număr de 75000 de mozaici din Europa de sub ocupaţia nazistă, ori numai din România mai putea aceştia să poată migra. Toţi mai marii zilei români aveau ca din senin cîte un prieten sau mai mulţi care trebuiau scutiţi de munca obligatorie în folosul statului fără a plăti o taxă în loc pentru că erau oameni nevoiaşi sau chiar săraci lipiţi! Pe la instituţiile statului existau sute sau mii de mozaici care lucrau de se spe- teau sub protecţia funcţionarilor români. La Institutul Naţional de Statistică din Bucureşti, condus de Samuel Manuilski – spion american împreună cu mulţi dintre angajaţi – au fost repartizaţi 4000 de evrei să facă muncă de 8 ore pe zi”! Majoritatea funcţionarilor din această instituţie erau mozaici şi ei au falsificat în dreptul jidovilor cifra reală la recensămîntul din decembrie 1930!
Între escrocheriile unor sionişti din România este semnificativ cazul haluţilor şi născocirea grupului de partizani de peste 5000 de jidani înarmaţi pînă în dinţi ce stau la pîndă pe teritoriul ţării noastre şi sînt gata să-i înjunghie pe români pe la spate şi a celor cca 5000 de naşparlii tăiaţi împrejur în curs de pregătire pentru care a primit fonduri foarte mari tartorul Benvenisti care conducea organizaţia, fiind şi prietenul fiorosului antisemit din Guvernul României, Mihai Antonescu! Pe lîngă aspectul comic şi ticălos al faptei, iese la iveală şi aspectul criminal al unor sionişti români ce ar fi pus oricînd de o tră- dare în care să tîrască cît mai mulţi tîmpiţi. Scrisorile lui cu sioniştii din străinătate au ajuns la mareşa- lul Antonescu care a fost la un pas de a-i executa pe toţi membrii organizaţiei, fiind salvaţi de Radu Lecca care a dovedit că toată povestea este o escrocherie a lui Benvenisti.
Cu toate că Filderman şi ceilalţi sionişti nu au dat nimic din banii pe care îi primeau din străinătate pentru deportaţii din Transnistria, descoperindu-se minciuna după război, au reuşit totuşi să se prezinte ca martiri şi eroi în faţa lumii. Ba mai mult din scrisorile trimise în străinătate, Filderman lăsa să se înţeleagă că a fost uns inclusiv Antonescu pentru a fi îngăduitor! Şi în prezent situaţia este identică, o clică de bandiţi stipendiaţi de clanurile sioniste au pus la punct ,,industria holocaustului” de unde speră să scoată cîteva sute de miliarde de dolari.
Dar nu toţi cazarii doreau să migreze în Palestina şi Mişcarea Teritorială Evreiască în frunte cu Willman Grünberg a colaborat strîns cu autorităţile germane din România pentru a intra în conducerea centralei evreieşti. Ei se opuneau organizaţiilor sioniste şi migrării în Palestina, dorind şi aşteptînd de la Hitler un teritoriu în Africa unde să nu fie la îndemîna arabilor. S-au mai pus la dispoziţia naziştilor din Bucureşti şi alţi evrei cu trecere în comunitatea lor: Nandor Gingold, dr. Kuper, Bubi Grossman şi mulţi alţii. Ei lucrau în realitate tot sub patronajul sioniştilor americani dar pe o altă variantă de rezer- vă a înfiinţării statului Israel.
Situația demografică care s-a deteriorat continu, ajungînd catastrofală la grupurile de mozaici din țările Europei centrale la anii 1940, sărăcia mare în care trăiau peste o treime dintre ei, dar și căsăto- riile cu goy-ii(în Germania jumătate dintre ei se căsătoreau cu cei din Neamuri) care i-au alarmat rău pe rabini, toate acestea au făcut ca la începutul secolului XX să se încerce o năvălire în Palestina. Unii au crezut că un Israel european cum le-au cerut ei germanilor în august 1914, vor rezolva proble- ma, dar totul a fost numai o vedenie. Pe acest fundal a apărut declarația Balfour 1917, ticluită de Mo- ses Gaster și alte minți luminate în ale întunericului din neamul lor, iar de aici a început planul diabo- lic de migrare în Palestina a cca 2,6 milioane mozaici din Europa Centrală fiindcă nu mai puteau respira același aer cu gloatele de goy cap de lut.
Dar Palestina avea locuitori de cca două milenii și nu mai era loc pentru alții, fie ei aleși de dracu sau alt oștean ieșit din străfundurile iadului să conducă lumea. Atunci au hotărît pentru început să ple- ce în Palestina tineri care pot ține arma în mînă și se pricep la atentate sau alte feluri de asasinate ori masacre generale asupra unor sate. Încetul cu încetul, timp de cca 40 ani, mici grupuri de mozaici s-au stabilit în Palestina cumpărînd teren de la unii arabi care stăteau mai mult prin alte părți ale lumii și astfel s-a pus la cale Eretz Israel.
În anul 1914, în Palestina erau 595000 arabi și 94000 mozaici, situația se schimbă puțin în 1918 un- de avem 600000 arabi și 60000 mozaici. Toate organizațiile sioniste hotărăsc împreună că migrația în Palestina este prima problemă de rezolvat și în anul 1931 se constată o creștere a mozaicilor la 175000 persoane, iar arabii sînt 861000. Sporul este mai evident în anul 1936 unde găsim 384000 mozaici și 983000 arabi, iar în 1939 sînt 449000 mozaici și 1163000 arabi. În 1946, mozaicii ajung la 543000 persoane, arabii fiind 1267000. Creșterea o vedem și în anul 1947 cu 630000 mozaici și 1324000 arabi, iar în urma războiului dintre mozaici și arabi din acest an, cazarii în număr de 717000 persoane care s-au făcut stăpîni peste pămînturile arabilor, au alungat peste 1,2 milioane de arabi din casele și satele lor, rămînînd în 1948 numai 156000 persoane(13%), pe care nu-i plînge nimeni nici azi, chiar dacă trăiesc în pribegie prin țările vecine.
Astfel au plecat din Europa Centrală în perioada 1930-1947, dar migrația s-a ținut pînă la sfîrșitul anilor 1970, peste 1,8 milioane mozaici care s-au stabilit în Israel Medinat și cam 700000 au luat alte direcții(USA, Canada, America de Sud, Franța și Orientul apropiat), dar în timp unii au plecat și din ..țara sfîntă” a lui Yahu sau Yadu care s-au săturat repede de Eretz Israel și viața plină de vedenii.
Pentru ca grupurile masive de năvălitori să-și poată reface viața în Eretz Israel(Palestina), era mare nevoie de sume uriașe de bani, pe care avuții mozaici nu erau dispuși să le caute în propriile buzunare. După bătălia de la Stalingrad(23 august 1942-2 februarie 1943) era limpede pentru oricine obișnuit cu milităria, că germanii nu mai puteau învinge puterea iudeo-bolșevicilor cazari din URSS și astfel a apărut ideea ,,finanțării migrației din Europa în Palestina” prin impunerea germanilor unor despăgubiri de război care să fie dirijate la lumina zilei către marii mafioți cazari, numiți sioniști sau religioși, dar toți o apă și un pămînt! Fiindcă germanii au pornit un război împotriva iudeo-bolșevismului(Pactul Anti-comintern sau Acordul împotriva Internaționalei Comuniste din noiembrie 1941), mafia cazară a hotărît că trebuie să plătească foarte scump îndrăzneala, și astfel a apărut cea mai mare escrocherie din istoria lumii prin intermediul industriei holocaustului. Ca să înțelegem dimensiunile incredibile ale acestei escrocherii pusă la cale de cazari, trebuie să știm că s-au bucurat de sprijinul efectiv al preșe- dintelui USA, F. D. Roosevelt mare sionist și la fel de mare susținător al bolșevizării Europei centrale

de către URSS! Cele mai bune dovezi sînt declarația conducătorilor USA, URSS și Marea Britanie din 17 decembrie 1942 privind „uciderea în masă a evreilor europeni” şi că după război îi vor pe- depsi pe „criminalii de război din Germania nazistă”. Chiar dacă acuzele nu erau dovedite, pedep- sirea se pronunţase deja! A doua dovadă este scrisoarea secretă din 20 februarie 1943 trimisă de mare- le sionist din fruntea USA către Stalin prin care îi cere să susțină înființarea Israelului, primind ca răs- plată dreptul de a ,,recupera teritoriile pierdute” de imperiul rus în 1918, adică Țările Baltice, partea de est a Poloniei și Basarabia. Îi mai promite tiranului bolșevic că ei vor conduce lumea sub pălăria unei tetrar-hii din care mai făcea parte Churchill și noul stat Israel Medinat!
Situația populației de religie mozaică în Europa Centrală în perioada 1933-1942 era însă alta decît o prezintă industriașii holocaustului evreilor. În 1933 Germania avea 530000 mozaici din care 130000 erau din Polonia și din Austria au mai preluat 191000 mozaici. Dar în mai 1939 mai erau 234000 mo- zaici din 530000 fiindcă aproximativ 296.000 de evrei părăsiseră Germania și 117.000 din Austria, adică 410000. Cel mai mare grup, peste 145000 s-a îndreptat către USA, 60.000 au plecat în Palestina,
40.000 în Marea Britanie, 75.000 în America Centrală și de Sud, dar și în alte direcții de unde să poată ajunge repede în Eretz Israel. La sfîrșitul anului 1939, aproximativ 202.000 evrei mai erau în Germa- nia și 57.000 în Austria și pînă în octombrie 1941, cînd emigrația evreiască era interzisă oficial, numă- rul evreilor din Germania scăzuse la 163000. În Ungaria erau 400000 mozaici, Cehoslovacia 357000, Grecia 75000; Iugoslavia 68000; Bulgaria 48000, Polonia 70000. Din martie anul 1939, Institutul de emigrarea evreilor din Praga a asigurat plecarea a 260000 de evrei din fosta Cehoslovacie, astfel că doar 360.000 de evrei(din peste 1078000 mozaici) erau în Germania, Austria și Cehoslovacia după septembrie 1939. Pun și România cu 756000 evrei, dar 1939 erau 962000, în anul 1947 erau 428000; în 1956 erau 146000, iar în 1966 mai erau 43000 mozaici, deci o migrație făcută la lumina zilei pe care ei au trecut-o ca holocaust! Cea mai bună dovadă că nu toți mozaicii suferea pentru Eretz Israel, este migrația a cca 235000 sefarzi din Maroc, Algeria și Tunisia în Franța în perioada 1956-1967, fiindcă acolo era viața mai dulce decît pe tărîmul îngăduinței palestinienilor obținută cu zeci de mii de morți și alungarea a peste 87% dintre ei de pe locurile natale! Franța avea în 1930 cca 250000 și în 1940 erau cca 330000 jidani din care o treime nu aveau cetățenia franceză, cei mai mulți fiind veniți din Polonia și Rusia, după 1918; în anul 1951 numărul lor era de cca 250000!
Toți cei plecați din Europa în Palestina sau alte locuri, în perioada 1933-1947, au fost trecuți ca dis- păruți în holocaust, la fel și cei plecați mai înainte în USA sau alte locuri. Astfel că în anii 1968-1970 din populația de religie mozaică a Europei centrale și de sud, nu mai rămăsese nici 5%, dar nimeni nu îndrăznește a vorbi despre această realitate statistică să nu fie acuzat de naționalism, fascism, rasism și antisemitism!.
Varianta Tribunalul Poporului, București 1946, are la bază un document fals făcut de ruși și jidanii de la noi pentru a-l acuza pe mareșalul Ion Antonescu și Guvernul României că au ordonat asasinarea în Transnistria a peste 373000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei și erau fana- tici comuniști sau bolșevici, făcînd parte din grupări teroriste care aveau ca scop, răspîndirea ,,revolu- ției mondiale” chiar și cu sprijinul armatei roșii, fiindcă ei sînt salvatorii oamenilor muncii de la explo- atarea burghezilor și moșierilor. Întocmirea actului de acuzare a început în luna februarie 1945, con- form „Jurnalelor” Consiliului de Miniştri nr. 188 şi nr. 189, iar documentele au fost publicate în Moni- torul Oficial nr. 38/16 februarie 1945. Și cam la aceeași dată au început să-i aresteze pe unii dintre in- culpați care erau în țară. Antonescu a fost condamnat pentru războiul de eliberare a provinciilor româ- nești Basarabia și Bucovina, purtat împotriva URSS și pentru regimul inuman impus prizonierilor și ostaticilor de război, adică după trădătorii din iunie 1940, teritoriile Basarabiei și Nordul Bucovinei erau ale URSS și pîrliții români s-au trezit cu mușchii tari și le-au luat cu flinta și bombardeaua. Dar ticălosul cazar Matatias Carp scrie despre acest război al românilor împotriva bolșevicilor că a fost unul de cotropire, iar despre ocuparea României de către hoardele armatei roșii spune că au fost elibe- rați de fascism și legionarism, venind peste noi zorile libertății și a vieții trăită în demnitate, dar numai pentru ei cazarii bolșevici sau sioniști, fiindcă pentru români a însemnat peste 250000 de crime, distru- gerea culturii, falsificarea istoriei și robie pentru întreg neamul românesc timp de 45 ani.
Falsul este piesa principală a dosarului de judecată, iar eu l-am găsit în cartea lui E. Mezincescu amintită mai înainte, unde el îl reproduce la fila 173 avînd precizarea făcută pe el cu scris de mînă ,,însemnare descoperită după război printre notițele lui R. Lecca, împuternicitul guvernului român în problemele evreiești. D.C.F.R.J., vol. V, pag. 541.” Textul de mai sus este scris după o copie xeroxată a unei fotocopii(unde notarea este scrisă de mînă). Pretinsul act este nedatat, nu conţine nici o informaţie oficială cu privire la locul şi data cînd a fost găsit şi fotocopiat; are grave erori de ortografie pentru un ministru care cunoştea perfect limbile română, germană şi franceză: ,,împuşcani” în loc de împuş- caţi, ,,evacuţi” în loc de evacuaţi, ,,spizuraţi” în loc de spînzuraţi, iar cel care face completarea cu scri- ere de maşină scrie ,,împunternicitul” în loc de împuternicitul. Avînd şi alte greşeli precum şi o falsifi- care crasă a realităţii din Transnistria dovedeşte că pretinsul înscris este un fals ordinar fabricat în stilul bolşevicilor pentru a le pune românilor un holocaust care a îngrozit lumea! Nici instituţia de arhivare pe care o menţionează înscrisul nu există! Nimeni nu poate accepta că Leca era un analfabet care stă- tea în preajma lui Antonescu fiind şi mesagerul lui în relaţiile cu Hitler! Dar şi mai scandalos este fap- tul că înscrisul este datat ,,1 1941”, adică ianuarie, ori atunci Transnistria era sub stăpînirea bol- șevicilor, iar holocaustul era în faza de vedenie satanistă, românii deportîndu-i pe cazari acolo în luna septembrie 1941!!! În procesul ,,lotului Antonescu” R. Leca nu a fost întrebat de preşedintele de judecată despre acest document. Găsim în act și numărul evreilor uciși pe fiecare lagăr de exterminare astfel: Berezovka cca 40000; Bogdanovka – 48000; Damanovka – 14000; Ahmecetka – 14000; Mosto- voi – 32000; Evacuați din Nicolaev, Herson și Odessa – 150000; La Odessa arși de vii – 10000; La Odessa spînzurați – 25000; Covaliovka – 20000; Gara Trihațka – 11500; morți de exantimaticus – 7000; Întorși în țară – 1500. Cred că vedeniștii cazari de ieri și de azi sînt la fel de ticăloși și fanatici ca cei ce și-au înfierbîntat capetele în antichitate în Palestina unde și-au scris satanista lucrărică, iar falsul de mai sus era dovada infailibilă a pretinselor masacre din Transnistria şi Odesa şi a holocaustu- lui din România! Pentru morţii din listă, rezultaţi ,,în urma represaliilor colective şi individuale ordo- nate de Lecca în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale asupra populaţiei civile ” art,2, lit e din legea 312/1945, acesta a fost condamnat la moarte, pedeapsă comutată la închisoare pe viaţă.
Procesul mareșalului Antonescu și a celorlalți inculpați a ținut numai 6 zile și s-a încheiat la sfîr- şitul zilei de 11 mai 1946, după care la data de 17 iunie 1946 s-a dat sentința de condamnare la moarte. Dau cîteva din acuzațiile aduse de trădătorii din iunie 1940 mareșalului Ion Antonescu, care dorea să le ceară socoteală acestor bande de ticăloși pentru că au trădat România, țara care le-a dat timp de peste 90 ani, casă și masă!
,,7. Avînd în vedere că acest acuzat, pentru a împiedica orice mişcare de rezistenţă împotriva politi- cii sale, a luat măsuri ca toţi luptătorii antifascişti să fie internaţi în lagăre, fapt care constituie elemen- tele crimei de război prevăzută de art. 2 lit. e. din legea 312/945 şi sancţionată de art. 3 alin. 2. din aceeaşi lege, texte pe care Tribunalul le aplică în cauză.(Pentru această crimă Mareşalul a fost con- damnat la moarte și 10 ani degradare civică) 8. Că numitul acuzat, în scop de persecuţie politică și din motive rasiale, a ordonat deportarea populaţiei evreieşti din Bucovina şi Basarabia, cum și parte din vechiul regat în Transnistria, unde în cea mai mare parte a fost exterminată; cităm ma- sacrele de la Iaşi, Golta, Odessa, Mostovoi, Moghilău, Scazineţ, Pescioara, Slivina, Râbniţa, Bogda- novka, etc. Considerînd acest fapt, astfel cum rezultă din actele aflate în dosarul instrucţiei, consti- tuie crima de dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război, prevăzută de art. 2 lit. f din legea 231/945 și sancţionată de art. 3 alin. 2 din aceeaşi lege, texte pe care Tribunalul Poporului le aplică în cauză și cari au fost enunţate în şedinţă publică. (Pedeapsa cu moartea şi 10 ani degradare civică) 9. Avînd în vedere că în ce priveşte crima prevăzută de art. 2 Ut. g. din legea 312/945, constînd a înfăptui că, comandanţii, directorii, supraveghetorii şi paznicii de închisori, lagăre de prizonieri sau de internaţi politici, de lagăre sau detaşamente de muncă obligatorie, au supus la tratamente neomenoase pe cei aflaţi sub puterea lor; cităm cazul de la Tg. Jiu, Wapniarka etc, acuzatul Ion Antonescu se face vinovat de instigare la aceste crime, datorită făţişei sale atitudini politice faţă de deţinuţii politici, de prizonierii şi cei supuşi la munci obligatorii. Prin urmare, Tribunalul Poporului, făcând în cauză apli- caţiunea art. 2 lit. g., combinat cu art. 3 alin. 4 din legea 312/945 și art. 3 alin. 2 din aceeaşi lege, ur- mează a pronunţa condamnarea acuzatului Ion Antonescu şi pentru această crimă.( Pedeapsa cu moar- tea și 10 ani degradare civică). 12.Considerînd că, după cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, acuzatul Ion Antonescu a ordonat înfiinţarea de ghetouri, lagăre de internare pentru deportaţi din mo- tive de persecuţie politică şi rasială.(Detenţiune grea pe viaţă şi 10 ani degradare civică)”.(Procesul mareșalului Ion Antonescu, Ioan Dan, editura Lucman, București, 2005, pagina 104) Ori documentul fiind fals, înseamnă că judecata se bazează pe documente false, iar sentința este lipsită de suportul legalității, totul fiind un proces politic care are la bază documente false și informații false!
Dar E. Mezincescu prezintă falsul ca document autentic și scrie că au fost ,,aduși în țară” 1500 de jidani din Transnistria, însă din tabelul alăturat acestui fals de la paginile 172-173 din aceeași lucra- re, rezultă că au fost ,,repatriați” 108000 persoane din cele 119000 deportate în 1941 și 1942, iar cca 11000 au rămas în Basarabia și Bucovina. Așa au falsificat acești ticăloși istoria și cultura altora pentru a se prezenta pe ei ca unici, aleși, martiri ai neamului omenesc avînd o funcție mesianică de salvare a gloatelor de goy cap de lut! Mari și monstruoși ticăloși ați fost în trecut, dar și în prezent sînteți tot o frăție de sataniști! Din acest fals s-a ,,inspirat” și M. Carp cînd l-a lovit turbarea vedeniilor și a scris Cartea neagră în 1946-1948.
Varianta Matatias Carp, el fiind autorul scrierii plină de minciuni, falsuri și deformări inten- ționate numită Cartea neagră, suferințele evreilor din România 1940-1944, fapte și documente, fiind și secretar general al Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România. Primul volum, numit Legionarii și rebeliunea, a fost tipărit la editura SOCEC, București 1946, al doilea volum are subtitlul Pogromul de la Iași, tipărit la editura Dacia Traiană din București, 1948, iar volumul lll se numește Transnistria, tipărit tot la editura Dacia Traiană, București, 1947. Acest ticălos și-a scris plăsmuire la îndrumarea lui Ilya Ehrenburg și ,,listele negre” din Basarabia și Bucovina care doreau să ucidă cît mai mulți români în 28-30 iunie 1940, la fel cum au dorit în procesele înscenate celor pe care ei i-au acuzat de asasinarea a celor peste 400000 de evrei în Basarabia, Bucovina și Transnistria. Monstrul satanist Ilya Ehrenburg spunea cînd ,,ne-a vizitat” că chiar înainte de 1940, în România au fost asasinați peste 500000 de evrei numai din cauza antisemitismului turbat ce caracterizează toată societatea româ- nească și cultura ei abjectă.
Scrierea are o prefață de A. Șafran, iar în Cuvînt înainte, M. Carp scrie: ,,Tot așa m-am ferit să laud, să critic, să apăr un punct de vedere în dauna altuia, să ridic în slavă vreo virtute sau să blestem vreun păcat… Vreau să se cunoască de întreaga lume adevărul și numai adevărul.” Pune data textului ,,Ianua- rie 1941” ori el pretinde că a pus declarații, mărturii, dovezi și documente pentru perioada 1940-1944, deci de aici trebuie să înțelegem că a început vremea vedeniilor și a minunilor pentru proști și nebuni. Iar ce a înțeles el prin adevăr și numai adevăr, voi arăta de mai multe ori că în fapt minciuna și falsul sînt marile lui adevăruri, dar și al neamului cazar unde își are obîrșia și întreaga ură fanatică împotriva României și a neamului românesc.
În volumul lll intitulat Transnistria, M. Carp, face pentru cei cu mintea puțină sau roasă de antise- mitism, niște: ,,Lămuriri Acest volum cuprinde o înlănțuire de fapte și documente, care permite o re- constituire apropiată de realitate, a tragediei trăită de evreii deportați și evreii localnici, în provincia de peste Nistru.” La fila 7 scrie că în anul 1940 în Europa erau 9500000 evrei din care au fost uciși 63%(5985000), însă datele statistice arată că atunci se aflau în Europa cca 5,2-5,4 milioane din care jumătate erau în imperiul Satanei după ce ei au desființat Polonia în anul 1939 și au rupt din trupul României un sfert de teritoriu și populație. Scrie printre sughițuri și rîuri de lacrimi la fila 9, că în Transnistria armatele române au ucis peste 350000 de evrei, dar aici sînt incluși și cei din Basarabia și Bucovina asasinați în lunile iulie-august 1941. Iar metodele de exterminare erau dintre cele mai diver- se, unele aduceau aminte de evul mediu fiindcă românul este numai un sălbatic sau barbar.
Fiind un adevărat monstru care disprețuiește orice urmă de adevăr, ne spune iluminata secătură la p. 25 că în România în vara anul 1940 înainte de ultimatumul URSS trăiau 800000 evrei din care 314933 locuiau în Basarabia, Bucovina și județul Dorohoi, dar informațiile puse mai înainte ne spun că atunci erau 962270 evrei după cum a rezultat din verificarea cetățeniei lor din noiembrie 1939! În cele două provincii era peste 330000 evrei, cifrele fiind după recensămîntul din 1930, actualizat pentru iunie 1940. Ne mai ,,luminează” cu întunecimile lui că la 1 septembrie 1941 mai erau în viață în cele două provincii numai 156121 evrei, după masacrarea celorlalți de către trupele române în intervalul 20 iunie-august 1941 și nici un cuvînt despre fuga lor!
Pentru a-și justifica aceste minciuni ale asasinării evreilor de către armata română în cele două pro- vincii, începînd cu p. 29, născocește fel de fel de masacre în aceste teritorii abia eliberate de teroarea bolșevică și le înșiră pe multe pagini unde victimele sînt de la 12 persoane, la zeci, sute, mii și chiar zeci de mii! Pentru el armata română era cotropitoare, deci teritoriile aparțineau de drept bolșevicilor! La fila 39 scrie că la recensămîntul din septembrie 1941 făcut de autoritățile române în Basarabia și Bucovina s-au găsit 126434 evrei, dar cu cîteva pagini mai înainte ne dă ticălosul altă cifră, iar acum avem dovada cum minte fiindcă s-au găsit numai 60690 evrei. Mai scrie că la ultimul recensămînt (1930) în aceleași provincii erau 274036 evrei, deci lipsesc 150000 de suflețele care se rugau numai tartorului Yahu, iar românii i-au masacrat tocmai pentru asemenea fapte pline de evlavie drăcească. Și aceste cifre sînt false pentru că trece sub tăcere, că majoritatea evreilor au fugit cu armata roșie, iar jegul știa că minciuna lor trebuie să fie adevăr sacru pentru români.
La p. 40 scrie că la Cernăuți s-a amînat deportarea a 20000 evrei din cei găsiți după vedeniile lui și pînă la 15 noiembrie 1941 au fost deportați în Transnistria 118847 evrei, dar dacă îi scădem din 126434 avem 7587 care ar fi rămas în Cernăuți și nu 20000 cum a fost în realitate. Ciudată aritmetică știa diavolul! La p. 41 dă cifre false despre recensămîntul făcut de români în septembrie 1941 în cele două provincii astfel: Basarabia 72625 evrei și Bucovina 71950, total 126434, dar corect este 144575 evrei(însă au fost recenzați 60690 la care se mai adaugă cca 22000 formați din cei de la Cozlov și cei care s-au declarat ucraineni și ruși). Pentru recensămîntul din 1930, dă 206958 pentru Basarabia și 93101 pentru Bucovina, dar în septembrie 1940, mozaicii din cele două ținuturi ocupate de bolșevici în urma ultimatumului din 28 iunie 1940, erau 495000 de ,,fii ai diavolului”, iar peste 82% au fugit cu bolșevicii în iunie 1941 fiindcă trebuiau să răspundă pentru zecile de mii de crime făcute asupra popu- lației românești, adică explicit un terorism etnic practicat de cazarii bolșevici.
În noiembrie 1942, se hotărăște repatrierea unor categorii de deportați din Transnistria.
La p. 405 este un document al ședinței din 22 noiembrie 1942 unde Împuternicitul Guvernului pen- tru problemele evreiești, Radu Lecca, îl informează pe W. Filderman că Guvernul își dă acordul ca cei 75000 de evrei din Transnistria(care provin din Basarabia, Bucovina de Nord și România) să poată emigra din România în schimbul unei sume de bani ce va fi convenită. Filderman cere ca aceștia să fie aduși în România, după care se poate discuta despre emigrarea lor. În luna martie 1943 începe repatri- erea primelor grupe de deportați din Transnistria, lagărul Vapniarca de unde sînt aduși în România 427 evrei în urma trierii făcută în 17 martie.
La p. 412 M. Carp minte cum a mințit în tot conținutul cărții, scriind că din Transnistria au fost aduși în România numai cîteva mii fiindcă mareșalul Antonescu s-a opus, dar tabelul lui Mezincescu ne arată cît de mult minte satanistul mozaic, oștean al revoluției mondiale, în țară fiind aduși din Transnistria 108000 evrei!
La p. 444 pune un memoriu din data de 12 octombrie 1943 al lui W. Filderman către Guvernul Ro- mâniei, unde scrie că în Transnistria erau atunci 78000 evrei din Basarabia și Bucovina, dar din aceste două ținuturi au fost deportați cca 79000 evrei în Transnistria și uite cum adevărul iese la lumi- nă. Ticăloșii mint susținînd că au plecat cu Armata Roșie a bolșevicilor numai cîteva mii sau cel mult 10000-15000 din cei 412000 cîți au fugit în realitate, iar diferența de cca 390000 au pus-o în holo- caustul născocit cu atîta ură satanistă făcut de români!
Documentele spun că cei deportați care erau atunci în lagăre, au fost deplasați spre sud la sfîrșitul lunii ianuarie 1944, de unde au fost repatriați în România în luna februarie și începutul lui martie. La p. 447 dă un document ,,secret” fără dată și semnătură care spune că au fost deportați în Transnistria 55867 evrei din Basarabia; 43978 din Bucovina și 10368 din județul Dorohoi, total 110033, dar acestea sînt numai vedeniile lui. În realitate din cele două provincii au fost deportați ceva mai mult de 79000, iar din România(care includea atunci, dar și acum județul Dorohoi) au fost deportați 40000 evrei cum scrie și W. Filderman, prietenul lui în conducerea Federației, asta arată că fiecare a mințit după propria țăcălie! Se mai precizează în text că la 1 septembrie 1943 mai erau în viață 50743 evrei, dar în România au fost ,,repatriați” 108000 din cei 119000 deportați în Transnistria, 11000 rămînînd în Basarabia. Și iarăși minciuna este ridicată la rangul de adevăr unic, primit prin vedenie de la Talpa Yadului sau poate de la Ilya Ehrenburg, mentorul lui în această lume a dracilor!
În Cartea neagră, volumul ll, Pogromul de la Iași, scrie la p. 9 că boala goy-lor privind ura împo- triva evreilor este foarte veche, iar ce s-a întîmplat în vara lui 1941 își are rădăcinile în trecutul tene- bros al creștinilor. ,,În iunie 1941, opera teutonă de exterminare a evreilor, încă nu începuse, iar pla- nurile crematoriilor și camerelor de gazare, abia germinau în creierii cei mai sălbatici, ce au ră- sărit vreodată pe fața pămîntului. De aceea Iașii – simbol monstruos de prigoană, jaf și măcel – nu găsește termen de comparație înapoia sa, ci numai în lunile și anii următori la Odessa, Golta, Katin, Kiew, Maidanek, Auschwitz, Belsen și altele.” Amintirea crematoriilor și a camerelor de gazare din Germania, ne dovedește că acești monștri erau în stare de cele mai oribile minciuni pentru a-și atinge scopurile criminale: scoaterea unor sume uriașe de bani de la germani și ceva de la români pentru finanțarea înființării Israel Medinat. La p. 10 îl dă pe marele lor plăsmuitor în ale istoriei, rabinul H. Graetz cu Geschichte der Iuden(Istoria evreilor), Leipzig 1878, vol. lV, p. 244, care scrie că în secolul XlV creștinii din valea Rinului, din Franconia, Bavaria și Austria ,,au distrus în șase luni 146 comuni- tăți și au omorît mai mult de 100000 evrei.” Iar lepra de la noi, scrie plin de vedenii: ,,De acolo a pornit veninul care, ani dearîndul s-a răspîndit pretutindeni, strecurîndu-se prin toate văgăunile unei Europe bolnave și desechilibrate. Pogromul de la Iași are rădăcinile înfipte în putregaiul politic al pseudo-democrației și culturii românești.” Nici o vorbă și nici un sughit despre cele 7 tentative ale lor din perioada 1914-1924 prin care au încercat să distrugă sau să bolșevizeze România. Și tot așa o tăcere de mormînt în privința zecilor de mii de crime din 28-30 iunie 1940, făcute asupra armatei ro- mâne în retragere din Basarabia și Bucovina și asupra funcționarilor care se retrăgeau odată cu ea!
În volumul l din Cartea neagră, intitulat Legionarii și rebeliunea, scrie la p. 18 că cca 400000 evrei au murit în anii 1941-1944 din care 265000 revine guvernului român și 135000 ungurilor care au stăpînit Ardealul de Nord din sept. 1940 pînă în oct 1944. Dar Jean Ancel și Elie Wiesel pretind acum că cei 400000 evrei au fost uciși de români în Transnistria! Și fiind mare căutător de adevăr, dă niște date pretins statistice pentru a dovedi că totul este chiar așa cum a proorocit mai înainte. Scrie minci- nosul cazar că la recensămîntul din anul 1930 s-au găsit 756930 evrei(corect 728115) și sare cu poves- tea în anul 1941, dar în 24 noiembrie 1939 se publică rezultatul recensămîntului privind confirmarea cetățeniei pentru evrei unde s-au găsit 962270 persoane de religie mozaică din care 252222 au ob- ținut-o cu documente false după anul 1919! Din aceștia scădem 151000 pe cei ajunși după septembrie 1940 sub control unguresc și rămîn 811270 mozaici. Mai scrie el că în perioada iunie 1941 – martie 1944 cînd și cele două provincii Basarabia și Bucovina au fost sub controlul românilor, atunci trebuia să fie 607790 evrei, iar în aprilie 1941 erau numai 441293 și în mai 1942 mai rămăsese 292149! Toate aceste elucubrații cu pretenții de date statistice sînt numai falsuri ticluite de acest monstru satanist și dușman incurabil al românilor ca să-i iasă holocaustul din Transnistria. Vedem că el ascunde peste 203000 mozaici (811270-607790) care au fugit cu armata roșie, ca și cum nu ar fi existat în aceste teri- torii. Cifra pentru aprilie 1941 este iarăși un fals fiindcă atunci provinciile Basarabia și Bucovina erau sub stăpînirea bolșevicilor și au ajuns sub control românesc la sfîrșitul lunii iulie 1941, iar cei din Re- gatul României erau în număr de 315052 persoane, după recensămîntul făcut la acea dată! În mai 1942 Centrala Evreilor din România a făcut un recensămînt unde au găsit 275149 evrei și iarăși minciuna este dovedită! Ne mai luminează cu altă minciună și scrie că în 1941 cele două provincii aveau îm- preună 300059(Basarabia 206958 evrei și Bucovina 93101 evrei), dar aceste cifre sînt de la recensă- mîntul făcut în anul 1930, iar înainte de iunie 1941 cînd românii și germanii i-au alungat pe bolșevici, atunci erau 495259 mozaici, aici fiind cuprinși atît băștinașii cît și cei 162227 trecuți din România la bolșevici în iunie-sept 1940! El dă pentru aprilie 1941 ca date statistice 72625 evrei pentru Basarabia și 71950 evrei în Bucovina, dar atunci aceste ținuturi erau sub stăpînirea boleșvicilor, nu a românilor și sigur numărul lor era cel specificat mai înainte. În septembrie 1941 România a făcut un recensămînt în aceste provincii și a găsit 60690 evrei la care mai trebuie adunați 10500 din localitatea Cozlov de pe malul stîng al Nistrului și 12000 care s-au declarat ucraineni și ruși, dar au fost demascați de aceștia, deci ceva mai mult de 82000! La recensămîntul făcut chiar de ei în mai 1942, scrie că mai erau 17260 din care au fost deportați mai mult de 15000 în luna iunie. Iar concluzia plăsmuitorului este următoa- rea: ,,Din cifrele de mai sus rezultă că de la venirea la conducerea României a regimului de dictatură fascistă(6 septembrie 1940), pînă la 20 mai 1942, data reccensămîntului locuitorilor de sînge evreesc, populația evreiască dintre granițele României de atunci – fără Ardealul de Nord – s-a împuținat cu 315641 suflete.” Ori cifrele prezentate din recensămintele făcute în acele vremuri, inclusiv tabelul din cartea lui E. Mezincescu, ne arată cît de mult minte acest ticălos în vedeniile lui pentru a născoci holo- caustul din Transnistria. Despre evreii din Ardeal scrie că din cei 140000 deportați în Germania, s-au întors numai 29405 dar și aici minte cu mare nerușinare!
Pentru concluzie, zice la p. 11: ,,La eliberarea României de sub tirania fascistă, au rămas în viață cca 300000 evrei între granițele țării și cca 68000 în afara teritoriului național.” Iar consecințele acestor crime împotriva vedeniilor lui și ale celor cu care a lucrat la această făcătură monstruoasă, le pune la p. 12 ca să știm ce ne așteaptă: ,,Vreau să scot durerea evreiască din bagatela în care a fost în- fundată pînă acum. Vreau să se cunoască de toată lumea adevărului, numai adevărul și întreg adevărul. De aceea voiu ridica pentru o clipă giulgiul ce acoperă mai mult de patrusute de mii de cadavre și voi da deoparte vălul care ascunde tîlhării ce trec de un miliard de dolari.” Acel miliard din 1946, azi ar fi 54 miliarde, de aceea ,,sfinții și înțelepții rabini” din Parladementul de la Tel-Aviv ne-au cerut la începutul lunii iunie 1991, ca despăgubiri cîte 50000 dolari pentru fiecare din cei 400000 de evrei ,,masacrați în Transnistria”, adică să ştim dinainte că ,,afacerea” ne va costa 20 miliarde $, arătîndu-ne că sînt chiar generoși, altfel vor cere mai mult cum este corect!
Cartea neagră eu o consider Cartea minciunilor Satanei, ca evanghelie a noii religii a holocaustu- lui, impusă de mafia cazară ce are la bază tocmai ,,adîncimile Satanei” care se citesc și cinstesc în sinagogile Satanei de astăzi, de către fiii diavolului. Este lucrarea cea mai oribilă și abjectă scrisă vreo- dată la adresa românilor unde ura fanatică, minciuna, falsul, viclenia, terorismul etnic și cultural și defăimarea monstruoasă sînt argumentele acestui satanist odios și ticălos, Matatias Carp. Fanatizați într-o ideologie a răului nemărginit și urii(Maleahi 2,17) orice mozaic trebuie să-i mintă, să-i păcălească și să-i tîlhărească pe goy, fiindcă așa scrie la blestemata lor lege(Deuteronom 27,26) sau ,,adîn- cimile Satanei”. Iar minciuna, falsul și defăimarea sînt armele lor cu care luptă de 2000 ani împotriva goy-lor cap de lut, urmînd cu adîncă supunere ,,învățăturile diavolului” care le este părinte și mare în- țelept(Evanghelia după Ioan 8,44) cum este scris pentru gloate. Pentru părințelul lor preaiubit, adică diavolul care l-a început ,,a fost ucigător de oameni” ei mozaicii de azi varsă asupra celorlalți un potop de minciuni fiindcă niciodată ,,nu a stat întru adevăr”, iar ,,cînd grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii”, deci tot ce ați scris despre noua religie – holocaustul evrei- lor – este veninul și otrava tatălui minciunii pe care îl venerați ca niște nebuni turbați!
Varianta Dr. S. Mănuilă – dr. W. Filderman. Povestea plină de trăsnăi, de inepţii şi de falsuri a fost prezentată la Stockholm(8-15 august 1957) şi tipărită la New York în anul 1958, de către cele doua ilustre căpăţîni la Institutul International de Statistică(Documentul există în limba romană la Institutul Central de Statistică Bucureşti). Primul, doctor, ,,român verde” dar negru în cerul gurii ca toţi patrioţii negustori, a fost director al Institutului Central de Statistică a României, membru cores- pondent al Academiei României, membru al Academiei de Medicina şi al Academiei de Ştiinţe, mem- bru al Institutului International de Statistică. Al doilea, doctor, sionist sadea şi mincinos aşijderea, fost Preşedinte al Uniunii Evreilor din România, Preşedinte al Federatiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România, Preşedinte al Comitetului ,,Joint Distribution” pentru România, membru de mai multe ori al Parlamentului României în perioada interbelică, adică atunci cînd românii nu puteau trage aer în piept dacă nu lingeau ceva sînge de ,,popor ales”. Chiar de la începutul raportului autorii-plăsmuitori ne spun că datorită greutăţilor reale de apreciere a datelor statistice, a mutaţiilor repetate de graniţe şi de populaţii, au dus la o modificare radicală a populaţiei evreieşti din România. Se spune in raport că ,,la recensămîntul din 1930 au fost un număr de 756930 evrei(după etnie spun ei, dar cifra repre- zintă după recensămîntul din 1930 practicanţii cultului mozaic). Cifra lor a fost calculată la sfirşitul războiului(1945) la 355972 pentru teritoriul de azi al României(gugumănia fiind preluată de la ticălo- sul Kullisher). La ultimul recensămînt(28 noiembrie 1956) cifra lor a fost găsită la 144198 persoane. Cele trei cifre denotă clar tendinţa spre declinul numeric al evreilor din România ca urmare a condiţiu- nilor politice din ultimele două decenii. Scăderea de la cifra recensămîntului din 1930 la cifra postbe- lică se datorează în mod principal schimbărilor de graniţă. Din populaţia calculată din 1945, un însem- nat număr au emigrat in Israel. Numai in anii 1948-1952(august) ,,Statistical Bulletin of Israel” (Vol. 3 octombrie-aprilie 1953) raportează 128609 noi sosiţi din Romania. Numărul evreilor emigraţi clandes- tin de pe teritoriul de azi al României nu poate fi stabilit, dar se urcă la o cifră considerabilă, dat fiind câ eşirea din ţară s-a făcut în toate direcţiile şi în timp destul de îndelungat…. Aceste teritorii cuprinde întreaga Basarabie, Bucovina de Nord şi regiunea Herţa din judeţul Dorohoi cedat Rusiei la 28 iunie 1940. Teritoriul acesta a avut în anul 1930 o populaţie de 275419 evrei(calcu- laţi după apartenenţa etnică). (Analele Institutului Central de Statistica, Bucureşti, 1942, pag. 348-349)…Cînd armatele ger- mano-române au reocupat aceste teritorii în vara anului 1941, o parte a populaţiei evreieşti a fost eva- cuată de Soviete şi o parte a evreilor s-a refugiat din propria iniţiativă în Rusia Sovietica. Aceşti eva- cuaţi şi refugiaţi s-au răspîndit în toate direcţiile. Astfel într-o notă din arhiva W. Filderman citim:
<<În 1947 un delegat RPR care a fost la Moscova, întors la Bucureşti a cerut ajutor pentru cei 100000 de Evrei Români, care se găsesc în Rusia. Dr. Filderman a intervenit imediat in favoarea lor la ,,Joint Distribution Committee, dar din motive de tehnicitate, nu s-a putut realiza nimic>>….O parte a evrei- lor din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi în Siberia. Dr. Bickel citează relaţiile date de United Press din Berlin, care evaluează cifra evreilor deportaţi în Siberia la 10000. În rezumat, majoritatea, adică exact 57,1% a evreilor au fost detaşaţi de Romania prin evenimentele din preajma războiului ll mondial. Mulţi dintre aceştia nu au mai avut contact cu statul roman. Acest fapt important trebuie avut in vedere ori de cîte ori se discută şi evoluţia numerică a evreilor din România”
Pe același făgaș al plăsmuirilor merg pentru toate regiunile țării, găsindu-ne cam păcătoși și buni de bătut cu bățul la cur sau la tălpi ca să știm de ce sîntem numai goy! În bunele deprinderi sionist-sata- niste liftele mint de îngheaţă apele. Dar documentul trebuia să fie o dovadă statistică a ,,holocaustului” din România pe care statul român nu l-a denunţat niciodată, chiar dacă este o uriaşă plăsmuire. Deşi raportul din 1957 se vrea un studiu statistic, niciodată datele recensămîntului din 1930 nu au fost actu- alizate pentru anul 1940 făcandu-se comparaţii idioate unde se vede caracterul lor intenţionat. Se lu- crează cu mărimi diferite, populaţie după religie, după etnie, după limba ca şi cum am spune că merele, perele şi prunele sînt frunte şi atit, amestecindu-le cum vrem. S. Manuila – licheaua trădătoare – precizează fără nici o ruşine in raport: ,,din aceste evaluări ale organelor de conducere evreieşti din Romania” ca şi cum statul român şi Institutul Central de Statistică erau un closet unde se putea uşura oricînd banda iudeo-bolşevică, iar informaţiile oficiale pe care le deţineau trebuiau eludate in totalitate pentru că alta era cauza sioniştilor! Mai adaug aici faptul că ei vorbesc de ,,evrei români” ce umblau aiurea prin Rusia ori aceştia nu putea fi decît cei 162000 de trădători ce au trecut Prutul în vara anului 1940 după ocuparea Basarabiei şi Bucovinei pentru că numai ei putea să se pretindă născuţi în Româ- nia, ceilalţi fiind născuţi în teritorii care se considerau că ar aparţine imperiului bolşevic. In concluzie raportul este o plăsmuire primejdioasă care îl precede cu 50 de ani pe al ,,hienei turbate” – E. Wiesel!
Varianta Moses Rosen. La începutul anilor 1990, rabinul sef din Romania, Moses Rosen, guguş- tiuc sionist şi colonel în Securitatea română în buna tradiţie a lichelismului descris de faimosul său predecesor Josephus Flavius, ne-a turnat iarăşi povestea cu cele 400000 de suflete iahviste mistuite de canibalismul romanesc pe la 1940-1944 care nu ies la răbojul Stăpînului lor fiind omorîţi de armata statului român în Basarabia şi mai ales Transnistria. Tot de existenţa acestei lifte se leagă mazilirea la sfirsitul anului 1947 a rabinului șef Alexandru Safran, care fără o para in buzunar i s-a refuzat intrarea în Israel. Motivul a fost că Safran nu a dorit să participe la marea crimă pe care o puneau la cale ban- dele iudeo-bolşevice privind pretinsul holocaust din România şi acțiunea de distrugere fizică şi spirituală a românilor!
În aceeaşi perioadă de timp lepra sionistă care era şi tartorul întunecaţilor din România, îl apucă gîdiliciul la degete şi scrie cartea Primejdii, încercări, miracole, apărută la Hasefer în anul 1991, unde chiar întunecimea sa, dorind să lase posterităţii informaţii despre viaţa de martir pe care a închinat-o ,,sfintei frăţii a întunericului”, scrie pe supracopertă că ajungînd rabin şef în 1948, ,,el a fost ales de către Congresul Rabinilor şi Preşedinţilor de Comunităţi ai celor peste 420000 de evrei.” Tot el i-a ameninţat pe români că vor plăti cu vîrf şi îndesat uciderea celor peste 420000 de mozaici şi nici un istoric nu a îndrăznit să pocnească peste bot secătura pentru batjocura adusă adevărului şi istoriei românilor! A venit şi Ellie Wiesel care răcnea de se cutremurau Carpaţii de jalea prin care trecea ,,po- porul ales” al Satanei, cînd el le cerea asasinilor români să îşi recunoască holocaustul şi să-şi uşureze pungile de uzufructul muncii pentru vina lor ancestrală că sînt români, iar mozaicii îi urăsc de moarte de peste 2000 de ani. Iliescu în calitate de preşedinte a României şi-a asumat, după zisa lor, această monstruozitate, iar Guvernul A. Năstase chiar a dat un ucaz în această direcţie, Parladementul ţării aprobînd cu curul făcătura mozaică.
Pentru că românii nu au avut curaj să ia de gît tîrîturile mozaice şi să dea de pămînt cu ele, cred că vor plăti cîteva zeci de miliarde de euro sau poate va trece de o sută de miliarde ,,afacerea” dar ei nu vor şti niciodată adevărul despre această mişelie. Germania a avut ,,de plătit” tot către organizaţiile criminale sioniste dar şi către statul Israel, pentru ,,asasinarea” a 6000000 de mozaici, deşi numărul real nu este mai mare de 270000-370000. Nu există nici un fel de informaţie publică nici în Germania nici în Israel despre natura înţelegerii şi suma totală convenită pentru actul semnat în septembrie 1952 între reprezentanții mafiei sioniste și R. F. Germană. Doar unii oficiali ai domeniului economic din Israel au recunoscut că, fără banii veniţi din Germania, situaţia Israelului nu era cea de azi. Dacă luăm în socoteală cît ne pretind nouă pentru cei 400000 de născociți morți, atunci germanii cred că au plătit cam 140-160 de miliarde de euro despăgubire pentru cea mai mare escrocherie din istoria omenirii!!! Dar germanii nu au avut decît rodul acțiunii lor criminale care, prin bani și transportul efectiv al cetei de bolșevici condusă de Lenin, sînt coautori la lovitura de stat dată de cazari în imperiul rus. Apoi prin acțiuni militare și alte sume de bani fabuloase, l-au sprijinit efectiv pe Lenin încă opt luni pînă ce mustăria a început să fiarbă a zborșeală după asasinarea ambasadorului W. Mirbach la 6 iulie 1918. Germania a fost singura țară care a recunoscut statul bolșevic creat de Lenin prin lovitura de stat din octombrie 1917. După numai 30 de ani, bolșevicii le-au plătit germanilor cu vîrf și îndesat faptul că i- au adus la putere în imperiul rus. Așa pățește oricine atunci cînd se înhăitează cu ,,fiii diavolului”!
Sînt convins că aşa se va proceda –dacă nu s-a procedat deja – şi cu plata despăgubirilor ce le pre- tind sioniştii de la români, adică acest neam de proşti va plăti fără a şti vreodată nimic despre respec- tivele datorii. Preşedinții României, Traian Băsescu ca şi Ion Iliescu, a avut relaţii speciale cu organi- zaţiile sioniste, dar ferite de ochii românilor deşi aceste grupări sataniste nu ne-au vrut decît rău să ne facă. Din aceste cuiburi ale întunericului şi-a ales preşedintele Băsescu sfetnici de taină care să ne înjuge fără scăpare la poftele mafiilor sioniste, iar alţii să ne falsifice şi să ne rescrie istoria şi cultura identitară după minţile lor sataniste. Aşa cum a procedat Traian Băsescu cu ,,răpirea din serai” după

reţeta Omar Haisam, spunîndu-ne că adevărul îl vom afla peste 50 de ani, tot aşa, prin oamenii lui, a mai vîndut odată Ţara ca să fie prieten cu Satana şi Talpa Iadului! Prea mulţi bani au dispărut din vis- tieria ţării despre care nu se ştie nimic sau nu se vrea să se ştie nimic!
Dacă românii vor în continuare să fie un popor de dobitoace cuvîntătoare, nu trebuie să facă decît ceea au făcut şi pînă în prezent!
Varianta Rodica Radian Gordon. La începutul lunii iulie 2004, ministrul Inculturii Răzvan Teodorescu a dezvelit pe zidul Templului Coral din Bucuresti o placă în memoria celor 400000 de evrei, victime ale regimului legionar-fascist condus de mareşalul Ion Antonescu din anii 1940!
La începutul lunii august 2004, la TVR 1, ora 20, sionista Rodica Radian Gordon, ambasadorul sta- tului Israel la Bucureşti, asistată de acad. Dan Berindei – istoric şi acad. C. Bălăceanu Stolnici – me- dic, timp de o ora ne-a turnat cu neruşinare în obraz că regimul lui Antonescu a ucis 400000 de evrei numai pentru faptul că erau …evrei! Şi a spus sinistra sionista că în România în vara anului 1940 erau 800000 evrei(aproape corect!) din care au emigrat 400000(iarăşi adevărat), iar 400000 sînt dispăruţi (minciună!), adică au pierit masacrate sau deportate de trupele române! Cele două maimuţe ticăloase şi trădătoare care asistau la dezmăţul sionistei au aprobat cu senilitate această monstruozitate fără sea- măn! Precizez că ambele lifte sînt în conducerea masoneriei romane, iar C. Bălăceanu Stolnici a fost turnător cu acte al Securităţii iudeo-comuniste! Recensămîntul general al populației României – decembrie 1930, volumul ll, pag. XXlV şi urm., arată că ţara avea o populaţie de 18057028 locuitori din care 728113 cazari şi ivriţi sefarzi. În iunie 1940 înainte de ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de către armatele bolşevice, populaţia României era de 20193934 locuitori din care 962270 evrei după etnie. Se poate observa că organizaţiile sioniste lucrează cu datele din recensămintele noastre dar după căpăţinile lor! În Moldova dintre Carpaţi, Nistru şi graniţele Poloniei în iunie 1940 erau 502150(63%) evrei dintre care 301584 au rămas pentru totdeauna în teritoriile ocupate de bolşevici(Basarabia şi Bucovina). În septembrie 1940, Ungaria a ocupat partea de nord-vest a Transilvaniei de unde a depor- tat 140000 evrei în lagărele naziste după afirmaţiile sioniştilor. Să socotim acum si după mintea noas- tră folosind numai datele statistice pe care le recunosc şi grupările sioniste coroborate cu afirmaţiile lor: 962270 evrei trăitori în România în iunie 1940 – 301584 evrei rămaşi în Basarabia şi Bucovina aflate şi în prezent în afara graniţelor româneşti – 140000 evrei deportaţi de unguri = 520686 evrei care trebuiau să fie în Romania după terminarea războiului. Cum din ţară au emigrat 400000 de evrei pînă în 1990, iar cam 75000-100000 au murit în România de moarte naturală, rezultă că la sfîrşitul războiului erau în ţară cel puţin 485000 de mozaici. La aceştia trebuie adăugaţi cam 30000 care au migrat din România în perioada 1940-1945. Datele prezentate dovedesc escrocheria sionistă pusă la cale cu sprijinul unor trădători de neam şi ţară din Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia Romaniei şi a unor canalii care şi-au vîndut mai înainte prietenii, rudele, iar acum au ajuns să-şi vîndă neamul(dacă or fi români!) şi ţinutul strămoşilor. Autorul acestei crime de înaltă trădare este Adrian Năstase, fost Prim-ministru al României în acea perioadă, care cu puţin timp de a ne da sinistra sionistă această lec- ţie de istorie mincinoasă, a făcut o vizită în SUA la Eretz Israel, unde a închinat ţara către B’nai B’rith, iar cînd s-a întors acasă ne-a trîntit o lege cu care să ne lege la cap şi gură cu această făcătură. Tare bine ar fi să avem curajul să-i numărăm acestui trădător de neam şi ţară cîte ouă a primit pentru vînza- rea odioasă a memoriei poporului şi strămoşilor!
Varianta Comisiei Elie Wiesel. Această comisie a prezentat preşedintelui României Ion Iliescu, la data de 11 noiembrie 2004 un raport privind holocaustul evreilor în România, care pretind că este pu- blicat în limba română şi limbi de circulaţie internaţională. Spun ei că au fost ucişi 280000-380000 de evrei din România dar şi din teritoriile ucrainene administrate de trupele române(este vorba de Trans- nistria). Mai spun ei că aproximativ 340000 de evrei din Romania au supravieţuit holocaustului, dato- rită faptului că mareşalul Antonescu a renunţat la munca forţată în vara anului 1943. Amintesc şi că 132000 de evrei şi-au pierdut viata sub ocupaţia ungurilor din nord-vestul Transilvaniei, iar 5000 de evrei aflaţi in afara graniţelor româneşti au murit datorita cruzimilor indurate!
Să purcedem la drum dar tot cu documentele statistice de atunci menţionate mai sus şi din prezent. Anuarul demografic al României 2006, pag. 2-15 şi cap. l, pag. 7 ne prezintă populaţia României după etnie, începînd cu anul 1930 dar în graniţele stabilite in 1945, adică fără Basarabia, Bucovina şi jud. Caliacra şi Durostor. Pentru problema analizată aceste doua judeţe nu au importantă pentru că aveau o populaţie evreiască de 884 suflete în anul 1940. În anul 1930, raportat la actualul teritoriu(fără Basara- bia, Bucovina şi Cadrilaterul), România avea o populaţie de 14280729 din care evrei erau 451892. În anul 1940 aveam o populaţie de 15907256 din care evrei erau 494822. Din această cifră trebuie să scădem 137000 de evrei care pretind sioniştii că au murit sub ocupaţia ungară din Transilvania de vest, rămînînd 357822. Ei spun ca la sfirşitul războiului erau aproximativ 340000 de evrei dovedind că şi în această variantă liftele sioniste şi trădătorii de neam şi ţară au consultat datele statistice româneşti ca să-şi clocească monstruozitatea împotriva românilor şi adevărului istoric. Pentru calcularea populaţiei evreieşti pentru perioada 1930-1940 am folosit indicele de creştere de 9,5% aşa cum este precizat in raportul Mănuilă-Filderman prezentat la Stockholm în 1957, iar pentru creşterea populaţiei totale a României în aceeaşi perioadă am folosit indicele de creştere de 12% cum rezulta din Anuarul demo- grafic elaborat în anul 2006. Acestea sînt date ale unor recensăminte şi nu minciuni sioniste cum au arătat ei în faţa preşedintelui Ion Iliescu care le-a acceptat ca un tîmpit făcătura! Spun canaliile pline de venin că evreii au fost deportaţi în teritoriile administrate de români în Ucraina adică în Transnis- tria şi acolo s-a produs cea mai mare parte din nenorocire. Aceste informaţii dovedesc fără putinţă de tăgadă că pretinsul holocaust al evreilor din România este o mare crimă făcută împotriva istoriei şi adevărului pentru că astfel recunoscută de statul roman(cum a făcut-o Ion Iliescu!) să se poată pretinde de către organizaţiile sioniste suma de 20 miliarde de dolari. În anul 2002, ,,hiena turbata a sionismului mondial” Ellie Wiesel, fiind decorat in plenul Academiei Române și căftănit ca doctor, a mulţumit de onoarea ce i s-a făcut astfel: «România a participat la Holocaust. România a ucis, a ucis, a ucis. Româ- nia trebuie să răspundă pentru faptele sale”. In acelaşi ton putem si noi striga: evreii au ucis zeci de mii de militari şi funcţionari români, evreii au trădat, au trădat, au trădat tara care le-a dat casă şi masă, iar cînd s-au întors iudeo-bolşevicii au ocupat Romania in perioada 1945-1960 au participat la asasinarea a peste 250000 de romani, au trecut prin locurile de reprimare 1250000 de persoane si au produs geno- cidul cultural asupra romanilor! Sioniştii bolşevici trebuie să răspundă pentru faptele lor!
Varianta Jean Ancel, născut în Basarabia și plecat în Israel, personajul ne scrie o istorie plină de minciuni şi născociri sioniste intitulată Transnistria pe care o publică editura Atlas, pe banii noştri, adică ai fraierilor, în anul 1998. Face o descriere a regiunii şi spune că după recensămîntul din 1926, în Transnistria erau 3000000 de locuitori, majoritatea ucraineni dintre care aproximativ 300000 de moza- ici cazari/jidani, 290000 români şi 125000 germani. Vedem că deşi a avut recensămîntul făcut de bol- şevici, el ne prezintă nişte date aproximative – care trebuie să le privim cu mare grijă – şi nici nu le actualizează pentru anul 1941 cum ar fi fost normal precizînd că numai în Odesa locuiau peste 150000 de mozaici dintr-o populaţie de peste 600000 locuitori. La pagina 11 spune că după ce au pătruns în Transnistria armatele germano-române, ,,populaţia evreiască totaliza aproape 300000 de oameni, cifră care urma să fie tragic confirmată de datele referitoare la numărul crimelor şi la numărul supravieţuitorilor”. Pentru a fi ferm în ticăloşiile lui revine la pagina 75 cu cifra cutremurătoare de 300000 de jidani din Transnistria ucişi de români şi zice: ,,De la sfîrşitul lunii iulie 1941 pînă în pri- măvara anului 1943, aproximativ 300000 de evrei atît localnici cît şi cetăţeni români, au fost depla- saţi în convoaie de colo, colo prin Transnistria…”. Pentru a-i dovedi mişelului că i-am dat de vicleşug şi ştiu mai multe despre făcăturile lui decît ştie el despre români, îi pun în bot zicerile lui Mănuilă şi Filderman jidani curaţi ca şi el, primul fiind mai bine de 16 ani, pînă în anul 1946 director al Institu- tului Naţional de Statistică din Bucureşti, iar al doilea Preşedintele Federaţiilor Comunităţilor Evreieşti din România pînă în anul 1947, şi care au prezentat la Stockholm în anul 1957 la Institutul Interna- ţional de Statistică, dar nu în numele statului român ei fiind refugiaţi în S.U.A. un raport din care dau următorul tras: ,,…Cînd armatele germano-române au reocupat aceste teritorii în vara anului 1941, o parte a populaţiei evreieşti a fost evacuată de Soviete şi o parte a evreilor s-a refugiat din propria ini- ţiativă în Rusia Sovietica. Aceşti evacuaţi şi refugiaţi s-au răspîndit în toate direcţiile” şi arăt eu docu- mentele armatei române că au găsit doar puţin peste 82000 de mozaici – 17% dintr-un total de 495000 persoane. Situaţia a fost identică şi in Transnistria pentru că cifrele recensămîntului din octombrie 1941 arată că românii au deportat cam 32000 de mozaici pentru că nu au găsit mai mulţi – 10%, dintr- un total de 300000 cum pretinde Satancel că ar fi existat în acest ţinut în anul 1941. Dar ordinul dat de Stalin la începutul lunii iunie 1941 pentru evacuarea tuturor evreilor din faţa trupelor germane masate pe graniţa dintre aceste imperii de la Marea Baltică la Marea Neagră – şi să fie duşi în Kazahstan, Uzbekistan şi alte republici din Asia Centrală, ,,salvîndu-i de la moarte sigură” – se găseşte menţionat în cartea mozaicului Isaac Deutcher, Esai sur le probleme juif, apărută la Paris, Payot în anul 1968, pagina 98-99, pe care îl știa și el, dar a trebuit să falsifice datele statistice ca să iasă un holocaust înfio- rător făcut de români. Şi un document din arhiva armatei române din 1 august 1941 care confirmă or- dinul lui Stalin. ,,Telegramă Domnului General Ion Antonescu Cernăuţi… Dificultatea o am din moti- vul că Germanii din ordinul Comandamentului Arm. Germ. din Polonia, au primit dispoziţiuni să treacă peste Nistru în Bucovina pe evreii ce au fugit odată cu armatele sovietice, că aceşti evrei vor trebui însoţiţi pînă la Cernăuţi de un ofiţer sau subofiţer german…” Sînt 35600 evrei aduşi plocon pe capul ,,sîngeroşilor” români să-i păzească şi să-i hrănească. Mai dau un document care dovedeşte că majoritatea cazarilor din Basarabia şi Bucovina au plecat cu armata bolşevică. O notă informativă din 28 iunie 1941 a Secţiei ll ne lămurește despre dezmăţul cazarilor făcut pe seama românilor în timpul ocupaţiei bolşevice. ,,Mişcarea comunistă şi foştii membri de seamă ai acestei mişcări şi care în mare majoritate erau evrei, au plecat odată cu armatele roşii, iar puţinii care au rămas, neavînd nici un fel de legături cu organele de conducere sînt dezorientaţi şi paralizaţi…Se lucrează în continuare la identificarea celor care, după retragerea armatelor române din Basarabia la 28 iunie 1940, s-au mani- festat public contra statului nostru, au adus prejudicii morale şi materiale românilor rămaşi sub stăpî- nire bolşevică, persecutîndu-i, luîndu-le bunurile şi contribuind la deportarea şi executarea acestora în urma denunţurilor făcute”. Gangsterii sionişti spun că au fost ucişi din ură de rasă 250000 de cazari de către armata română în Basarabia numai din setea de sînge nevinovat, acuzaţie pe care o voi infirma mai jos. Informaţiile date mai înainte arată cu ce bande de trădători şi asasini a avut a se socoti armata română în cele două ținuturi eliberate de bolșevici în iunie-iulie 1941!
Este o caracteristică a gangsterilor sionişti de a pretinde gugumăniile lor drept singurele adevăruri ce trebuie să fie puse în istorie aşa cum ne-a făcut Adrian Năstase prin legea dată în 2002 pentru cin- stirea minciunii sioniste a holocaustului. Ne mai spune întunecatul că ,,un număr rămas necunoscut de tineri au fost înrolaţi în armata sovietică, majoritateta lor ajungînd la unităţile unde au fost repartizaţi. În plus, acei evrei care au primit ordin de evacuare s-au conformat, alături de funcţionari, de persona- lul fabricilor, al spitalelor şi al instituţiilor partidului comunist”. Să ne lămurim cum vine zicerea aces- tui gunoi vitriolic, tinerii s-au înrolat în armata bolşevică – în România nu sufereau cătănia fiindcă nu luptau pentru cauza Satanei – iar o mare parte a cazarilor s-au retras cu armatele bolșevice ale căror comisari erau unii dintre ei, iar cei mai mulţi au fost încadraţi în administraţia din Basarabia şi Buco- vina pe timpul ocupaţiei de un an refugiindu-se cu ocupantul alungat, adică Armata Roşie. Aveau ei mare boală cu culoarea roşie şi steaua satanistă cu cinci colţuri, simbolul masonic pe care l-au cinstit cu mare zel! Dacă nu vrem să ne lăsăm păcăliţi de acest nemernic, atunci trebuie să concluzionăm că chiar gura păcătosului spune adevărul căutat de noi, adică cea mai mare parte a jidanilor din Basarabia şi Bucovina s-au retras cu armata bolşevică cum dovedește recensămîntul din sept. 1941 și sute de do- cumente. Dar în arhivele Transnistriei pe care spune că le-a cercetat există un recensămînt făcut de armata română la sfîrşitul lunii octombrie – Ordonanţa nr. 16/25 septembrie 1941 – cu privire la populaţia pe care a găsit-o în acest teritoriu pe etnii precum şi bunurile materiale pe care le poseda. Îl întreb pe Jean Satancel cel roşu de ură împotriva românilor de ce nu a pus acest document ca să ştim şi noi pe unde se hîrjoneşte Dracul? Mai spune el că aici au fost deportaţi din Basarabia şi Bucovina cam 200000 de evrei după informaţiile din Cartea Neagră scrisă de propagandiştii Cominfernului – Ilya Ehrenburg, V. Grosman, L. Ozerov și V. Lidin dar toţi jidani, dintre cei mai ticăloşi şi fanatici bolşevici, făcătură apărută în limba română în 1946, iar fanteziile acestora sînt capetele de acuzare împotriva românilor. El scrie la pagina 91 că au trecut în Transnistria după ,,Datele româneşti oficiale arată că în toamna şi în iarna anului 1941, prin cele cinci puncte de traversare a Nistrului au trecut 118847 evrei”. La sfîrşitul lunii septembrie 1941 un număr de 598 de comunişti evrei doritori de ,,repatriere” în imperiul bolşevic, au fost deportaţi din România la Mostovoi, jud. Berezovca, fiind în total 119445. Mai zice plăsmuitorul că la 1 august 1942 numărul jidanilor comunişti deportaţi din Re- gatul României în Transnistria era de 12588 persoane care sînt incluşi în cifra de 118847 iar după această dată s-au oprit deportările în Transnistria!
Pe de o parte el dă unele date reale privind deportarea cazarilor comunişti din România, Basarabia şi Bucovina în Transnistria în număr de 119445 şi care, ajungînd acolo îi urcă la 200000 ca să iasă genocidul şi exterminarea, aranjate pentru marea escrocherie ce au pus-o ei pe roate începînd cu anul 1943 – industria holocaustului. Un raport al jandarmeriei din Transnistria din septembrie 1942 spune că pînă la acea dată au trecut Nistrul 119065 evrei, iar aceste cifre nu mai pot fi falsificate fiind incluşi şi cei 40000 mozaicii deportaţi din Regatul României, adică și cei 12588 şi 598 comunişti înroşiţi de ură de clasă. Vedem că diferenţa între cele două cifre este de 221 persoane şi cred că vine dintr-o eroare de calcul.
În procesul intentat la Odesa de armata bolşevică, profesorului Alesianu care a fost guvernatorul Transnistriei, acesta declara în anul 1946: ,,Cînd prima coloană de evrei a ajuns în Golta şi a trecut Bugul în număr de 1000, germanii i-au omorît… Cum timpul se stricase şi faţă de această situaţie ce intervenea am dat ordin să se oprească pe loc în satele în care se găseau toate coloanele de evrei pînă va hotărî Mareşalul Antonescu, căruia i-am comunicat acest lucru şi care a admis ca evreii să rămînă în Transnistria pînă ce va stabili cu germanii modalitatea trecerii lor în Ucraina. Astfel au rămas în Transnistria cam 130000 de evrei care au trecut în sarcina administraţiei şi care au rămas în viaţă”. Cum deportarea din Basarabia începuse în prima parte a lunii octombrie 1941, iar Alexianu spune că vremea s-a stricat trebuie să tragem concluzia că la începutul lui decembrie 1941, în Trans- nistria erau cam 130000 de mozaici, cazaţi în diferite tabere de muncă, iar peste 16000 erau în Odesa, reşedinţa regiunii. Ori această cifră îl umileşte pînă la desfiinţare pe Satancel – gunoiul vitriolat al satanismului cazar – dar deocamdată plăsmuirea lui este pusă în bibliotecile din România şi din alte zări, iar adevărul şade îngropat în această uriaşă conspiraţie sionistă! Cifra amintită mai sus include pe evreii deportaţi din Basarabia 50467 persoane şi Bucovina 29538 persoane în total 79505 evrei, cei 40000 jidani comunişti deportaţi din România şi evreii locali din Odesa. Să le mai spun una românilor cu bălegar în cap și venin în gușă: Alexianu a fost achitat de acuzațiile că ar fi participat direct la asasi- narea mozaicilor în lagărele de muncă din Transnistria, iar unul dintre martorii ruși chiar i-a mulțumit pentru felul cum s-a purtat cu cei deportați! Despre această decizie de achitare a profesorului Alexianu dată chiar de către o instanță bolșevică a URSS nu se vorbește deloc în România fiindcă ar infirma pentru totdeauna pretinsul holocaust făcut de români asupra mozaicilor!!!
Tot pretinsul istoric cazar ne ajută să-i demascăm minciuna unde la pagina 156 vol. l, aminteşte de raportul trimis la data de 15 noiembrie 1941 de Isopescu prefectul judeţului Golta unde era lagărul Bogdanovka, către Alexianu spunînd: ,,astăzi a venit primarul cu şeful de sovhoz disperaţi, căci li s-a spus că mai sînt în drum încă vreo 40000 de jidani din direcţia Odesa” Pe 30 noiembrie 1941 Isopescu mai trimite o telegramă lui Alexianu spunînd că la Bogdanovka nu mai poate primi alţi evrei avînd probleme de cazare şi cu cei pe care îi are dar nici un cuvînt despre cei 40000 de evrei plecaţi din Odesa! Zvonul a apărut în urma unor discuţii care au precedat hotărîrea din 5 decembrie 1941 deve- nind obligatorie prin Ordonanţa 35 din 2 ianuarie 1942 şi privea pe toţi evreii din oraşul Odesa şi împrejurimi, adică mozaicii din Transnistria în număr de 32643 care urmau să fie deportaţi pe malul drept al Bugului. De la începutul lunii februarie pînă la sfîrşitul lunii martie 1942 Satancel precizează la pagina 85, vol. ll că au fost deportaţi – cu trenul în mai multe transporturi, nu pe jos cum minte Filderman – din Odesa şi judeţele vecine 32643 de mozaici pe malul Bugului. Îl întreb pe ticălos de ce pentru această deportare există date atît de exacte luate din documentele administraţiei române iar celelalte mişcări ale deportaţilor sînt prezentate toate numai după urechea lui de liftă sionistă? Această cifră confirmă zvonul ce circula din noiembrie în judeţul Golta privind deportarea celor 40000 de evrei locali din Transnistria, iar cifra amintită de Alexianu cu privire la deportaţii din decembrie 1941 este reală, la acest adevăr ajutîndu-ne să ajungem chiar mincinosul J. Ancel care nu este atent deloc în fal- surile lui de felul cum mînueşte datele statistice, rămînînd jumătate din cei plimbați de el de colo colo! La începutul lunii decembrie 1941, mareşalul Antonescu autorizează trimiterea de ajutoare materiale inclusiv bani şi medicamente deportaţilor din Transnistria de către Centrala Comunităţilor Evreieşti din România.
Cele mai frecvente cuvinte folosite în această carte de către autor – are trei volume – sînt genocid, holocaust, exterminări în masă, măceluri şi jandarmii români ca autori ai acestor monstruozităţi. Citind cartea cu toate valurile de venin şi minciună pe care le revarsă acest gunoi vitriolic asupra poporului român, ai senzaţia că naziştii au fost nişte îngeri pe lîngă fioroşii jandarmi mioritici. Dar tot el spune că românii au terminat de preluat adminstrarea regiunii la începutul lunii decembrie 1941, de la poliţia ucraineană înfiinţată de trupele germane în iulie 1941, aici nu mai funcţionează logica. Parcă avînd ceva remuşcări pentru atîta minciună spune la pagina 33, vol l, că ,,Evreii şi neevreii care nu se supu- nea ordinelor noii administraţii erau internaţi în lagăre de muncă şi închisori special înfiinţate în acest sens. S-a creat astfel o situaţie paradoxală, referitoare la sutele de mii de evrei care fuseseră deportaţi în Transnistria – aparent deportarea nu reprezenta pedeapsa maximă… atitudinea populaţiei faţă de armata de ocupaţie a fost în mod clar prietenoasă, întrucît oamenii suferiseră cumplit sub guver- narea comunistă”, regim pe care l-au instalat cazarii bolşevici adică jidanii pe care autorul îi plînge cu valuri de minciuni şi plăsmuiri. Să ne fie clar că şi sub nasul românilor ei încă mai cloceau în ca- zanul bolşevismului ouă de basilisc. Ne spune plăsmuitorul cazaro-satanist că băştinaşii ucraineni îi urau de moarte pe jidani dar săracul nu ştie pentru ce şi nici nu caută un răspuns! Îşi aminteşte ceva ceţos şi zice la pagina 212, volumul l, următoarele: ,,Sub guvernul sovietic unii dintre comunişti luase- ră parte la politica de mare teroare a guvernămîntului sovietic din anii ’30, care a dus la înfometarea şi moartea a milioane de ucraineni”. Eu precizez că aceşti comunişti nevinovaţi care au trimis la moarte 5 milioane de ucraineni, erau în mare parte jidani pentru că ei conduceau la acea vreme imperiul bolşevic-satanist inclusiv gubernia Ucraina.
În lucrarea Harvest of Sorrow, scrisă de Robert Conquest, Oxford University Press, 1986, găsim informații exacte despre cei care au organizat genocidul din Ucraina în anii 1932-1933 prin înfometare și confiscarea recoltelor de cereale pentru a fi exportate. Dar ,,metoda” a fost impusă de Lenin, fiind luată din drăceasca lor scriere sfîntă și revelată, după ce Iosif a reușit să-i ,,cumințească” pe egipteni, tot prin înfometare, folosindu-se de clanul lui ticălos și criminal. Deci nimic nou sub soare, numai gloate de goy care trebuie puse în jug sau exterminate fiindcă nu înțeleg marile învățăminte ale Sata- nei. Autorii genocidului au fost cazarii Lazar Kaganovici, Khatayevych Mendel și Pavel Postyshev care controlau partidul bolșevic și toate funcțiile de conducere. În anul 2010, o instanță din Kiev i-a judecat pe cei trei bolșevici, găsindu-i vinovați de genocid și complicitate la genocid pentru foametea provocată în Ucraina prin colectivizarea forțată a țăranilor și confiscarea recoltelor de cereale. Oare la noi se va întîmpla vreodată așa cu criminalii cazari care au distrus cultura scrisă a românilor, au trimis la moarte mii de ofițeri din armată, serviciile secrete și poliție, și alte sute de mii români pînă în 1962, doar pentru vina că erau români și nu doreau să fie bolșevici.
Recunoaşterea chiar şi în surdină a unor orori înspăimîntătoare făcute de cazarii comunişti, este consemnată atît în documentele române cît şi în cele germane şi au ca explicaţie iadul bolşevic adus de comuniştii cazari care ocupau toate funcţiile de putere din statul comunist şi au dus la moartea a 5000000 de ucraineni, fiind consideraţi în propria ţară de veneticii cazari ca adevăraţi robi aşa cum am ajuns şi noi după cîţiva ani, iar lupta lui Antonescu a fost tocmai de a izbăvi poporul român de asemenea nenorocire!
Îşi plînge consîngenii la pagina 64 că ,,În Transnistria, genocidul a fost efectuat în etape, mai întîi de unităţile din Einsatzgruppe D, sub conducerea colonelului Otto Ohlendorf…Numărul exact al evre- ilor masacraţi de Einsatzgruppe este necunoscut. Conform declaraţiilor lui Ohlendorf, ar fi vorba des- pre cîteva zeci de mii poate chiar 100000…Ohlendorf a fost silit să-şi abandoneze cartierul general din Ananiev, la începutul lunii sept. 1941, fără să fi terminat operaţiunea de exterminare a evreilor din Transnistria şi Podolia” trupele lui s-au deplasat către Odesa. Dacă neamţul a ucis în Transnistria 100000 de evrei pentru români nu mai puteau rămîne decît 200000 de persoane după regulile aritme- tice sau poate există şi o aritmetică sionistă deosebită de cea pe care o cunoaştem noi! Pentru a ne îm- pinge şi mai rău în ceaţă spune la pagina 75: ,,De la sfîrşitul lunii iulie 1941 pînă în primăvara anului 1943, aproximativ 300000 de evrei atît localnici cît şi cetăţeni români, au fost deplasaţi în convoaie de colo, colo prin Transnistria…”, adică nu mai erau 500000 de persoane – 200000 deportaţi din Basara- bia şi Bucovina şi 300000 populaţia mozaică din Transnistria – ci mult mai puţini chiar după calculele lui mincinoase. Ei erau strînşi în tabere de muncă organizate potrivit Ordonanţei 23 din 11 noiembrie 1941. Primele deportări din Basarabia şi Bucovina au ajuns în Transnistria la mijlocul lunii octombrie 1941, iar odată cu ele şi jandarmii români aşa că ar fi trebuit să o lase mai moale cu măcelurile făcute de aceştia în lunile de vară cînd ei nici nu erau în Transnistria, acolo avînd atribuţii poliţia ucraineană creată de germani cu 4 luni înainte! Prea pute rău povestea. Dar să dau una chiar puturoasă rău la pro- priu. Satancel cel mincinos spune la pagina 93, vol. l, că în oraşul Moghilov fiinţa o tabără de muncă a deportaţilor stabilită în fostele clădiri ale cazarmei bolşevice care erau: ,,lipsite de toalete şi canalizare, dormitoarele se umpleau cu fecale şi cu murdărie degajînd un miros perceptibil de la kilometri”. Adică dumnealui ne spune spre luare-aminte că mozaicii se răhăţeau de pe marginea patului unde dormeau? De aceea toate zicerile lor put de la kilometri, iar noi trebuie să credem că soldaţii ruşi se căcau în pumn, puneau puturoşenia în ţeava puştii şi trăgeau către cer, sau cum fac industriașii holocaustului țintindu-i între ochi pe românii care nu știu ce-i cu ei?
Mai dau un exemplu despre buna credinţă a acestui individ cu pretenţii de istoric. La pagina 206 vol. l ne spune că un alt lagăr era situat în Domanovka pe strada Lenin – strada principală a orăşelului
– unde deportaţii au fost înghesuiţi în ,,două grajduri” fără canalizare şi apă şi în nişte cocine. Te ia cu ameţeli cînd citeşti asemenea aiureli, ruşii îşi ţineau porcii şi vacile în centrul oraşului, iar ei trăiau în cîmp?! Dar cu o pagină înainte ne spune că o parte din evrei au fost înghesuiţi în mai multe case dintr- o margine a Domanovcăi. Halal adevăr! Documentele româneşti spun că aceste colonii erau formate în satele sau tîrgurile stabilite de armată unde evreii se puteau caza în casele părăsite sau în spaţiile dispo- nibile existente la localnici. Pentru a înţelege cît de mult au fost şi sînt în stare să mintă jidanii sionişti dau un citat din Cartea Neagră care este o adevărată zicere divină pentru Satancel ce reproduce următoarele grozăvii la pagina 211 vol. l şi puse de el şi tartorul Ehrenburg în cîrca românilor. ,,În Doma- novca, românii rupeau copii în două, s-au îi apucau de picioare şi-i izbeau cu capul de bolovani. Le tăiau sînii femeilor. Îngropau de vii familii întregi sau le ardeau pe rug”. Mai rău ca fioroşii inchizitori dar foarte asemănător cu toate descrierile măcelurilor pe care le făceau ivriții Neamurilor cînd își pierdeau mințile în valurile vedeniilor sataniste! Dar îi întreb pe aceşti profesionişti ai minciu- nii, dacă românii întreceau chiar şi fiarele turbate în bestialităţi şi grozăvii, de ce ucrainenii şi chiar ruşii i-au primit cu bucurie pe soldaţii români ce au reușit să alunge hoardele ,,civilizatoare” bolșevice, erau şi aceştia popoare de fiare turbate sau cazarii/jidanii comunişti în ura lor fără margini au fost ade- văratele fiare pentru toţi cei din jurul lor?
Odessa a fost cucerită pe 16 oct. 1941, iar pe 17 oct. armata română a început recensămîntul popu- laţie din oraş pe etnii şi a bunurilor materiale. Recensămîntul a fost terminat în luna noiembrie 1941 fiind găsiţi în Transnistria 32643 evrei, dar Alexianu ştiind de la populaţia băştinaşă că mulţi mozaici se ascund sub identităţi false sau stau în catacombele oraşului împreună cu partizanii, a ordonat un alt recensămînt în decembrie despre care nu am informaţii. Procentul cazarilor rămaşi la casele lor în Transnistria este foarte apropiat de cel al populaţiei mozaice găsită de români în Basarabia şi Bucovi- na. Jean Ancel Satancel a văzut acest recensămînt precum şi alte documente referitoare la aprecierea exactă a populaţiei, dar ne vinde minciuna cu 300000 de mozaici existenţi prin Transnistria – cifră so- cotită de el fără nici o acoperire documentară – pentru a ieşi povestea holocaustului. În seara zilei de 22 cot. 1941 o aripă a clădirii Comandamentului militar Român a fost aruncată în aer, murind 16 ofi- ţeri superiori români inclusiv comandantul armatei lV române, 4 ofiţeri superiori germani, şi 46 de subofiţeri şi civili. Ca represalii imediate, generalul Trestioreanu a ordonat spînzurarea cîtorva sute de comunişti şi terorişti. Antonescu a ordonat ca pentru fiecare ofiţer român, funcţionar sau german să fie executaţi 200 de comunişti, iar pentru soldaţi ucişi sau răniţi cîte o sută de comunişti fiind executaţi un număr de 417 comunişti luaţi din puşcăria oraşului. Satancel spune că în urma acestui ordin au fost executaţi 18000 de evrei, cifră scoasă din pălăria lui Hocus-Pocus!! De ce evrei şi nu comunişti cum scrie în telegramă, falsul trebuie să îl căutăm în mintea acestui nelegiuit sionist care şi-a propus să mintă la fel ca predecesorii lui Ilya Ehrenburg, Pavel/Saul şi J. Flavius. Dar chiar telegrama pe care ru- şii au prezentat-o la procesul mareşalului Antonescu este un fals grosolan făcut de un ageamiu în stilul probatoriilor staliniste din Rusia. Mai pretinde că la Dalnic, localitate la cîţiva kilometri de Odessa, românii însetaţi de sînge nevinovat au executat 22000 de jidani, toţi fii ai lui Israel după miros şi nă- rav! Cu cîteva zile înainte de atentatul de la Odesa ruşii au executat la Saratov pe Volga 15000 de prizonieri români pretinzînd că sînt răzbunare pentru cazarii ucişi de români ca represalii . Năs- cocirea a fost scoasă în presa europeană din acele vremuri şi de atunci noi trebuie să fim cu ciocul mic în faţa mîrşăviei jidoveşti. Pentru a verifica securitatea clădirilor să nu fie minate de bolşevici, timp de 10 zile de la 23 octombrie pînă pe 3 noiembrie o mare parte a evreilor au fost obligaţi să plece din Odesa in satul din apropiere Slobodca după care femeile, copii şi bătrînii au revenit la casele lor, iar bărbaţii între 18 şi 50 ani au fost trimişi la închisoare şi spune Satancel la pagina 56, vol. ll că au murit mii de persoane fiindcă: ,,Temperaturile scădeau, erau furtuni de zăpadă şi îngheţul a provocat mii de morţi”. Mai născoceşte alte masacre făcute de români ca răzbunare pentru atentatul din 22 octom- brie, cifrele adunate ajungînd la 100000 de morţi şi toţi numai evrei ca act al urii de rasă. Vedem că individul stă rău cu meteorologia locului pretinzînd că la sfîrşitul lunii octombrie cînd temperaturile urcă și la 20 grade Celsus, erau furtuni de zăpadă şi înghețuri de crăpau pietrele!!! Mai bine i-ar crăpa căpăţîna lui de liftă sionistă!
Satancel cel veninos spune de mai multe ori în carte, că reconstituirea iadului prin care au trecut evreii din Transnistria este imposibilă fiindcă jandarmii români nu au ţinut evidenţa convoaielor şi a populaţiei din ghetouri pentru că nu-i considerau oameni. Însă la pagina 215, vol. ll precizează: ,,Arhi- vele judeţului Berezovca conţin se pare toate rapoartele jandarmeriei precum şi alte informaţii în legă- tură cu lichidarea majorităţii evreilor din Odesa, dar o examinare minuţioasă a colecţiei ar necesita foarte mult timp. Colecţia(2316) cuprinde aproximativ 650 dosare, fiecare conţinînd 300-450 pagini. Documentele privind exterminarea evreilor prin diferite metode sînt amestecate printre zeci de mii de pagini pentru că uciderea evreilor nu a fost considerată o crimă care să necesite o clasificare separată”. Adică tot ce spune în carte este rodul imaginaţiei lui criminale şi ticăloase. Autorul pretinde că a examinat 35 de dosare din această colecţie. În patru dintre acestea a descoperit documente legate de uciderea evreilor sau de lagărele şi ghetourile în care aceştia erau ţinuţi. Dar ordonanţa de înfiinţare a coloniilor de muncă în Transnistria din noiembrie 1941 prevede special o evidenţă foarte clară a fiecărei persoane din colonie cu elementele necesare de identificare, prin registrele taberelor de muncă. Te uimeşte obrăznicia jidovească, pe de o parte spune că nu sînt documente, dar pe de altă parte amin- teşte de 650 de dosare ce formează arhiva Transnistria aflată în cea mai mare parte la Odesa – dar şi la Nicolaev cîteva zeci de dosare – şi răsfoind el cîteva dosare a ajuns să probeze toate minciunile pe care ni le prezintă ca adevăruri de necontestat din faimoasa industrie a holocaustului din Transnistria .
La sfîrşitul lunii ianuarie 1944, populaţia mozaică din lagărele de muncă este retrasă toată în nordul Transnistriei, la Vapniarka – fapt amintit de E. Mezincescu și J. Ancel, fiind adusă(repatriată) în Ro- mânia – eveniment trecut sub tăcere de istoricul cazar şi de istoricii români care nu se deosebesc prea mult de acest gunoi vitriolat. Citind această carte cu pretenţii de document istoric rămîi uimit de ima- ginaţia bolnavă a liftei cazare, care născoceşte fapte şi date astfel ca pe baza lor să poată incrimina armata română, statul român și poporul român de masacrarea a 500000 de mozaici în Bucovina, Ba- sarabia şi Transnistria. Nu există istoric român care să fi îndrăznit să contrazică cu probe scrise – existente din belşug în arhivele acestei regiuni dar şi în cele româneşti precum şi datele statistice – toate minciunile şi acuzaţiile sataniste ale liftelor cazare sau comuniste şi ale gangsterilor sionişti. Alexandr Werth, jurnalist britanic care a vizitat Rusia de mai multe ori în timpul războiului şi cunoştea bine limba, după eliberarea Odesei a întrebat un tînăr despre aceste evenimente şi a primit răspun- sul: ,,Se putea trăi. Românii nu prea s-au amestecat în viaţa oamenilor. Exista suficientă mîncare în magazine şi soldaţii români aveau totdeauna ceva de vînzare”(Russia at War, London, 1965, p. 256)
Trebuie să precizez că cele trei volume ale scrierii Transnistria au cca 60-70% text, iar restul sînt o mulțime de documente administrative, fără a fi comentate în carte. El amintește în lucrare că s-au făcut recensăminte în aprilie 1941 în România, septembrie și octombrie 1941 în Basarabia, Bucovina și Transnistria, mai 1942 în România dar numai pentru populația de religie mozaică, însă nu pune aceste date și nu le comentează niciodată. Ia din lucrarea lui Matatias Carp mai multe date false pretinzînd că sînt informații statistice corecte cu care încearcă ,,să dovedească” că toate minciunile lui sînt adevăruri pe care le poate verifica oricine. Trece sub tăcere terorismul bandelor de bolșevici cazari și zecile de mii de crime făcute în perioada 28-30 iunie 1940 asupra armatei române, a funcționarilor și a români- lor care se refugiau din cele două provincii, în urma ultimatumului bolșevic dat României. Astăzi ne acuză că în societatea românească antisemitismul(deși cazarii sînt urmașii goților corciți cu sciți și ceva asiatici) era fundamentul naționalismului sau românismului, iar Jean Ancel scrie că ura împotriva
,,evreilor” apărea ca ceva firesc. Mareșalul I. Antonescu a primit de la acest mincinos titlul de cel mai mare antisemit, acesta fiind principalul motiv al exterminării celor peste 400000 evrei în Transnistria. Însă realitatea istorică este opusă celei născocită de Ancel.
În lucrarea documentară Situația evreilor din România 1939-1941(A-144) este o informare a Lega- ția Regale a României din Egipt trimisă în 30.12.1939, cu privire la conferința d-lui Itzhak Gruenbaum ținută la Radio Ierusalim în data de 20 decembrie 1939 care spunea despre situația evreilor din Româ- nia. ,,Noul guvern a declarat că are de gînd să micșorele numărul evreilor și să încurajeze și sprijine migrația lor… Viața refugiaților evrei din România nu ne dă acea impresie grea cu care sîntem obiș- nuiți, căci ei nu locuiesc în locuințe comune, ci separate. Ei primesc din partea poliției românești(în seama Guvernului Polon) suma de 100 lei zilnic pe persoană. Bine înțeles că această sumă nu este de ajuns, dar aceasta îi scutește de rușinea foamei, mai ales din cauza eftinătății din orășelele României, unde s-au stabilit majoritatea evreilor săraci.” Atunci un kilogram de pîine costa 12-14 lei, iar suma le ajungea totuși să-și poată asigura strictul necesar. Precizez că atunci în România erau peste 1030000 evrei, din care 252000 au obținut cetățenia cu alte false după anul 1919, iar 70000-80000 erau refu- giați din Austria, Germania, Cehoslovacia și Polonia, deci o treime din populația de religie mozaică nu avea dreptul legal de a sta în România. Însă ticăloșii spun că asemenea invazie a fost doar o formă de antisemitism și nimic din ce spun datele statistice nu este adevărat!
Alt document foarte important care demască minciunile mafiei cazare, dar și ale lui Jean Ancel pri- vind antisemitismul românilor este(A-p. 253-254) o adresă a Ministrului de Interne din 15 noiembrie 1940, către Președintele Consiliului de Miniștri: ,,Avem onoare a raporta dvs. că Direcția Generală a Poliției, pe considerente de ordin național, sprijină acțiunea de organizare a emigrării în masă a jidanilor din țara noastră. Jidanii migrează în Palestina pe două căi: legal și clandestin. Prin imigrare legală se înțelege intrarea în Palestina a acelor jidani care au asupra lor certificate de identitate-tip, eliberate acestora de către autoritățile palestiniene și de această imigrare se ocupă vechea organizație sionistă, iar prin imigrarea clandestină, se înțelege intrarea în Palestina a acelor jidani care emigrează din țările respective cu pașapoarte în regulă, cu viza pentru unul din statele Americii de Sud, de obicei

Panama, Uruguay sau altul și apoi debarcă clandestin pe litoralul palestinian al Mării Mediterane și cu acest sistem se ocupă N.O.S-ul. Și într-un caz și în celălalt, din punct de vedere românesc emigrarea este legală, pentru că emigranților li se eliberează pașapoarte cu legea respectivă. Prin acțiunea noas- tră de susținere a emigrării în masă, am reușit ca de la instalarea regimului național-legionar, să scoatem afară din țară cca 2000 jidani.(Regele Carol ll a abdicat pe 6 septembrie 1940). În vederea aceluiaș scop N.O.S.(Noua Organizație Sionistă) a înființat la București un comitet central denumit Aliyah care organizează emigrarea în masă a conaționalilor lor jidani. S-a ivit însă un impediment de ordin pecuniar și anume că, societatea de navigație sau armatorii cer ca plata navlului să se facă în dolari de la 110 la 130 de fiecare persoană, socotită din portul românesc de îmbarcare și pînă la desti- nație. Pentru a se procura această valută, propunem două soluții, care au fost adoptate în rezolvarea problemei jidanilor de către Germania, Austria și în ultimul timp de către Slovacia.
Direcția reglementării comerțului extern din Ministerul Economiei Naționale să pună la dispozi- ția comitetului Aliyah sumele de dolari necesare pentru plata transportului emigranților din contul român al dolarilor blocați în S.U.A., care actualmente nu sînt utilizabili și pe care societatea Aliyah i-ar putea obține cu ajutorul organizațiilor din S.U.A. care susțin emigrarea.
Ministerul Economiei Naționale să autorizeze un export de mărfuri din România, care n-ar cuprinde nici petrol, nici alimente, cereale sau produse miniere, ci articole secundare ca turte oleagi- noase, celuloză, măzăriche, lemne sau hîrtie, urmînd ca din produsul acestui export în devize libere, să se acorde comitetului central Aliyah de pe lîngă N.O.S. – prin Banca Națională a României – sumele necesare în devize pentru finanțarea transportului de emigranți. Director general.” Aceste informații ne arată cît de ticăloși sînt cazarii de astăzi care ne acuză de holocaust și antisemitism, ori statul român urmărea să scape de ciuma cazară chiar plătindu-le transportul numai să-i vadă plecați din țara îngăduinței, în Palestina unde îi chema stăpînul lor Shemu sau Yaho.
Altă adresă(A-p. 272) a Ministerul Afacerilor Interne Cabinetul Ministrului, nr. 102449 din 31 decembrie 1940, prezintă poziția lui Antonescu în legătură cu această problemă: ,,Domnule Ministru, Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului Român și Președinte al Consiliului de Miniștri, a ordonat ca pentru reglementarea chestiunii evreiești din România, să ia ființă, pe lîngă Ministerul de Interne, o Direcțiune a emigrărilor. Această Direcțiune va funcționa pe lîngă Direcțiunea Generală a Poliției și sub autoritatea directă a Ministrului de Interne. Ea va avea ca scop fixarea măsurilor de luat, pentru ușurarea și accelerarea emigrărilor. Direcțiunea este competentă a rezolva toate chestiunile în legătură cu emigrarea, privind toate Departamentele care au atribuții în legătură cu această chestiune. În acest scop, în Direcțiunea emigrărilor va fi cîte un delegat de la departamentele: Finanțe, Economie Națională, Marină și Marele Stat Major. Acești delegați vor putea lua hotărîri vala- bile și executorii în numele departamentelor și vor fi convocați săptămînal. În toate aceste cazuri, cînd nu va fi nevoie de prezența susnumiților delegați, va decide Directorul General al Poliției. Față de cele de mai sus, vă rugăm să binevoiți a da dispoziții, ca la cererea Direcției emigrărilor și ori de cîte ori va fi nevoie, să se facă toate formele de ușurare a transporturilor de emigranți pe lîngă toate guvernele interesate. Măsurile luate de Dvs., vă rugăm a ni se comunica și nouă. Ministrul Afacerilor Interne, General C. Petrovicescu” În decembrie 1940 erau în granițele României, după pierderile teri- toriale din iunie și septembrie 1940, aproximativ 390000 cazari(315000 după recensămîntul din martie 1941 și 70000-80000 cu pașaport Nansen veniți din Austria, Germania, Cehoslovacia și în special din Polonia). Dar emigrarea era valabilă și pentru cei cca 79000 deportați din Basarabia și Bucovina în Transnistria cum arată unele documente.
Mai dau un document care prezintă ,,ura fanatică și antisemitismul”(A-280) mareșalului Ion An-to nescu. Este adresa din 8 ianuarie 1941 trimisă de Secretariatul General al Ministerului Apărării Națio- nale către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirii sociale, Secretariatul de Stat pentru Marină. ,,Am onoarea a face cunoscut că prin nota infor- mativă nr. 5444/2.1.1941 prezentată de Subsecretariatul de Stat pentru Marină relativ la emigrarea și transportul evreilor, Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului, a pus următoarea rezoluție: Trebuie să înlesnim plecarea evreilor pentru a descongestiona țara de această problemă. Ministerul Italiei mi-a spus că stă la dispoziție pentru a înlesni trecerea evreilor prin Italia către America. Să se trateze urgent problema și pe aceste baze să se urmeze grabnic. Orice trebuie făcut ca să rezolvăm această problemă. Vă rugăm a dispune executarea în legătură cu departamentele respective. General
I. Șteflea”. Iar documentul(A-56) din 23 octombrie 1941 vine chiar de la ei care este adresa Comitetu- lui ,,Aliyah” de pe lîngă Noua Organizație Sionistă către directorul general al poliției din Cernăuți (Bucovina) prin care se cere autorizație de deplasare de la Cernăuți la Constanța pentru 285 evrei adulți și 35 copii care urmau să se îmbarce pe vasul Struma pentru a emigra în Palestina. Eram ticălo- șii întregului neam omenesc, dar le dădeam și bani numai să plece unde vor ei și să lase poporul român să trăiască așa cum își dorea fără urmă de bolșevism sau comunism. Dar sînt mai multe documente ca- re probează emigrarea evreilor din România(A-60) unde găsim un tabel nominal din 18 noiembrie 1941, cu evreii ce urmează să emigreze în Palestina, întocmit de secția l-a a Marelui Stat Major. Și al- tul din 20 noiembrie 1941, care este o notă informativă a contraamiralului adjutant N. Păiș, ministru secretar de stat pentru marină, către mareșalului Ion Antonescu cu privire la organizarea de trans- porturi de evrei de la Constanța la Haifa.
Jean Ancel scrie în plăsmuirea Transnistria că cei deportați erau ,,plimbați de colo colo”, fiind adă- postiți în cocine de porci, grajduri de vite sau dormind pe pămîntul înghețat ori prin ruinele unor case dărîmate complet și fără acoperiș. Însă fiind mare ticălos și mincinos se contrazice singur punînd do- cumente din arhiva de la Odessa și Nicolaev – Transnistria era partea de sud-vest a Ucrainei.
În volumul lll, p. 320 pune adresa din 5 ianuarie 1942 a Direcției Administrației, Serviciul Admi- nistrației locale, către Prefectul județului Odessa, colonel M. Velcescu, privitor la amenajarea unui lagăr la Alexandrodar, în județul Oceacov. ,,La raportul Dvs. telegrafic nr. 71/942, cu onoare vă facem cunoscut că, pentru internarea evreilor ce urmează a fi evacuați din Odesa, s-au dat dispoziții pentru amenajarea unui lagăr la Alexandrodar în județul Oceacov. Îndată ce lucrările de amenajare vor fi terminate, vom da dispoziții pentru a se trimite și în acea localitate, evreii din Odesa.” După ce erau aduși în aceste tabere de muncă, lagăre de muncă sau colonii de muncă, aici de făcea o evidență a tutu- ror celor internați și a muncii făcute în interes obștesc. În volumul l, p. 303 găsim Ordonanța nr. 16 dată la Tiraspol în 25 septembrie 1941 de Guvernatorul Alexianu: ,,Art. 1. Toți locuitorii din cuprinsul Transnistriei sînt obligați să se înscrie la Primăriile din comunele în care locuiesc, în termen de 15 zile de la publicarea prezentei ordonanțe. Art. 2. Înscrierea se va face într-un registru special al popu- lației, indicîndu-se: numele și pronumele, vîrsta, locul și data nașterii, profesia, numele părinților, data de cînd locuiește în comună și dovada identității. Copiii minori mai mici de 16 ani și soția, se vor în- scrie sub acelaș număr ca și părintele de familie. Art. 3 Odată cu înscrierea, Primăriile vor elibera ade- verințe pentru aceasta, care vor constitui actele de legitimație pentru fiecare locuitor… Art. 5 Nimeni nu poate părăsi localitatea în care își are domiciliul decît în baza unei autorizații dată de Primar în baza legitimației prevăzută la art. 3 și vizată de pretor sau Prefect(pentru autorizațiile date de Primarii orașelor). La p. 315 avem altă Ordonanță nr.4 din 3 septembrie 1941, dată de colonelul Nica Vasile, Prefectul județului Balta, în baza Decretului nr.1 din 19 august 1941. ,,1. Înființarea unui ghe- tou în orașul Balta, în sectorul delimitat de străzile: Cusnecisnaia, Verhnaia, Ruscaia, Tatarscaia și Petilitscaia, pînă la podul Cusncisnaia. 2. În termen de 3 zile de la publicarea prezentei ordonanțe, toți jidanii din oricare parte a orașului se vor muta în acest ghetou, luîndu-și cu ei cele necesare traiului în ghetou. 3. Șeful jidanilor din oraș: Pribluda Șloimu Avramovici devine și primarul ghetoului care își va alege personalul necesar conducerii și administrației ghetoului. 4. Prin grija șefului ghetoului se va înființa pe cont propriu o brutărie și un dispensar, respectiv un spital deservit de personal pur jidovesc. Făina necesară fabricării pîinei, va fi pusă la dispoziție de Primăria orașului Balta, contra cost. 5. Se înființează în ghetou o piață de alimente unde locuitorii își vor putea desface alimentele necesare traiului jidanilor în ghetou, între orele 9-12. 6. Șeful ghetoului va organiza o poliție pentru paza vieții și avutului locuitorilor din ghetou. 7. Intrarea și ieșirea în și din oraș pentru interese personale de va face pe la podul de pe strada Cusnecisnaia, pe bază de autorizație dată de Comandantul ghetoului și numai între orele 11-16. Toți locuitorii ghetoului de ambele sexe în vîrstă de la 14-60 ani, se vor pre- zenta zilnic la orele 7 la Primăria ghetoului, de unde vor fi repartizați de comandantul ghetoului la lucru după necesități. 9. În termen de 3 zile de la formarea ghetoului, toți locuitorii se vor prezenta la Primăria ghetoului de unde vor obține un bilet de identitate semnat de primar și contrasemnat de co- mandantul ghetoului și un număr de ordine. Fără acest număr, nimeni nu poate ieși în oraș. Cu această ocazie toți locuitorii vor și înscriși într-un registru pentru a se putea face un recensămînt al lor, făcîndu-se cunoscut cî toți acei care nu se vor înscrie, nu vor putea primi pîine nici contra cost. 10. Orice alt jidan, fie din orașul Balta, fie din județ sau altă parte sosit în Balta, se trimite în ghetou. Pre- fectul județului Balta, Colonel, Nica Vasile. ”
Amenajarea lagărelor de muncă și a ghetourilor era făcută și cu materiale trimise din România cum recunoaște acest mare falsificator în volumul lll, p. 386 care pune adresa din 5 februarie 1942 a Direcției Administrative, semnată de Guvernatorul Transnistriei Gh. Alexianu, trimisă Centralei Evreilor din România, București, str. Burghelea nr. 3: ,,La adresa dvs. nr. 387 din 29 ianuarie 1942, vă fa- cem cunoscut că toate sumele de bani ce urmează a se trimite evreilor deportați în Transnistria, se vor depune la contul Guvernămîntului, la Banca Națională București, cont 1230 și veți înainta recipisa la acest Guvernămînt, urmînd a face plata după indicațiile date de Centrala Dvs. prin Comitetele locale evreiești, cursul de schimb fiind 1 R.K.K.S = 60 lei.
Medicamentele se vor trimite la Prefectura județului Moghilev și se vor împărți după dispozițiile ce se vor da de către Direcțiunea Farmaciilor din Transnistria, tot prin Comitetele de Evrei.
Uneltele vor fi trimise la acest Guvernămînt, care le va repartiza tot prin Comitete. Geamurile vor fi trimise la Moghilev.
Pentru trimiterea îmbrăcămintei și a articolelor de menaj, este nevoie de autorizarea Guvernului, pentru export.” În lunile ce au urmat, Centrala Evreilor din România au trimis îîn Transnistria mai multe garnituri de tren încărcate cu materiale și bunuri necesare celor care au fost deportați în această regiune, datorită urii sălbatice pe care au arătat-o față de români în 28-30 iunie 1940.
Dar unii mai puțin ascultători, fugeau din ghetou sau lagăr cum găsim în volumul lll, p. 379 Dispo- zițiile din 2 februarie 1942 a Prefectului județului Golta – locotenent colonel Modest Isopescu – către raioanele din județ cu privire la cazurile de evrei fugiți din lagăre. ,,Fiind informați că se mai găsesc jidani fugiți de prin lagăre și ascunși prin sate – în multe cazuri chiar cu știința primarilor sau a șefilor de colhozuri care îi ascund. Vă rugăm să luați măsuri, dînd dispoziții pentru strîngerea lor la un loc conform ordonanței 23. Cei care vor fugi vor fi împușcați.” Și alt document din volumul l, p. 37 care este Raportul de contrainformații din 13 iunie 1942 întocmit de Armata 3-a română și scrisoarea însoțitoare din partea Guvernatorului Transnistriei – Alexianu – către prefectul județului Balta. ,,Re- cent s-a constatat că mulți evrei deportați din Odessa și fugiți din lagărele de pe Bug , au reușit să se stabilească în orașul Balta și chiar în ghetou. Jidanii din ghetoul Balta trăiesc destul de bine în ulti- ma vreme. Ei își procură alimente, oferind prețuri mari, ceea ce a dus la situația că localnicii care vin în oraș, oferă produsele mai întîi jidanilor. Jidanii primesc bani din țară și din afara României.” Și altul la fel de edificator cu privire la fiorosul holocaust făcut de români în Transnistria, găsit în volumul lll,
p. 333 care este o Situație întocmită de Cabinetul Militar, Biroul ll și trimisă Consiliului de Miniștri la 30 decembrie 1941 din care dau cîteva pasaje. ,,… În județul Moghilev sînt aproximativ 70000 evrei, din care 56000 evrei aduși din țară și 13-14 mii evrei băștinași. Sînt repartizați astfel: Orașul Moghilev sînt 8-9 mii evrei aduși din țară și 4-5 mii evrei băștinași… În Moghilev evreii au deschis cu aproba- rea Prefecturii, un număr de 257 restaurante, cofetării, croitorii, ateliere de corsete, frizerii, ca- fenele și altele… Din totalul de 257 firme evreiești, înregistrare la Moghilev, 41 sînt ale localnici- lor și 216 a celor veniți prin evacuare… ”
Completez cu altul din volumul lll, p. 352 fiind o adresă trimisă Guvernămîntului Transnistriei din partea Președenției Consiliului de Miniștri cu privire la o notă informativă a Legiunii Jandarmi Soroca ,,Avem onoarea a vă comunica următoarele: Ministerul Afacerilor Interne, Cabinetul Secretariatului General, cu nr. 13182/1942 ne trimite o notă informativă a Legiunii Jandarmi Soroca, după care:
Un număr de cca 3000 evrei evacuați din Bucovina, au rămas în orașul Moghilev, unde au deschis ateliere, fac comerț sau lucrează la fabrica de armament din localitate.
Unii dintre ei țin o strînsă legătură cu cunoscuții din București și chiar cu dr. Filderman prin inter- mediul diferitelor persoane care se deplasează în calitate oficială în Transnistria și în special cu ajuto- rul militarilor. Majoritatea scrisorilor sînt redactate în limba germană.
Numai în decurs de 6 zile s-au prins 3 indivizi cu 215 scrisori destinate evreilor din București. Parte din ei primesc alimente și bani din București, care sînt trecuți clandestin.
În Moghilev se face contrabandă pe o scară întinsă.
Vă rugăm să binevoiți a lua măsuri față de cele relatate. Șeful Secției Militare, Maior Stelian Ia- mandi”. Cine nu crede această realitate istorică falsificată în totalitate de mafia cazară pentru industria holocaustului, voi prezenta în continuare confirmarea venită tot de la ei(B-159) unde într-o ședință a partidului comunist din iunie 1945, Vasile Luca(membru în secretariatul general al Comitetului Cen- tral) spune despre cei ,,veniți din lagăr” după ce și-au făcut ,,norma de holocaust” și s-au repatriat: ,,ce au făcut evreii din lagăre? Au venit cu saci cu ruble… Au venit evreii din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari”. Cît timp vom accepta minciunile și falsurile mafiei cazare ca adevăruri sacre, ei ne vor scuipa în obraz și ne vor umili de cîte ori au interes fiindcă printre români sînt unii chiar mai ticăloși decît cazarii, dînd legi antiromânești și cultivînd minciuna ca unic adevăr.
În cartea Transnistria a lui Jean Ancel, dar și în Cartea neagră a lui Matatias Carp, în Raportul lui Elie Wiesel și plăsmuirea lui Radu Ioanid, nu au scris acești ticăloși nici un cuvînt despre atrocitățile și zecile de mii de crime făcute din ură fanatică asupra armatei române, a funcționarilor și a oamenilor obișnuiți. Scriu blestemații sataniști, că românii în turbarea lor antisemită, desigur ancestrală, au pornit masacrele, asasinatele, crimele și exterminările asupra nevinovaților evrei numai pentru vina că s-au născut evrei, iar eu voi dovedi că erau înfrățiți cu dracu și doreau distrugerea României și robirea neamului românesc prin iudeo-bolșevism sau comunism.
În lucrarea Situația evreilor din România 1939-1941, sînt cîteva zeci de documente care arată ade- vrata față a minciunii numită holocaust, născocită de ei pentru a fi iarăși pe cai mari și tari și cu o ,,afa- cere” care este cea mai mare escrocherie din istoria lumii. Într-un studiu( A -97-108) al Ministerului Minorităților – Secția de Studii și Informații – se prezintă năvălirea cazarilor după anii 1830 în terito- riile locuite de români și toate nenorocirile aduse aici. ,,Fapt este că evreii din teritoriul ocupat de tru- pele germane în 1916 s-au pus la dispoziția acestor trupe și au urmărit cu tenacitate pe români contri- buind la șicanarea, maltratarea și jefuirea românilor de către trupele inamice . Din acest trafic al tră- dării față de țara care le dădea adăpost, au realizat beneficii mari, au făcut averi.” Dar așa au făcut în provinciile românești Basarabia și Bucovina ocupate de bolșevici în perioada 28 iunie 1940- iulie 1941, adică frații lor în răspîndirea răului nemărginit.
Iar fumurile ticăloșiei și urii patologice au început să se arate în ținuturile din estul și nord-estul Ro- mâniei chiar după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov în 23 august 1939, dovedind că ei aveau grupări bine organizate care întrețineau relații strînse cu Cominternul, N.K.V.D. și alte structuri secrete sau numai voalate ce urmăreau răspîndirea ,,revoluției mondiale” în toată Europa și de aici peste întreg pămîntul. Într-un document din octombrie 1939(A – 143) venit de la armata română, găsim gîndurile lor de bine, arătîndu-ne că vine vremea răzbunărilor veșnice ,,Marele Stat Major, secția ll-a Buletin contrainformativ pe luna octombrie 1939, partea partea ll-a 5 Evreii. În rîndurile evreilor s-a putut constata oarecare satisfacție ca urmare a zvonului răspîndit de unii agitatori că nu este exclusă o invazie a trupelor sovietice în Basarabia. Ei întrețin legături ascunse cu U.R.S.S. Elementul de discor- die, boicot și anarhism, evreilor nu le scapă nici o ocazie pentru a semăna ura și a agita spiritele ce- lor nemulțumiți. Sînt unele informații că evreii din Soroca(Basarabia) ar fi format comitete secrete, pentru primirea cît mai bine a trupelor rusești, la o eventuală intrare în Basarabia ” Informațiile ne
arată că chiar dacă se rugau lui Yaho, totuși aveau legături puternice cu imperiul Satanei din estul României, ei organizîndu-se în grupări teroriste cum au ieșit în 28-30 iunie 1940 la atac să judece ,,moșierii și țiganii români” fiindcă le-au ocupat teritoriile în 1918!
Alt document(A-151) ne prezintă adevăratul comportament al nevinovaților cazari din teritoriile ro- mânești care erau organizați într-o structură paramilitară, așa cum ceruse Lenin cu 20 ani înainte:
,,Corpul Grănicerilor Stat Major nr. 8327 din 28 iunie 1940, către Marele Stat Major, secția lll-a. De îndată ce s-a ordinul de evacuare, evreii s-au dedat la manifestații antiromânești rupînd și scuipînd tricolorul și suindu-se pe monumentul Unirii au arborat steagul roșu. Se produc devastări și împuș- cături în stradă. Înainte de intrarea trupelor sovietice, centrala telefonică a fost ocupată de comu- niștii locali”. Documentul se referă la situația din orașul Cernăuți care era capitala Bucovinei. Alte crime și atrocități ale nevinovaților evrei, le găsim într-o(A -152-157) Notă din 30 iunie 1940 întoc- mită de secția 2 a Marelui Stat Major.
,,A. Ostilitatea populației evreiești față de elementul românesc. Din Basarabia s-au evacuat în primul rînd funcționarii cu familiile lor, apoi populația care dorește. Evreii din Basarabia au rămas și s-au dedat la agitații și manifestații comuniste pentru a cîștiga încrederea autorităților sovietice. Se observă trecerea din vechiul Regat în Basarabia a unui număr important de evrei(numai în ziua de 29.Vl. 1940 au trecut prin punctul Reni cca 3000 de evrei). Alții tot atît de numeroși au continuat să treacă prin diferite puncte și în zilele următoare. Elementul evreiesc din Basarabia a căutat să instige și pe unii români la manifestări ostile contra refugiaților civili și în special al armatei. Toți refugiații din Basarabia declară că au avut de întîmpinat foarte mari greutăți numai din partea comuniștilor locali, majoritatea evrei, care sub influența evenimentelor i-au supus la torturi, i-au bătut cu pietre, le-au furat din bagaje, le-au împiedicat transporturile, luîndu-le animalele și distrugîndu-le vehiculele.
La Chișinău avocații evrei din baroul local au pus cocarde roșii, încă înainte de intrarea trupelor sovietice, și au comis numeroase acte de violență contra funcționarilor români.
La fel au procedat intelectualii din Reni, Ismail și Cahul – în majoritate evrei – au început imediat să poarte cocarde roșii sovietice și să se manifeste favorabil comunismului.
Evrei din Chișinău au arborat drapele roșii, manifestînd pe stradă și barînd străzile spre gară pentru a nu permite refugierea funcționarilor români. Au ocupat de asemenea localurile instituțiilor statu- lui. Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu C. Severin și Stol au fost executați de evrei în stradă. Din declarațiile refugiaților sosiți în ziua de 30 iunie la București, rezultă că o bandă de comuniști au împușcat mai mulți funcționari din Chișinău.
Evreii din Cernăuți, imediat ce au aflat de evacuare, s-au dedat la manifestații antiromânești, ru- pînd și scuipînd tricolorul românesc și suindu-se pe monumentul Unirii, au arborat steagul roșu. S-au produs de asemenea devastări și împușcături în stradă. Refugiații din Bucovina declară că la Cernăuți, înainte de intrarea trupelor rusești, populația evreiască a devastat biserici și a executat numeroși fruntași români și ofițeri. Evreii comuniști între 15-16 ani au comis acte de barbarie, dezarmînd pe unii soldați români, izolați de ofițeri și pe polițiști, înfingînd baionetele și armele în corpurile lor. Toți refugiații declară că toată dezordinea o provoacă numai evreii comuniști și unii ucraineni.
La Bălți, sub protecția blindatelor sovietice, care au depășit liniile stabilite, populația evreiască a dezarmat patrulele și posturile noastre însărcinate cu menținerea ordinei. Au fost jefuite tremuri militare de către populația ostilă a tîrgurilor. La Bălți, evreii au cerut concursul trupelor sovietice pentru a dezarma pe ofițerii și soldații români. În tîrgul Rășcani – Bălți, evreii umblau cu stegulețe și rozete roșii la butoniere. Pe unele case din centrul tîrgului s-au arborat drapele roșii.
La Soroca, evreii au format imediat comitet terorist. Înarmați, evreii au atacat camioanele destinate evacuării, opunîndu-se astfel evacuării funcționarilor și familiilor militarilor. Au fost împușcați aici comisarul Murafa(de avocatul evreu Flexor); administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.F. au fost executați de către comuniștii evrei, pe că- pitanul Buruiană l-au spînzurat. S-a atacat camionul cu tezaurul Administrației Soroca, furîndu-se cca 157.000.000 lei și asasinîndu-se administratorul financiar. Ofițerul ce-l însoțea și subofițerii, au fost degradați și batjocoriți.
B. Manifestări ale comuniștilor în mare majoritate tot evrei.
La Chișinău, populația simpatizantă a regimului sovietic, a comis atentate contra personalului ro- mânesc, fost în poliție și siguranță(servicii secrete). Înainte de intrarea trupelor sovietice, centrala telefonică a fost ocupată de comuniștii locali. În momentul retragerii de la Chișinău, deținuții închi- sorii centrale au fost eliberați, manifestînd pentru venirea armatei roșii. La această manifestație s- au asociat și comuniștii. La Chișinău, Hotin și Cetatea Albă, comuniștii au manifestat pe străzile orașelor în grupuri, cu placarde și steaguri roșii. Au fost împușcați unii polițiști, dedîndu-se la devastări și jafuri și eliberînd pe condamnați. Populația românească trece prin clipe de groază, timpul scurt neputîndu-le permite evacuarea, din lipsă de mijloace suficiente de transport.
La Cernăuți, muncitorii, în grupuri, au devastat imobilele și căminele studențești, molestînd populația română și armata care se refugiază, dînd drumul condamnaților din închisori. La Catedrala din Cernăuți, comuniștii au dat crucea jos și au pus steagul roșu cu fotografia lui Stalin, iar interiorul a fost devastat cu grenade. Printre personalitățile marcante ucise de bandele comuniste la Cernăuți, se afirmă că este și chestorul de poliție Vasile Bolocan și ajutorul de primar al orașului.
La Soroca, după actele comise în contra ofițerilor și șefilor de autorități rămași încă pe loc, s-a ți- nut o ședință a bandelor comuniste, care apoi au ieșit înaintea trupelor sovietice purtînd drapel roșu.
La Vijnița au fost împușcați de comuniști, șeful gării și un magazionier.
În pădurea Corbeni(Reni) au fost împușcați de către comuniști 3 ofițeri români, în comunele în vecinate, populația civilă atacă unitățile române în retragere. S-au format comitete revoluționare, iar pe silozuri a fost arborat drapelul roșu.

E. Influența comunistă pe restul teritoriului
Gara Galați(România) a fost atacată de un grup de comuniști în cursul zilei de 30.Vl. Intervenind armata și făcînd uz de arme, comuniștii au fost împrăștiați. Partidul comunist intenționează să inter- vină pe lîngă Legația Sovietică din București, pentru a opri plecarea comuniștilor în Basarabia , spre a nu fi micșorat efectivul comuniștilor activi. Partidul comunist urmărește să exploateze intens actuala stare de spirit a populației și să canalizeze toate nemulțumirile în favoarea mișcării revolu- ționare, desfășurînd în același timp o intensă propagandă pro-sovietică.
Populația românească este profund îndurerată de pierderea frumoaselor provincii românești.
Elementul românesc, este în acealași timp, adînc indignat de faptele comise de evrei și unele manifestațiuni n-au întîrziat să se producă.”
Limpezim apele mai bine cu documentul(A- 157-158) care este o copie de pe telegrama nr. 1767 din 30.Vl 1940. ,,…Populația evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinînd pe unii din ei și mulți ofițeri, furînd tezaurul instituțiilor sta- tului La Iași, neliniștea crește mereu, discutîndu-se posibilitatea unei treceri a Prutului de către trupele ssovietice.” Completez cu(A – 164-168), nota din 1 iulie 1940 privind atitudinea evreilor în legătură cu evacuarea teritoriilor cedate U.R.S.S: ,,…Doctorul evreu Winer, șeful sanatoriului din Vijnița, nu a dat voie personalului român să părăsească sanatoriul, a rupt steagul românesc, din care a oprit numai fîșia roșie cu care s-a încins peste piept, strigînd că a sosit ceasul evreilor. În ziua de 28 iunie, orele 11, cînd trupele sovietice au intrat în oraș, au fost întîmpinate la podul de peste Ceremuș de către primarul orașului, evreul Șatran, înconjurat de populația evreiască, făcînd odată cu actul de supunere și o manifestație de simpatie trupelor sovietice. O bandă, în frunte cu avocatul Ruferger au atacat pe perceptor și pe pretor, obligîndu-i să le dea banii din casa percepției.” Dar cineva din ar- mata română a avut numai tărîțe în cap cum dovedește(A-169) Raportul informativ telefonic din 1 iulie 1940 ,, Toate aceste greutăți au avut loc numai grație faptului că trupele noastre au avut ordin precis să nu tragă.”
Despre ura lor turbată asupra românilor ne vorbește și alt document(A-178) emis de Biroul Statistic Militar București, din 2 iulie 1940, ora 19. ,,..Atitudinea evreilor a fost atât de neomeneasă încît a revoltat chiar pe șefii trupelor de ocupație, care au dat ordonanțe, prin care se atrăgea atenția că se vor sancționa cu moartea jafurile și crimele… Locuitorii Bălan Gheorghe și Coțofan Neculae, originari din județul Ialomița, care au plecat cu ultimul tren cu refugiați din Cernăuți, spun că înainte chiar de intrarea trupelor sovietice, comuniștii din oraș – în majoritate evrei – opreau mașinile, autobuzele și căruțele cu refugiați, pe care după ce-i maltratau, le luau vehicolele strigîndu-le: ne furați averea, sînt ale noastre. O doamnă care se refugia într-un automobil, opunîndu-se, a fost lovită cu cuțitul la gît de un comunist. Nu se știe soarta ei Fotograful Brull, evreu din Cernăuți, s-a instituit
comisar al poporului în acest oraș, avînd ca ajutor pe evreul Herdan. În sovietul comunal comunist din Chișinău, condus de avocatul Steinberg, originar din Huși, au intrat Bivol Nicolae funcționar la Banca Basarabia și Pojogea. Steinberg a organizat teroarea contra românilor cu pușcăriașii eliberați și tineretul evreu”. După lovitura de stat din România dată la 23 august 1944, cazarii comuniști au devenit stăpînii absoluți ai țării cu sprijinul armatelor roșii, înființînd Gărzile de Apărate Patriotică cu aceeași ,,faună” menționată de document, care erau în fapt o poliție teroristă ce a făcut cca 8000 de asasinate, despre care nimeni nu vorbește, deși există o arhivă pentru documentare la fosta unitate militară din Botoșani, situată pe șoseaua Sucevei.
Mai dau un document care arată cît de mult mint astăzi industriașii holocaustului că românii nu puteau dormi dacă nu lingeau ceva sînge de neam drăcesc, cum ne arată documentul(A-197-201) intitulat Sinteză referitoare la actele de terorism săvîrșite de evreii comuniști din Basarabia și din nordul Bucovinei față de autoritățile militare și civile române în timpul retragerii. Acțiunea evreiască.
Evreii în Basarabia și Bucovina în timpul retragerii.
Comitetele revoluționare. La Chilia Nouă în calitate de șef local al G.P.U., care execută toată ac- țiunea teroristă împotriva populației românești, este evreul dr. Rabinovici. Primar al orașului este fratele său, profesor de ebraică. La Cernăuți, evreii au devastat mai multe biserici, printre care și cea cu hramul sfîntul Nicolae. Depozitul de muniții din Rădăuți a fost atacat cu focuri de armă de către un grup de evrei, care la riposta gărzii depozitului s-au retras lăsînd 2 morți pe teren.(Depozitul era situat pe teritoriul românesc care nu a fost cedat URSS la ultimatumul din 28 iunie 1940, deci ne atacau peste tot) La Cetatea Albă au omorît pe protopopul județului Crișan Folescu, pe preotul Petru
Siniță, pe șeful gării și pe ajutorul acestuia, anume Ojov. Acțiunea teroristă a fost condusă de evreul Abram Carolic. La Volintiri(Cetatea Albă) grupuri de manifestanți evrei au terorizat populația împuș- cînd mai multe persoane printre care pe grefierul Știrbu Iosif de la judecătoria de muncă. La Bălți, bande de evrei au atacat cu focuri de revolver populația civilă care se retrăgea; de asemenea au rupt crucile bisericilor arborînd steagul roșu La Reni, un grup de comuniști evrei izbeau cu buzdugane
improvizate pe cei ce vroiau să se refugieze pe vaporul Carpați care pleca spre țară. Vaporul nu a putut pleca din cauza acestor evrei decît tăind parîmele… La Chilia Nouă comuniștii evrei au devastat bisericile, au arborat drapele roșii la localurile autorităților și au împiedicat populația să se refugieze în interiorul țării. La Gura-Humorului, evreii au sechestrat autovehicolele, nepermițînd retragerea popu- lației românești La Galați, evreul Max, patronul prăvăliei de haine vechi din Piața Nouă, a fost auzit de către un grup de refugiați, adresînd amenințări românilor, spunînd printre altele că: peste 5 zile le va plăti el polița… La Brăila, datorită atitudinii evreilor din localitate, populația românească este pro- fund indignată, stare de spirit care prilejuiește dese incidente… Frații Birmbaum afirmă că multora dintre români le-a sunat ceasul și că au și ei pe cîțiva cu care să se răfuiască… Carol Wurmbrand, achizitor de cereale, manifestă în ultimul timp o atitudine direct provocatoare. Nu se sfiește să spună tuturor că este mîndru de originea lui evreiască. Iancu zis Jian, funcționar la societatea de navigație Nurik, a amenințat pe un birjar că în curînd îi va tăia gîtul pentru a-l sătura de românism… În cadrul amenințărilor pe care evreii le adresează românilor cu prilejul incidentelor ce se ivesc este și aceea că în curînd steagul roșu va fîlfîi și deasupra Palatului Regal.” Vedem că ei urau de moarte pe români, dar îndreptîndu-și ura criminală și asupra bisericilor și a preoților, însă românii nu le-au dat foc cuiburilor unde ei se rugau Satanei pentru izbîndă cum cere legea talionului!
Mai dau un document(A – p. 205-211) din 7 iulie 1940 să fie pentru veșnică luare-aminte și lumina adevărului istoric nu cel revelat fiilor diavolului. ,,Sinteză informativă a Marelui Stat Major privind acțiunile agresive ale grupărilor de evrei comuniști săvîrșite împotriva populației românești din Basarabia și nordul Bucovinei. Din relatările tuturor refugiaților din provinciile răpite, reiese atitudinea manifestată de populația evreiască din aceste provincii, atît față de armata română în retragere, cît și față de populația civilă ce se refugia, a luat forme care depășesc chiar o imaginație rătăcită. Imediat după anunțarea ultimatumului sovietic și înainte de intrarea Armatei Roșii, în toate orașele basarabene și nord bucovinene, ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei înarmați, în majoritatea tineri de ambele sexe, care numaidecît au început acțiunea teroristă. Au fost împușcați cu predilecție funcționarii judecătorești, din poliție, slujitorii altarului, precum și funcționarii financiari, aceștia din urmă, cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului, întrucît în afară de zelul revoluționar, bandele teroriste au arătat în timpul desfășurării acțiunii lor, o pronunțată tendință pentru adunarea de capital prin jaf și crimă, în flagrantă contradicție cu principiile anticapitaliste cuprinse în doctrina în numele căreia își desfășurau acțiunea. Nu a fost cruțată nici armata și zilnic sosesc noi informații, despre ofițeri, subofițeri și soldați care, chiar fără a fi contrazis intențiile comuniștilor evrei de a manifesta, au fost împușcați sau schingiuiți. Au fost cazuri, după cum relatează refugiații, cînd executările au luat aspectul unei sinistre vînători de oameni, în care tot ce putea constitui un element reprezentativ românesc, stimula activitatea sîngeroasă a tinerilor teroriști evrei… O atitudine distinctă, care se caracterizează printr-o vie aversiune împotriva țării noastre, manifestă evreii încadrați în mișcarea sioniștilor revizioniști… Pe de altă parte, este de re- levat, ca o ilustrare a sentimentelor de înveninată ură de care evreii sînt animați față de popula- ția autohtonă, inițiativa luată de un grup de doamne evreice printre care și A. Bruchnor, Paula Schon- feld și Rolly Petreanu de a organiza în ziua de 9 iulie 1941, la sinagoga centrală, o slujbă religioasă, constituind un blestem contra românilor… În ce privește situația viitoare a mișcării sioniste, cercu- rile evreiești consideră că activitatea acestora nu va fi stînjenită, întrucît mobilul său corespunde în totul nevoilor superioare ale Statului și anume emigrarea evreilor din România.”
Alte ,,gînduri de bine” pentru neamul românesc, dăruite de ,,poporul ales” de dracu să facă numai rău, le găsim într-o declarația dată la Poliția Iași a unui scăpat din ghearele lor în retragerea din 30 iunie 1940 care era mecanic de locomotivă la Depoul Iași. Mîrza Dumitru a reușit să aducă printre ultimele garnituri din Basarabia și fiind opriți de cazari în stația Ungheni, pe unde treceau rîul Prut în România, i-a auzit spunînd că ,,sovietele să ia măsuri și în timp de 5 zile să ajungă la București, pentru că românul nu merită altceva decît distrus.”
Chiar și atunci cînd erau puși la pămînt de pornirea războinică a germanilor și românilor, ei fiii dia- volului tot credeau în comunism fiindcă tartorul le-a promis că îi va ajuta să fie stăpînii lumii, cum ne prezintă această realitate incredibilă, documentul(A – 381) intitulat Buletin contrainformativ din data de 18 iulie 1941 al Corpului 4 teritorial referitor la starea de spirit a evreilor ,,În ziua de 16 iulie, dinspre Bălți a trecut pe la gara Socola din Iași, un transport de evrei din Basarabia care erau duși pe calea ferată spre interiorul țării. Evreii din orașul Iași, în mare număr, aflînd de acest transport au mers în întîmpinarea lor la Socola și le-au adus alimente, bani, sticle cu apă și îmbrăcăminte. Evreii sosiți din Basarabia, le-au comunicat celor din Iași, că rușii nu vor pierde războiul căci, Germania încă nu a cunoscut pînă acum războiul comuniștilor. Ei le-au mai spus să aibă încredere și să lupte prin mijloacele ce le au, spre a scăpa cu viață copiii și în special băieții. Să se roage în sinagogi pentru izbînda evreilor. Șeful de Stat Major, colonel S. Caracaș.” Documentul arată că ei considerau iudeo-bolșevismul sau comunismul ca un drept sacru de stăpînire ideologică asupra gloatelor de goy din URSS și răspîndirea acestei ideologii criminale peste întreg pămîntul, adică război sfînt împo- triva creștinilor, iar comunismul era numai un paravan bun pentru tîmpiți. Ei chiar au sărbătorit la Chișinău în iulie 1940 reușita milițiilor muncitorești în acțiunea de ,,eliberare” sau alungare a armatei și administrației românești din cele două provincii cotropire de frații lor bolșevici.
Dar aceste informații ne prezintă și o parte din fața nevăzută a iudeo-bolșevismului, cît și pornirea celui de-al doilea război mondial, el a avut pentru comuniști, un puternic caracter religios și astfel începea veacul răzbunării veșnice cum scriu manuscrisele de la Qumran, sau cum ne arată informațiile prezentate mai înainte, dar și zicerile lui Ilya Ehrenburg din Cartea Neagră tipărită în 1945, ,,înțelepciune iudaică” care l-a supărat rău pe Stalin. Însă această ură religioasă împotriva creștinilor o găsim în Manifestul partidului comunist scris în februarie 1848 de cazarul Marl Marx(Kissal Mordecay) și în Apelul publicat în anul 1860 de Alianța Universală Israelită condusă de Isaac Cremieux şi Moses Montefiore. Vedem că istoria s-a tot repetat sub nasul gloatelor de goy cap de lut, dar nu au înțeles nimic fiindcă cultura europeană este clădită pe dogmă nu pe experiența cunoașterii și a regulei cauză- efect din logica firească a oricărei minți sănătoase care gîndește și judecă. Dacă în imperiul Satanei, bisericile creștinilor au fost distruse peste 98%, sinagogile s-au înmulțit ca număr și nici un creștin nu le-a dat foc sau să le dinamiteze așa cum au făcut ei cu lăcașele de cult creștine.
Sînt sute de documente făcute publice în România, venite din arhivele armatei sau ale serviciilor secrete unde vedem ura criminală a mafiei cazare care s-a organizat încă din 1939 în grupări teroriste ce aveau ca scop explicit distrugerea României și a poporului român prin comunism. Completez cu(A – 217-225) care este o Dare de seamă asupra modului cum s-a desfășurat evacuarea Basarabiei ,,… Încă înainte de a se începe acțiunea de evacuare a nordului Bucovinei și Basarabiei, s-au format în toate orașele și tîrgurile, comitete orășenești din comuniști și evrei, care au hotărît, în prealabil, atît modul cum vor primi trupele sovietice de ocupație, cît și acțiunea de împiedicare a evacuării. At- mosfera de ostilitate a fost creată de populația evreiască și comuniști care s-au constituit în ban- de înarmate și s-au dedat la acte de sălbăticii împotriva familiilor care urmau să-și transporte puți- nul din averea lor pe care puteau să-l ducă în România… Chiar dacă unii reușeau să-și încarce bagajele într-o căruță găsită întîmplător, erau întîmpinați de bande evreiești care devastau conținutul sau îl împrăștiau. Trenurile fiind supraîncărcate, capii familiilor plecau în căutare de locuri, dar la întoarcere nu-și mai regăsea familia. Această panică era produsă de bandele evreiești ce omorau pe funțio- narii români, lansînd, în același timp zvonuri că toate podurile peste Prut sînt aruncate în aer În timp ce trupele și populația din Basarabia îndura toate lipsurile și batjocura evreilor, neavînd unii din ei decît cămașa, evreii ce se evacuau în Basarabia erau îmbrăcați în haine de sărbătoare cu enorme cantități de bagaje și însemnate sume de bani. Acești indivizi, precum și bagajele lor au trecut necontrolate de nici o autoritate română.” Retragerea din cele două provincii românești în urma ultimatumului bolșevic a însemnat o adevărată tragedie națională pentru neamul românesc și o catas- trofă pentru armata română, situație generată în foarte mare măsură de acțiunile criminale ale cazarilor bolșevici și sioniști asupra armatei și a românilor în general. Și Guvernul României din acele vremuri era conștient de ce au făcut cazarii în cele 3 zile ale retragerii cum găsim consemnat într-un document (A-285) privind Ședința Consiliului de Miniștri din 17 ianuarie 1941. ,,În Moldova de Nord nu există nici o autoritate care să nu recunoască pe deplin că evreii sînt perfect organizați subversiv în răs- pîndirea comunismului Ei nu neagă nici manifestațiile jidănimii din Basarabia și Bucovina contra armatei și populației românești, ba chiar mai mult, nu și-ar lua nici un legămînt, ca într-un eventual caz, să nu se repete și în Moldova ” Chiar așa s-a întîmplat în 27-30 iunie 1941 în Iași de unde au născocit ei fiorosul și sîngerosul act de antisemitism cu care i-au luminat pe români ca ,,pogromul de la Iași”.
Avem și documente(A-326) care ne arată cum cloceau ei ouă de basilisc să-i prăjească bine pe români cu un pogrom cum găsim în adresa nr. 790 din 5 iunie 1941 a Marelui Stat Major Militar din Iași, Biroul Statistic militar Iași către Armata 3-a, Stat Major ,,Am onoarea a raporta următoarele: Atît Legiunea de Jandarmi Iași, cît și companiile 2-a P și a 3-a grăniceri pază din batalionul 1 grăniceri Iași semnalează că activitatea și modul de comportare a evreilor aflați în localitățile situate în imediata apropiere a Prutului, constitue un pericol serios pentru siguranța statului, iar chestiu- nea trebuie soluționată urgent prin măsuri eficiente. Astfel aceste unități raportează:
că populația evreiască își manifestă aproape deschis simpatia față de soviete, difuzînd și colportînd știri și zvonuri tendențioase, care provoacă îngrijorare și neliniște în populația românească. că populația evreiască se organizează în interiorul ei, pentru o reacție activă, față de trupele și populația românească, în eventualitatea unui război cu Rusia și dacă în prezent această situație nu este încă un pericol vădit, însă poate lua forme foarte grave în caz de război.
Pentru remedierea celor semnalate mai sus, propun scoaterea din zonă a indivizilor arătați în tabelele alăturate, care au fost întocmite în acord comun cu jandarmii și grănicerii, făcîndu-se aplicarea art. 10 din Legea pentru crearea zonelor militare și pentru măsurile necesare apărării Țării. Șeful biro- ului statistic militar Iași, locotenent-colonel I. Palade” Adică totul era clocit din timp și se aștepta nu- mai trotilul care să arunce România în aer, dar noi cei de azi otrăviți bine cu minciuna holocaustului, nu mai putem înțelege adevărul, chiar dacă îl avem sub nas.
Pentru aflarea adevărului istoric, pun alt document(A-331) emis de Inspectoratul de Jandarmi Suceava, Notă informativă nr. 4128 din 25 iunie 1941: ,,Starea de spirit a populație în urma decretării mobilizării și începerea ostilităților împotriva bolșevismului… Moralul populației țărănești este ridi- cat și din cauză că, odată ce armatele U.R.S.S. au fost atacate de germani, se va termina pentru tot- deauna cu comunismul, cu amenințarea sovietică de la frontieră, cu drepturile și obrăznicia evreilor, și cîștigînd Basarabia și Bucovina, nu va mai fi atîta populație lipsită de alimente și va fi din nou pîine multă și ieftină… Starea de spirit a evreilor este atît de agitată, cum n-a fost niciodată. Privesc acest război ca cea mai mare nenorocire căzută pe capul lor. Față de această situație, evreii ar fi primit unele dispoziții ca să nu se mai adune în sinagogi pentru rugăciuni sau pentru școală, ci să stea numai în locuințe unde să se închine pentru înfrîngerea armatelor româno-germane, iar lumî- nările de vineri seară să ardă toată noaptea spre sîmbătă.” Informațiile arată fără nici un dubiu că ei toți, împreună cu stăpînul iadului Shemu sau Yaho, urmăreau să răspîndească ideologia criminală a bolșevismului peste întreaga Europă și de aici peste întreg pămîntul, numai că visele de mărire sata- nistă și zeci de milioane de crime făcute împotriva celorlalți, s-au oprit după 74 ani!
Chiar dacă erau în spatele frontului, ei lucrau pentru ,,revoluția mondială” cum ne dă informații do- cumentul(A-335) Telegrama din 29 iunie 1941, a generalului Alexandru Ioanițiu, șeful Marelui Stat Major, către comandamentele marilor unități referitoare la acțiunile de spionaj, sabotaj și actele de agresiune săvîrșite de agenți, cu sprijinul populației evreiești. ,,Agenții inamici lucrează în spatele frontului, încercînd acte de sabotaj, procurînd inamicului indicațiuni sau informațiuni și dîndu- se chiar la acte de agresiune față de ostașii izolați. Populația evreiască este părtașă la această ac- țiune. Domnul General Antonescu cu ocazia vizitei pe front, a dat ordin ca toți cei care acționează contra Armatei și contra intereselor Țării să fie executați pe lor. Dați ordine tuturor comandanților în subordine să fie fără cruțare față de cei găsiți vinovați de acte de spionaj, sabotaj, dezordine sau orice alte acte înregistrate împotriva Armatei și împotriva Țării. General Ioanițiu nr. 193 din 29 iunie 1941.” Aici vedem legătura dintre diversiunea de la Iași numită acum ,,pogrom” și pornirea războiului împo- triva iudeo-bolșevismului cazarilor din URSS sau a comunismului.
Astăzi, dacă le amintești de vremurile de glorie satanistă sau iudeo-bolșevică, pe loc te execută că ești naționalist, fascist și antisemit, dar documentele(A-p. 357-361) acelor timpuri ne arată cît sînt de ticăloși și odioși. Dau în continuare un Raport contrainformativ al Corpului de cavalerie referitor la starea de spirit din armată și a populației civile, inclusiv al minorităților. ,,În toate localitățile de peste Prut, pe unde unitățile noastre au trecut, populația românească a primit cu foarte mare bucurie și mulțumire sufletească atît armata română cît și cea germană. La trecerea prin sate, unitățile au fost primite cu flori și urale. Pe fețele tuturor se citea bucuria de a fi scăpat de jugul bolșevic. Reacțiunea populației contra elementului evreiesc este foarte violentă, din cauză că de la aceștia au avut de su- ferit multe neajunsuri sub regimul sovietic… Această populație a dat dovadă – cu ocazia ocupării unor localități unde aceștia erau în masă compactă – de conlucrare și mărire a spațiului propagan- dei comuniste, astfel că evreimea constituia al doilea inamic și mai periculos cu care trupele noastre au trebuit să se lupte… Populația evreiască din Basarabia a fost elementul de bază al propa- gandei comuniste… În fiecare sat funcționa un comitet sătesc… printre aceștia fiind numeroși evrei și chiar evreice…Tot aceștia întrețineau propaganda comunistă în rîndurile populației… Elementele co- muniste, fiind grav compromise față de populația băștinașă, au fugit părăsind regiunea. Coman- dantul Corpului de cavalerie, General de divizie M. Racoviță, Șef de Stat Major, colonel Gh. Geor- gescu”. Și alt document(A-p. 374-377) care îi acuză că au fost și sînt numai o adunătură conspirativă de ticăloși ce au adus ciumă și molime pe unde au pășit. Raportul contrainformativ al Corpului de munte către Armata 3, referitor la starea de spirit a populației române și minoritare din Basarabia din 14 iulie 1941 scrie: ,…Ucrainenii din Basarabia primesc de asemenea cu mare bucurie trupele române. Sînt foarte satisfăcuți că au scăpat de regimul bolșevic, care n-a știut decît să le ia totul, să-i impue la impozite enorme și să-i muncească fără răgaz și fără nici un folos… Evrei, cea mai mare parte din ei s-au refugiat odată cu trupele sovietice. Cei rămași prin sate stau ascunși nu reacționează contra armatei. Au fost cazuri, cînd din ascunzișuri au tras focuri asupra trupelor române. În această situație au fost împușcați… Evreii fug spre est, însă nu au mijloace de transport întrucît au fost luate de ar- mata sovietică… Toată populația, afară de evrei, privește intrarea trupelor române ca o salvare. Comandantul Corpului de munte, General de divizie Gh. Avramescu. Șeful de Stat Major, locotenent- colonel I. Chirchiu.” Aceste realități istorice sînt ascunse cu mare grijă chiar de către istoricii români fiindcă îi demască drept lichele și ticăloși ce s-au vîndut pe nimic fiilor diavolului, așa fiind învățați să trăiască în comunism dar și în societatea de azi.
Și un document din Transnistria lui Jean Ancel(volumul lll, p .345) care arată adevărata față a isto- riilor din acele vremuri și nu minciunile lui delirante, pline de ură și venin vărsate cu mare patimă asupra românilor. O notă informativă din 6 ianuarie 1942 spune ce le-au făcut jidanii, românilor din Transnistria: ,,În starea de spirit a moldovenilor(românilor) din Transnistria, se poate constata o mare satisfacție că au scăpat de jidani. Această aversiune contra elementului jidovesc se datorează faptului – după cum spun ei – că jidanii erau favorizați de regim deținînd aproape toate posturile de condu- cere atît în viața publică, cît și în comerț. Moldovenii trebuiau să plătească împătrit prețul articolelor de îmbrăcăminte, încălțăminte, etc., dacă voia să poată obține ceva.” Așa s-a îmtîmplat și în România după anul 1945, cînd cazarii bolșevici ne-au fost stăpîni deplini cu o ură nemărginită, urmărind să ne distrugă ca neam și cultură identitară. Chiar dacă bolșevici lor au fost alungați la peste 200 km, ei tot de conspirații și acțiuni teroriste se țineau în întreaga Transnistriei, dar în special la Odessa cum ne arată documentul(A-61) din 12 decembrie 1941 intitulat Instrucțiuni ale Eșalonului 2 al Marelui Cartier General pentru apărarea orașului Odessa împotriva atacurilor organizate de partizani și pentru internarea în lagăre a evreilor și comuniștilor.”
Aceste adevăruri groaznice le știau și conducătorii României de atunci, cum găsim într-o scrisoare (Transnistria, volumul 1, p. 317) trimisă de mareșalul Ion Antonescu la 15 septembrie 1941 către Mihai Antonescu, președintele Consiliului de Miniștri: ,,Comunică Ministrului de Interne că a fost o mare greșeală eliberarea evreilor din tabere. Acolo se găseau elementele cele mai periculoase, bogați sau săraci care fac operă de dezagregare economică și mai ales morală și de intimidare în spatele fron- tului. Cei aduși înapoi în Moldova au devenit foarte obraznici… Toți evreii să fie readuși în lagăre, pre- ferabil în cele din Basarabia, fiindcă de acolo îi voi împinge în Transnistria, imediat ce mă voi degaja de actualele griji.
Trebuie să se înțeleagă de toți că nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o luptă pe viață și pe moarte. Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor. ..
La Chișinău s-au descoperit în pivnițele lor secrete, mormane de cadavre îngropate… Iată ce ne aș- teaptă dacă nu învingem… Nu economicul primează în aceste momente, ci viața națiunii însăși. Ea nu depinde de afacerile înfloritoare ale unora, ci de victoria tuturor în contra satanei. Și războiul în general și luptele de la Odessa în special au făcut cu prisosință dovada că satana este evreul. El și numai el duce slavii ca pe o turmă de boi și îi face să moară trăgînd ultimul glonț. De aici enormele noastre pierderi. Fără comisarii evrei eram dmult în Odessa.” El scrie că înaintarea trupelor române către est pe teritoriul Ucrainei au ca scop:
„1. pentru a şterge în aceste teritorii toate urmele bolşevismului şi a dezrădăcina uneltele comuniste aşezate într-un an de cotropire;
2. pentru a înlocui sănătos instituţiile aduse de regimul sovietic, prin vechile aşezări credincioase civilizaţiei şi nevoilor noastre veşnice;
3. pentru a putea reorganiza aceste provincii pe baze noi, considerând drepturile autohtonilor şi asigurând Basarabiei şi Bucovinei un nou destin în cadrul Statului Naţional”.
Încă din 25 noiembrie 1936, Germania a semnat împreună cu Japonia, Pactul Anti-Comintern, adică să înțelegem și noi astăzi că atunci această organizație bolșevică internațională era văzută ca o structură teroristă ce urmărea distrugerea civilizației contemporane și înlocuirea ei cu bolșevismul ca- zarilor, cum au încercat să facă și în antichitate prin lovitura de stat a lui Ambrosie și edictele din anii 380 și 381 privind confiscarea religiei crucii de către arabii yehuda și celelalte cete care slujeau numai pe Satana. În anul 1941 și România a aderat la acest pact împreună cu alte state europene.
După anul 1945 am ajuns și noi sclavii cazarilor așa cum intuise fără vedenii mareșalul Antonescu, dar sigur erau convinși mulți români, după ce au văzut ,,isprăvile” bolșevicilor în Basarabia, Bucovina și teritoriile de vest din Ucraina.
Deportați în Transnistria au fost cei din Basarabia și Bucovina care în 28-30 iunie 1940 au atacat armata și administrația română dar și pe refugiații români care se retrăgeau din aceste teritorii cedate URSS în urma ultimatumului. Ceilalți cca 315000 din restul Românie care nu erau prea ,,revoluțio- nari” nu au simțit duhoarea antisemitismului românesc deși ne urau și ei la fel de mult ca cei ajunși la bolșevici. Din România au fost deportați în Transnistria 40000 mozaici din nord-estul și estul Româ- niei care îi așteptau pe bolșevici în timpul ultimatumului să-i ,,elibereze” de moșierii și țiganii români fiindcă antisemitismul lor le-a otrăvit viața!
Toți cei patru prooroci ai minciunii și urii patologice din industria holocaustului – Matatias Carp, Jean Ancel, Elie Wiesel și Radu Ioanid – și-au făcut din minciună, fals, ură și defăimare, arme infaili- bile cu care au nimicit orice adevăr în România, chiar dacă pentru a nimici minciuna există mii de do- cumente și date statistice la îndemîna oricărui istoric. Acești mincinoși scriu că în Basarabia, Bucovina și Transnistria, românii au ucis numai din ură antisemită 380000-410000 evrei, chiar dacă recensă- mîntul din septembrie-octombrie 1941 a găsit 115000 mozaici, însă ei nu prezintă nici un document sau recensămînt pentru a justifica acuzațiile vedeniste fiindcă sînt numai minciuni pentru nebuni. Numărul de mai înainte al pretinșilor evrei asasinați de regimul mareșalului Antonescu în Transnistria, are legătură cu acel fals prezentat în procesul din 1946 prin care Antonescu și mai ceilalți membri ai Guvernului au fost condamnați la moarte fiindcă au masacrat în Transnistrai 373000 ,,evrei numai pentru vina că s-au născut evrei.” Aceste date dovedesc în fața istoriei că mincuna holocaustului este astăzi patronată de Israel Medinat, Yad Vashem și Memorial Museum din Washington DC, doi dintre prooroci – M. Carp și Jean Ancel – au plecat din România în Israel, iar ceilalți doi s-au stabilit în SUA, deci o conspirație împotriva României făcută la lumina zilei care ne-a costat peste 20 miliarde dolari pînă în prezent, dar asta este numai ce se știe public.
În Transnistria Jean Ancel scrie în volumul l, p. 11: ,,Conform recensămîntului din 1926, în Odessa trăiau 153194 evrei(erau așa mulți acolo fiindcă Stalin le-a promis că le face în teritoriile din sud- vestul Ucrainei o republică sovietică socialistă evreiască însă s-au opus ucrainenii, de aici și ura sălbatică a jidanilor asupra ucrainenilor care a dus la holomodor) În primele luni de război, numărul evreilor a crescu la aproximativ 180000, din cauza valului de refugiați care soseau din provinciile ve- cine și a celor fugiți din sudul Basarabiei… Cînd armatele germano-române au pătruns în Transnis- tria, populația evreiască totaliza aproape 300000 de oameni, cifră care urma tragic confirmată de datele referitoare la numărul crimelor și la numărul supravețuitorilor temporari. Marea par- te a evreilor din regiune nu au fugit în scurtul răgaz de timp în care s-ar fi putut salva… La momen- tul respectiv, propaganda sovietică nu recunoștea iminența războiului cu Germania, un fapt care acum este bine cunoscut… Un număr rămas necunoscut de tineri au fost înrolați în armata sovietică…În plus, acei evrei care au primit ordin de evacuare s-au conformat, alături de funcționari, de personalul fabri- cilor, spitalelor și al instituțiilor partidului comunist.”
Dar în volumul lll, la p. 294 scrie mincinosul că ,,evrei evacuați din Transnistria” însemnă de fapt uciși și sacralizează minciuna holocaustului astfel la p.303: ,,Putem de aceea să concluzionăm – în pri- mul rînd pe baza surselor românești pe care le avem la dispoziție – că regimul Antonescu care a gu- vernat statul român este vinovat de moartea a cel puțin 410000 evrei, în rîndul cărora intră și 170000 evrei ucraineni. Dintre toți aliații Germaniei naziste, România a avut cea mai mare contri- buție la exterminarea populației evreiești… România și-a folosit de bună voie armata, jandarme- ria și celelalte forțe aflate sub controlul său pentru a comite genocidul… ”
Am pus mai înainte documentele venite din arhivele românești care spun că ,,cea mai mare parte a evreilor(412000) au fugit cu armata roșie” și oricît de neagră este vedenia satanistă, totuși adevărul în- seamnă lumină. Cei deportați(cca 119000) au fost aduși în România începînd cu mijlocul anului 1942, pînă în martie 1944, dovada fiind chiar Memento Statistic 1947, de unde E. Mezincescu a reprodus ta- belul privind situația evreilor pentru anii 1930, 1941, 1942, 1944 și nimeni nu l-a acuzat că sînt infor- mații false, deci chiar ai lor l-au demascat pe J. Ancel că este mare falsificator de date statistice.
Am să le dovedesc acestor profesioniști ai minciunii că există în lumea asta și lumina adevărului, chiar dacă ei vor să ne ,,lumineze” numai cu întunecimile iadului.
David Bergelson, a fost ziarist, poet și mare bolșevic, pe care l-a prins războiul în URSS și scrie el un articol în gazeta de limbă idiș Die Einheit, care apărea la Moscova, la 5 decembrie 1942 că din ordinul lui Stalin au fost evacuați din partea de vest(Ucraina, Rusia Albă, Lituania și Letonia) în republicile din Asia Centrală, între 2.000.000 şi 2.200.000 evrei baltici, polonezi şi români. Iar aceștia reprezentau 80% din totalul evreilor sovietici. Alt evreu care îi arată lui Jean Ancel că este mare minci- nos și ticălos – Louis Levine, președintele Consiliului Evreiesc American pentru teritoriul rus – spune că după ce a vizitat URSS, a prezentat un raport către colegii lui, iar în 30 octombrie 1946 a ținut la Chicago, o conferință unde a declarat că evreii au fost primii evacuați din fața trupelor germane, astfel că două milioane au ajuns la est de Urali, fiind salvați. Dacă aplicăm coeficientul de 20% ca rămași în aceste teritorii, atunci în toată Transnistria trebuiau să fie cca 60000, iar în Odesa 40000, însă recensă- măntul făcut de români au găsit în tot teritoriul 32643 mozaici. Dar fiind minciuna prea mare, scrie în volumul ll, p. 47 că în Odessa mai erau numai 40000-50000 evrei care au fost înghesuiți la 7 noiem- brie 1941 în ghetou, după ce au aruncat în aer clădirea comandamentului militar la 23 octombrie. Ori documentele românești spun că atunci erau în oraș(A-58) la 30 octombrie 1941 conform Dispoziții te- legrafice venite de la colonelul Dumitru Tudose, seful de Stat Major al Armatei a lV-a către Comanda- mentul militar Odessa, privitoare la trierea și eliberarea unora din cei 16258 evrei aflați în ghetoul Odessa”.
Chiar el își dă singur o lovitură sub centură punînd în volumul lll, p. 366, Raportul din 22 ianuarie 1942 trimis de șeful special de informații Director General Eugen Cristescu către Președinția Consiliu- lui de Miniștri, Biroul ll ,,… Pînă în prezent au fost evacuați din ghetoul Slobotka – Odesa, spre Bug, un număr de 10673 evrei, în majoritate bătrîni, femei și copii.” Iar la p. 371 lămurește deplin cît este de mincinos prin Nota telefonică din 31 ianuarie 1942, trimisă de Prefectul județului Odesa, colo- nel Matei Velcescu, Guvernatorului Transnistriei. ,,… Cu trenul de azi,31 ianuarie 1942 s-au evacuat în total 16800 persoane, se mai găsesc recenzați în ghetou și gata de evacuare încă 3000.” Dacă păstrăm proporția pentru cei din toată Transnistria, atunci avem cca 30000 evrei, număr foarte apropiat de ce au găsit românii cum am arătat mai înainte cînd au făcut recensămîntul.
Alte dovezi care vin tot de la ei și îi demască minciunile lui Jean Ancel privind masacrarea celor 410000 evrei în Transnistria, le-am găsit pentru deportații din județul Dorohoi care a început la 12 noiembrie 1941. În martie 1944, o adresă a poliției Dorohoi către prefectura județului arăta că ȋn 1941 și 1942 fuseseră deportați ȋn Transnistria 9.701 evrei. Au mai fost deportați din Săveni, Darabani, Rădăuți și Mihăileni. Pe site-ul Memorial Museum din Washington DC am găsit ,,Lista evreilor din Vechiul Regat Dorohoi, deportați la Mogilev, 6888 și 2813 la Edineț”, informațiile fiind prezentate ca un titlu, dar nu au vrut să mă lase să le văd fiindcă sînt goy și nu am trecere la ei. Dar aceste liste arată că sînt copii făcute după registrele taberelor de muncă, ei știind fără nici un dubiu că holocaustul este uriașa escrocherie născocită la 17 decembrie 1942 prin declarația lui Stalin, Roosevelt și Churchill și impusă ca adevăr istoric prin deciziile mincinoase ale Tribunalului de la Nurnberg! În respectiva de- clarație(în timpul bătăliei de la Stalingrad care s-a încheiat la 2 februarie 1943) ei spun că după terminarea conflagrației îi vor pedepsi pe „criminalii de război din Germania nazistă”, fiindcă se fac vinovați de „uciderea în masă a evreilor europeni”. Chiar dacă acuzele nu erau dovedite prin nimic, pedepsirea se pronunţase deja ca faptă! Ei marii democrați ai lumii impuneau minciuna holo- caustului ca o realitate istorică și socială pe care trebuia să o vadă toată lumea, însă nu o putea înțelege decît ,,inițiații” numai din mafia cazară fiindcă gloatele de goy nu sînt decît dobitoace cuvîntătoare. Dar declarația ne mai arată că totul a fost bine pregătit, iar ei ,,eroii marii escrocherii” aveau dreptu să scoată sume uriașe de bani pentru înființarea Israel Medinat. De la aceste ,,adevăruri” au pornit ,,mun- ca de iluminare” a goy-lor Jacob Robinson și Ilya Ehrenburg, la care s-au adăugat de la noi cei patru prooroci arătați mai înainte.
Pe site-ul http://www.yadvashem.org/odot_pdf/ am găsit ,,tabelul evreilor din județul Dorohoi” care făceau muncă obștească fiind în număr de 818, asta dovedind că ei și-au făcut copii după mii de documente din arhivele de la Odessa și Nicolaev(Ucraina) și registrele taberelor de muncă, știind fără nici un dubiu situația exactă a celor deportați și decedați în Transnistria, iar holocaustul este numai o escrocherie, însă pe români îi acuză în continuare de asasinarea celor 400000 evrei!
Nandor Gingold i-a solicitat lui Radu Lecca să dea voie evreilor originari din Dorohoi, deportați în mod eronat în Transnistria(ca urmare a faptului că județul a fost inclus în Guvernămîntul Bucovinei) să fie repatriați în România, invocând faptul că înaintașii lor au luptat în războiul de independență și în primul război mondial de partea României. Pentru întoarcerea acestor evrei au mers 2 delegații: una condusă de Ephraim Șraga la Moghilev și una condusă de David Rosenkrantz, care a mers la Tiraspol la 21 decembrie 1942. Delegațiile au reușit eliberarea celor 6107 de evrei din orașul Dorohoi care au supraviețuit, majoritatea din Moghilev. Aceștia au fost repatriați în 5 serii, între 19 și 25 decembrie

1943. Așa scriu ei pe site-ul amintit și dacă raportăm la numărul de 9701 deportați din tot județul, atunci vedem că majoritatea covîrșitoare s-au întors în țară, însă și ei mint la fel de mult ca Jean Ancel și ceilalți trei ,,prooroci ai minciunii” fiindcă datele puse de Mezincescu arată că toți din acest județ s- au întors, iar un mic procent a rămas în Basarabia și Bucovina. Numărul decedaților este de cîteva mii dar cei mai mulți au murit de tifos și alte boli, nu de gloanțele soldaților români cum mint ei!
După o vizită în Transnistria, în raportul întocmit în august 1943 de Ephraim Șraga, rabinul- șef Alexandru Șafran și rabinul-șef sefard Sabetay Iosif Jean, scriu că 72,214 evrei mai sînt deportați în Transnistria, îndemnându-i pe evreii bucureșteni să facă donații pentru exilații transnistreni. Ei nu amintesc în acest raport de exterminările în masă a evreilor și masacrele făcute de români unde au ucis sute de mii de evrei, după minciunile proorocilor holocaustului. Atunci nu era clocită minciuna holocaustului și nici ei încă nu aveau pregătite puhoaiele de vedenii cu care să înnebunească lumea.
Ticăloșii de la Yad Vashem și Memorial Museum din Washington DC au informații exacte despre ce s-a întîmplat cu populația de religie mozaică din România în perioada 1940-1945, dar ne acuză de holocaust pe baza minciunilor și falsurilor lui Ilya Ehrenburg(1945), Jacob Robinson(1946), Matatias Carp(1947), Jean Ancel(1998), Elie Wiesel(2004) și Radu Ioanid(2018) cît și întregului grup de conspiratori pentru impunerea noii religii a minciunii cazare(holocaustul) de data aceasta.
Din documentele românești, dar și cele prezentate de Jean Ancel, cît și datele statistice, rezultă că mozaicii au organizat împotriva României o monstruoasă conspirație începînd cu zvonurile din octombrie 1939 privind o posibilă invazie a armatelor bolșevice în cele două provincii românești din nord-estul și estul României; știind că germanii ne-au vîndut lui Stalin și au început să se pregătească pentru ,,ceasul evreilor”. La acestea mai adăugăm înlocuirea denumirilor firmelor cu altele în limba rusă chiar înainte de a începe retragerea armatei și administrației, deci le aveau pregătite din timp, la fel și listele cu ,,antisemiții români” care trebuiau uciși fiind întocmite înainte. Iar cînd au aflat de ultimatum, le-au scos la lumina zilei și au început vînătoarea antisemiților fiindcă a venit ,,vremea lor” și veacul răzbunării veșnice; Atacurile asupra armatei, a funcționarilor și a populației civile românești, cazarii le-au făcut cu gloanțe nu cu vedenii, iar acestea au fost trase din pistoale și puști. Un document spune că au tras și cu mitraliera, ori armele au fost procurate cu mult timp înainte, fiind repartizate unor grupuri care au pornit la un semnal, acțiunile teroriste asasinînd zeci de mii de români. Deci totul a fost organizat cu grijă într-o conspirație a urii fanatice împotriva românilor și a României, astfel ca numărul celor uciși să fie cît mai mare.
Orice acuzație trebuie susținută de dovezi materiale și scrise, date informative din surse colaterale și mărturii care să confirme primele surse de dovezi, dar nu și în cazul cazarilor. Ei au ridicat mărturia, declarația și discuția, adică minciuna cazară, la rang de adevăr istoric unic pe care nimeni nu are voie să-l demaște ca cel mai monstruos fals din istoria omenirii. Astăzi ne putem îndoi de orice, dar este interzis să punem în discuție ,,martirologia” evreilor în cel de-al doilea război mondial și existența holocaustului celor 6 milioane de evrei, asasinați numai pentru vina că s-au născut evrei, fiind dogmă unică în cultura lumii.
Dacă se admite că alcoolicii și dependenții de droguri își modifică în rău mentalitățile și compor- tamentul social devenind adevărate pericole pentru ceilalți, despre mincinoșii mozaici care urăsc cu fanatism gloatele de goy, nimeni nu îndrăznește să spună că această patologie primită prin educație chiar din primii ani de viață și înainte de a învăța să citească, devine pentru ceilalți o problemă foarte gravă datorită manipulărilor destructive și a distrugerii mentalului individual și colectiv prin crearea unei ficțiuni la care goy-ii sînt obligați să se raporteze veșnic. Refuzul de a accepta minciuna și ura patologică drept adevăruri unice ale istoriei lumii, se lasă cu urlete de fiară turbată și amenințări cu naționalismul, fascismul și antisemitismul. Dar mai arată că ei sînt bolnavi psihic fiindcă și-au făcut din cele două deviații foarte grave ale comportamentului uman, chiar fundamente în faimosul iudaism, pe care le-au pus cu mare furie în iudeo-creștinism și industria holocaustului.
Cînd autoritățile române, parlamentarii, istoricii și toată liota de lichele aud de urletele holocaustului, cad în genunchi și se autoflagelează pe cioburi de sticlă sau coji de nuci după care ling încălțările urlărilor acestei industrii oribile, le ling mîinile, dar aduc cuvenita cinstire și ,,popoului ales” fiindcă este din ritualul ,,poporului ales”. Eu l-aș cinsti cu un ardei iute mai mare decît o sfeclă!
Într-un interviu la televiziunea română de la începutul anului 2005, Jean Ancel recunoştea plin de supărare că a fost rău urecheat şi batjocorit de către organizaţiile sioniste din Israel şi S.U.A. pentru că nu a scris în cartea lui ,,adevărul despre cei 400000 de evrei ucişi de români în Transnistria”, adică nu a minţit destul de convingător pentru industria holocaustului! Pînă la urmă aceşti mafioţi şi-au găsit slujitori zeloşi ai minciunii chiar printre conducătorii românilor –Adrian Năstase şi Răzvan Teodorescu – care au pus pe peretele Templului Coral din Bucureşti şi într-o lege din anul 2002, această cifră ca adevăr de necontestat, iar trădarea lor de Neam şi Țară este privită ca o faptă eroică!
Varianta Cartea Neagră, vine din această scriere de propagandă sionistă şi bolşevică prin care gangsterii minciunii urmăreau să dovedească faptul că în al doilea război mondial au fost măcelăriţi 6000000 de mozaici numai pentru faptul că împărtăşeau această religie şi erau ,,poporul ales” de Iahwe adică îşi tăiau moţul vînjoşeniei pentru care fericire îi invidiau toţi masculicii din lume. De făcătură s-au ocupat ofiţerii NKVD Ilya Ehrenburg, V. Grosman, L. Ozerov V. Lidin, lucrare apărută și la noi în 1946. Și Matatias Carp fostul secretar al Federaţiilor comunităţilor evreişti din România. a publicat 1946 la București o carte cu același titlu. În aceste plăsmuiri găsim minciuni dintre cele mai oribile dar care nu au revoltat pe nici un român verde sau patriot. Spun ei că la recensămîntul din 29.12.1930 erau în Romania 756930 evrei; după septembrie 1940 erau 607990 evrei; (recensămîntul făcut din ordinul lui Antonescu în aprilie 1941 a găsit 315002 mozaici) la 20.05.1942 mai erau 275149 evrei, şi uită să spună că în 1947 erau în România 428000 de mozaici. De aici rezultă după plăsmuirea lor, că au dispărut numai de pe teritoriul României peste 300000 de evrei, la care trebuie să adău- găm 200000 ucişi în Basarabia şi Bucovina şi 280000 în Transnistria. Iar aceste minciuni adunate cu altele la fel de neruşinate, au dat cifra cabalică de 6000000 de martiri mozaici măcelăriţi de fas- ciştii germani, români şi unguri doar pentru faptul că se rugau tot timpul la Iaho şi umblau cu Tora în jeb! Mari secături şi mai ales pline de ură şi de venin împotriva neamului omenesc. Cum sioniştii şi comuniştii au fost învingătorii marelui măcel din anii 1939-1945 dar în a cărui provocare au o mare răspundere, şi-au luat şi dreptul de a scrie istoria după cum le este vrerea, iar noi am rămas cu durerea.
Însă există o variantă a holocaustului unde faptele s-ar fi petrecut chiar în România, făcute de românii care trebuiau să servească zilnic friptură de mozaic și să bea cîte un pahar de sînge de la ,,poporul ales” astfel să se poată menține ca cei mai fioroși antisemiți cunoscuți vreodată în istorie! Autorul monstruozități este ofițerul NKVD Ilya Ehrenburg, care a venit în România în primăvara lui 1945, cînd acest Goebbels al cazarilor ce stăpîneau imperiul bolșevic și ideologul Armatei Roșii, le amintea bucureștenilor: ,,Toți își aduc aminte de zilele de groază cînd legionarii rupeau oamenii în bu- căți și-i spînzurau la abator”. (Drumurile Europei București, Edit. Cartea Rusa, 1947, p. 91). După doi ani revine să le arate cît de vinovați sînt românii față de blînzii cazari care atunci conduceau România cu mînă de fier: ,,În București, legionarii sfîșiau oamenii în bucăți, atîrnau fete tinere de cîrligele aba- torului… Dacă într-adevăr antisemitismul este limbajul internațional al fasciștilor, trebuie să recu- noaștem că fasciștii români au studiat foarte bine acest limbaj. Învățătura(românismul) a început de mult, iar politica diferitelor guverne românești dintre anii 1922 și 1934 nu poate fi numită decît o politică de pogromuri. De la asasinatele izolate și persecuții neorganizate, fasciștii au trecut la asasinatele în masă. Aproape 500.000 de evrei au fost asasinați în lagărele de concentrare.” (Dru- murile Europei, p. 16).
După acest monstru satanist care ne acuza în 1947 cînd a venit la București că am ucis chiar înainte de anul 1940 peste 500000 de evrei în lagărele de exterminare din România , minciuna a fost preluată în timp cu mult drag de fel de fel de ticăloși mozaici, astfel că începînd cu anii 1970, ne- au pus iarăși la zidul infamiei prin zeci de cărți, articole de ziare și emisiuni radio ori tv, acuzînd Ro- mânia că ar fi ucis 250000 de evrei, numai fiindcă se închinau cu mare foc tartorului Iahwe, apoi nu- mărul a crescut la 350000 și s-au oprit la 500000 de suflețele asasinate de antisemiții români. Însă toate aceste minciuni au ca scop ascuns, să scoată de la români peste 20 miliarde dolari ca despăgu- bire. În Israel, Ilya Ehrenburg este considerat un adevărat erou național!
Mai vin cu o altă cazară născută tot pe meleagurile noastre, dar azi își duce viața în liniștita Elveție, care învățînd să scrie minciuni și falsuri(este ziaristă) Nicolette Frank(la noi se numea Nicolette Apotecker) ne-a pus rău la afumat și batjocorit prin cărticica La Roumanie dans Fengrenage tipărită în limba franceză, în 1977. Ea acuză pe lîngă armată și întreg poporul român de participare activă la nimicirea ,,poporului martir” al cazarilor, și biserica ortodoxă română că ar fi avut un mare rol în instigarea gloatelor de analfabeți să ucidă pe cuvioșii ,,evrei numai pentru vina că s-au născut evrei”! Ciudate și ticăloase pocitanii ne scriu și răscriu istoria, falsificînd-o cum vreau ele!
Evreica Juliana Geran Pilon care s-a născut în Romania, dar a rămas credincioasă oștirii întune- ricului și a minciunii, a scris blestemata cărticică Notes from the Other Side of the Night(Note din par- tea cealaltă a nopții), editura South Bend, IN: Regnery Gateway, 1979, unde ne ia la blestemat, scriind plină de ură la p. 125 că: ,,aproape 300.000 de evrei au fost uciși în România înainte ca germanii să ajungă acolo”, repetînd ca o maimuță neghioabă minciuna lui I. Ehrenburg! Iar ca să le arătăm germanilor cît sîntem de pricepuți în holocaust, cînd aceștia au venit în România în sept. 1940, scrie priceputa în industria minciunilor cazare că au mai ucis încă 150.000! Deci ar fi 450.000 de mozaici uciși pînă în anul 1941 în România pe care marele lor prooroc Elie Wiesel a uitat să-i treacă în codicele holocaustului cazar ca mare și unică istorie modernă revelată numai Satanei!
Pun aici și otrava minciunilor ziaristei mozaice Hannah Arendt, pe care cinul ei de plăsmuitori o țin de mare gînditor cu minte subţire şi filosof pe deasupra, fiindcă înainte de a emigra din Germania au- diase prelegerile filosofului Martin Heidegger. În Eichmann a Jerusalem, carte apărută în anul 1963, dar tipărită și la noi pe banii noștri Eichman la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007; găsim minciuna tipică a mozaicilor, scriind despre țara noastră și pretin- sul holocaust că: „România era o ţară cu un procentaj excepțional de ridicat de asasini ordinari şi ţara cea mai coruptă din Balcani“ (pag. 313) şi, mai departe (p. 231-232): „Stilul deportărilor româ- neşti consta în înghesuirea a cinci mii de oameni în vagoane de marfă, lăsîndu-i sa moară acolo asfixiaţi, în timp ce trenul traversa ţara zile de-a rîndul, fără vreun plan sau scop stabilit. O urmare preferată a acestor operaţiuni de exterminare era expunerea cadavrelor în măcelării evreieşti. De asemenea, ororile din lagărele de concentrare româneşti – care fuseseră înfiinţate şi erau conduse chiar de către români, căci deportarea în Est nu era posibilă – erau mai elaborate şi mai atroce decît tot ce ştim că a avut loc în Germania.” Ea pretinde că grozăviile s-ar fi petrecut înainte de 1940!
Și acum să plesnesc aceste jeguri criminale peste bot cu niște scrieri tot mozaice despre fioroșii și sîngeroșii români care nu știau decît să mănînce carne de jidan și să bea sîngele acestor lepre odioase, după născocirile lor arătate mai sus. După ocuparea Poloniei de către germani și ruși și urgiile războiu- lui din acele locuri, după terminarea lui în mai 1945 unii mozaici s-au refugiat în România, dar nu ca să fie jupuiți de viu, stors sîngele lor de ,,popor ales” și haliți de acest neam de sălbatici, ci fiindcă știau că aici vor găsi un refugiu temporar de unde să plece mai departe în SUA sau Palestina, astfel ajungînd pe plaiurile noastre și rabinii Roja Corteac și Aba Cubner. Cubner a fost foarte uimit văzînd o comunitate atît de numeroasă, care a suportat ororile războiului mult mai bine decît cea poloneză, fiind puternică și stabilă. ,,Am întîlnit nu numai oameni de-ai noștri, umbre ale dezastrului, ci pentru prima oară după ani buni am văzut o comunitate mozaică încă în viață, cea din România . Aveam în față un aer proaspăt, asemănător celui dinaintea Potopului, de parcă furtuna încă nu se abătuse asupra lor și nici nu urma sa vina vreodată. Băcanul își deschide prăvălia în centrul Bucureștiului fără griji. Evreimea de aici își continuă viata, da viata unor familii, se bucura de orice, înainte să tre- cem granița spre România nu știam că aici au supraviețuit 350.000 de evrei. Si, cu toate ca primul instinct a fost acela de bucurie că întîlnim atîția frați de sînge, inima noastră plîngea de dor și durere, căci, nu departe de acest loc, unde trăiește o prosperă comunitate evreiască, o alta, cea de la Tre- blinka și Maidanek, a fost înghițită cu milioanele. Mi-a fost greu să mă deprind cu minunea păcii si cu blestemul înghețului”. Zicerea nedată după calapodul făcăturilor industriei holocaustului se găsește la paginile 392 și 393 în scrierea mozaicului Iacov Geller intitulată Rezistenta spirituală a evreilor ro- mâni, în timpul Holocaustului 1940-1944, apărută la Editura Hasefer, 2004.
În România sînt făcute publice peste 1000 documente oficiale venite atît de la statul român cît și de la sinagogile mozaicilor care dovedesc că holocaustul este o uriașă escrocherie. Mai sînt publicate cca 200 documente cu același subiect de către istoricii din Republica Moldova(fosta Basarabie). Ele sînt completate de recensămîntul făcut în anul 1930, cel privind confirmarea cetățeniei pentru evrei în noiembrie 1939 cînd au fost găsiți peste 252000 că au obținut cetățenia prin acte false, recensămîntul din aprilie 1941 și cel din august, septembrie și octombrie 1941, făcut în Basarabia, Bucovina și Trans- nistria. Dar românii nu au dreptul să cerceteze arhiva Comunităților Evreiești din România care se află la Arhiva de Stat din București, fiindcă ar demasca monstruozitatea numită holocaustul evreilor din România, tot așa cum germanilor le este interzisă cercetarea arhivei de la Bad Arolsen! Ei au ținut, dar țin și acum, acele registre numite pinkas unde sînt trecuți toți membrii frăției Iadului de cînd se nasc și pînă mor sau dacă pleacă în altă sinagogă!
O informație care ne arată cît de mult mint profesioniștii minciunii, adică mafia cazară și ce bine este plătită această meserie! În decembrie 1989, în urma revoltei populației Timișoarei împotriva regi- mului comunist, au fost împușcate 50 persoane, dar Radio Europa Liberă i-a numărat că ar fi fost 60000 de morți. Să precizez că la acest post de radio la secția în limba română, mai toți erau jidani și duceau zilnic o campanie fanatică de defăimare a României, nu a regimului comunist, pe care l-au instalat ei în 1947 cu ajutorul armatelor bolșevice!

Sioniştii şi alte tîrîturi îi prezintă pe Hitler şi Bonaparte drept întruchiparea lui Antihrist dar nicio- dată nu suflă un cuvînt despre tătucu Satalin care le-a făcut statul Israel, visul de aur al oricărui sionist şi mai ales de tartorul Lenin şi cinul lui de criminali, toți cazari pur sînge, care au fost întruchiparea răului absolut şi fii ai Satanei chiar dacă ei se considerau fiii lui Israel, avînd ca plan stăpînirea lumii şi înfiinţarea statului mozaic în Palestina! Franţuzul şi neamţul sînt nişte nevinovaţi pe lîngă ceata lui Lenin care trebuie să fie răspunzătoare în faţa istoriei pentru zecile de milioane de crime făcute de ei împotriva neamului omenesc pe acolo pe unde au reuşit să se crăcăneze cu umanitarismul lor drăcesc. Cînd ruşii s-au înstăpînit peste noi prin uneltele lor cazarii bolşevici, trădătorii de Neam şi Țară ne învăţau să ne maimuţărim cu zicerea: ,,Stalin şi poporul rus bunăstare ne-a adus”; acum după ce căpe- teniile conducătoare ne-au vîndut gangsterilor sionişti, acelaşi hăitic de lepre ne tîmpesc cu profeţia satanistă: ,,Wiesel şi cazarii lui, fericirea neamului”!
Vajnicii luptători ai întunericului, adunaţi toţi sub acoperişul Institutului pentru Studierea Holocaus- tului din România au fost în Transnistria de mai multe ori după anul 2005 de unde şi-au făcut copii du- pă dosarele din arhivele de la Odesa şi Nicolaev, dar ele sînt numai pentru ei! Dacă ar fi găsit infor- maţii acuzatoare la adresa României, ar fi explodat toată şărpăria satanistă de urlete şi ameninţări, iar săracul Iahviţă ar fi sărit ca ars din străfundurile Iadului, să-şi ogoiască fecioraşii păliţi de damblaua răgetelor de fiară turbată. Dar după 16 ani de muncă încordată, în tărîmurile întunericului este mucles, aşa că, ei ştiind adevărul, ne țin în continuare de proști şi odată pe an vin şi se cacă pe mesele Parlade- mentului, Guvernului şi Preşedinţiei României, acuzîndu-ne că am ucis 400000 de mozaici numai pentru că se rugau lui Iahwe și își tușinau moțul bărbăției.
Tăcerea lor îi acuză că au aflat cifra exactă a morţilor din Transnistria şi pentru că nu reprezintă nici 1% – adică nici 4000 de morţi – din cei 400.000 trîmbiţaţi către cele patru zări, o vor ţine tot aşa cu ,,cercetările” pînă la Paştele Dracilor.
Holocausutul este cea mai mare escrocherie din istoria lumii!
Ca să le dovedesc minciunile absurde privitoare la născocitul holocaust, pline de ură patologi- că ce curg veșnic prin cele mai monstruoase forme de delir, voi face o ,,reconstituire” a lui după datele scrise mai înainte, să vadă oricine cît de mare este minciuna!
Zic Jean Ancel și Rodica Radian Gordon că în Transnistria au fost masacrați 400000 de către anti- semiții români, la care mai adunăm 200000 asasinați în Basarabia și Bucovina după vedeniile lui J. Ancel și avem deja 600000 de crime împotriva umanității fiindcă numai ei sînt oameni, iar noi doar goy(dobitoace cuvîntătoare) antisemiți, fasciști și fanatici rasiști, adică plini de invidie că nu ne-a ales și pe noi Yahu, Yadu sau Shemu(tatăl dracilor) să conducem întreg pămîntul. Monstrul Ilya Ehrenburg ne acuza în 1947 că numai pe teritoriul actual al României au fost asasinați 500000 de evrei datorită antisemitismului fanatic ce caracterizează ideologia românilor, ca ,,limbaj internațional al fascismului” și avem 1100000 de evrei exterminați de fasciștii români. Pentru acest motiv ne-au distrus ei toată cultura scrisă după anul 1945, înlocuind-o cu maculatura de closet adusă din imperiul Satanei și care s- a vrut valoarea supremă a spiritualității omenești. La aceștia mai adăugăm 110000 mozaici din Ardea- lul de Nord gazați și arși de germani și avem un număr de 1200000 de evrei asasinați numai pentru vina că s-au născut evrei, dar cuvîntul l-au născocit la sfîrșitul secolului XlX, ei fiind de neam cazar, înrudiți din aproape cu goții – strămoșii germanilor. Dar în România erau 428000 de mozaici la sfîrși- tul anului 1947, la care trebuie să-i mai adăugăm pe cei 412000 fugiți cu armata bolșevicilor în mai – iunie 1941 în Asia Centrală și 100000 ,,evrei” care au plecat din România în perioada 1940-1947 să-și găsească locuri mai mănoase și mai pline de soare, astfel scăpînd de la nimicire, adică holocaust 940000 de suflețele. Adunînd morții cu cei scăpați cu viață, după vedeniile acestor profesioniști ai minciunii, avem 2150000 evrei în Regatul României la începutul verii 1940 cînd s-a pornit rășluirea țării, pierzînd în numai 3 luni o treime din teritoriu și populație.
Dar prin decretul de verificare a cetățeniei evreilor din România, a fost făcut un recensămînt publi- cat la data de 27 noiembrie 1939 cînd au găsit numai 962270 persoane de religie mozaică din care 252222 au obținut-o cu acte false după anul 1919! Dacă eram spaima Europei și lingeam sînge de ,,po- por ales” ca să ne treacă turbarea antisemitismului, de ce aceste cete de ticăloși monstruoși năvăleau peste noi ca ursul la miere sau totul este numai o uriașă minciună pe care românii trebuie să o înghită ca adevăr istoric și cultural?
Însă această minciună a masacrelor din Transnistria a luat forme paranoice la ticălosul trădător de neam și țară – profesorul Ion Coja – care ține dosite bine cele peste 700 documente scoase la lumină în anul 1994 de o echipă de istorici care dovedesc minciuna asasinării celor 400000 de evrei, fiind interzisă de rabinul Mozes Rozen fiindcă este o insultă la adresa ,,memoriei celor 400000 de evrei uciși în Transnistria numai pentru vina că s-au născut evrei”, cu complicitatea lui A. Buzura ca președinte a Fundației Culturale Române!
La începutul lunii martie 2018, am pus pe site-ul meu ariminia.ro un material, intitulat ,,Sfînta min- ciună” unde arătam cu date statistice că holocaustul din Transnistria, adică asasinarea celor 400000 de evrei este o uriașă minciună. Aveam strînse de ceva vreme recensămintele populației de religie mozai- că din România pentru anii 1939, 1940 din Ardealul de Nord, martie 1941 din România, septembrie 1941 din Basarabia și Bucovina, octombrie 1941 din Transnistria și tabelul din cartea lui E. Mezinces- cu menționată mai înainte care mi-a fost de cel mai mare ajutor în calcularea mișcărilor demografice ce s-au produs odată cu pierderile teritoriale din 1940.
La 2 aprilie 2018, ticălosul profesor I. Coja pune pe site-ul lui un material unde scrie că în Trans- nistria au fost uciși 1,5 milioane de evrei, iar calculele sînt cele corecte, însă totul se bazează pe min- tea lui criminală și caracterul de mare trădător antiromân și veșnic slujitor al mafiei cazare. Dau în continuare cîteva pasaje din această oribilă făcătură să poată judecă oricine cum se scrie adevărul istoric și cultural în România anilor 2018!
,,Într-o lucrare aflată în pregătire, am ajuns la concluzia: victimele holocaustului trebuie să fi fost chiar mai multe de șapte milioane. Calculul oficial este greșit dintr-un motiv pînă azi ignorat: numă- rul real al evreilor din România, aflați în viață în „preziua” lui WW2, nu a fost de circa 700.000, nu- măr dat de recensămîntul oficial și părtinitor, ci de circa 2.000.000(două milioane). Aceasta este cifra dată de două surse demne de toată încrederea: un legionar, deci un antisemit feroce, poate cel mai, pe numele său Corneliu Zelea Codreanu și un evreu sionist, o celebritate, pe numele său Mihail Sebastian. Calculul efectuat de contabilimea holocaustului a fost absolut rudimentar, primitiv: au scă- zut din 700.000 numărul 300.000, adică numărul evreilor aflați în viața asta mizerabilă la sfîrșitul războiului, și a rezultat numărul 400.000, numărul de evrei morți în Transnistria, cu care românii și-au încărcat conștiința și palmaresul istoriei lor naționale.
Așadar, numărul 400.000 este mult mai mare, cu cel puțin un milion(1.000.000) de suflete nevi- novate. Sau, mai exact spus, ca să luăm în calcul și punctul de vedere al exterminatorilor, un milion de persoane vinovate că s-au născut evrei! Prin adunare cu ceilalți 400.000, rezultă un număr rotund de cel puțin un milion și jumătate, ca să preîntâmpinăm orice negaționism! Un milion și jumătate de victime cu care românii participă la cel mai important eveniment istoric din istoria planetei!
Așadar, punctul de plecare trebuie modificat: evreii trăitori în România în anul de grație 1940 erau două milioane la număr!… Așadar, numărul adevărat al evreilor asasinați la Auschwitz, Do- rohoi, Transnistria, Dachau, Buchenwald și alte locații criminale, este 7.000.000, șapte milioane”. Dar aceste absurdități și monstruozități la adresa istoriei și culturii românilor sînt susținute de Aca- demia Română, cam toți profesorii de istorie din universități, de istoricii români și de politicieni în frunte cu președinții României, indiferent de culoare politică sau cultura lui! Au dat legi criminale ast- fel ca aceste minciuni ticăloase să nu poată fi dovedite în public, ele primind ,,girul științific” de adevăruri unice pentru tîmpiții români de azi.
Aduc la lumină și o faptă similară chiar ca număr de deportați, dar făcută de americani pentru care nimeni nu-i condamnă că ar fi făcut genocid sau holocaust. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, SUA a arestat și deportat peste 120000 de cetățeni americani de origine ja- poneză – mulți dintre ei nemaiștiind limba japoneză – fiind bănuiți că ar simpatiza cu agresorii. Cei arestați au fost deportați în deșertul Utah sau în regiuni izolate muntoase din Colorado și au fost elibe- rați numai după terminarea războiului, deși asupra lor nu exista nici o faptă care să îi acuze de ceva. Dacă japonezii arestați numai pentru o simplă bănuială, ar fi ucis, rănit sau ar fi făcut dispăruți 43232 de militari americani și alte cîteva zeci de mii de civili, nu cred că erau destule lampadare pe bulevardele lor pentru a-i spînzura pe toți netrebnicii. Dar pentru că aceste fapte au fost făcute de jidani împotriva românilor – un popor care nu există în istorie după cum ne-a scris o Istorie profesoara cazara ce trăiește la noi, Zoaie Petre – ele nu pot fi crime fiindcă sutașii Satanei au dreptul înnăscut de a robi și ucide pe goy, care nu sînt ,,aleși”, semiți sau rasă superioară!
Ca unic iubitor al adevărului, al aproapelui şi al umanităţii, ,,poporul ales” de Talpa Iadului prin ,,înţelepţii” lui din Kneset, parladementul tîlhărismului israelian, în iunie 1991 a propus Guvernului să ceară României cîte 50.000 de dolari despăgubire pentru fiecare din cei 400.000 de evrei ,,omorîţi” în Regatul României în perioada 1941-1944, adică să ştim dinainte că ,,aface- rea” ne va costa 20 miliarde $ și nu vom scăpa de ea nici în mormînt!

Iar guvernanții din România chiar au executat porunca în anul 2010 prin președintele țării.
Cît priveşte născocirea celor 400000 de mozaici asasinaţi de armata română, noi cei care mai avem curajul de a spune adevărul, ar trebui să dăm în judecată mafia sionistă şi statul Israel – care este iniția- torul acestei acţiuni criminale asupra memoriei colective a românilor – pentru terorism internaţional şi genocid cultural.

Tabelele de mai sus le-am luat la începutul lunii octombrie 2022 de pe site-ul www.jewishgen,org/ yizkor/ pinkas_romania, Enciclopedia Comunităţilor Evreieşti din România, Pinkas Hakehilot, vol. 1 – Moldova. Publicat la Ierusalim, 1969 Mulțumiri, Coordonator de proiect Avi Klammer. Apre- cierea noastră sinceră către Yad Vashem pentru permisiunea de a pune acest material pe site-ul web

JewishGen. Aceasta este o traducere din Pinkas Hakehillot.
Dar informațiile din aceste documente privind deportarea mozaicilor în Transnistria, românii nu au voie să le vadă la fel ca cele de la Memorial Museum din Washington DC, fiindcă minciuna holocaus- tului este demascată chiar de ei, însă noi sîntem doar goy și nu avem capacitatea de a memora, gîndi și judeca. Situația este identică pentru arhiva cu documentele din cel de-al doilea război mondial de la Bad Arolsen interzisă germanilor. Ei scriu pe wikipedia că deportarea mozaicilor a fost un plan de,,purifiare etnică”, trecînd sub o tăcere absolută ,,faptele lor de vitejie” împotriva românilor făcute cu un an înainte, dovedind că sînt grupări criminale bine organizate și nu niște indivizi cu mintea rătăcită. Despre cele 45000 de vicime(morți, răniți, dispăruți) făcute de acești sataniști împotriva românilor cînd se retrăgeau din Basarabia și Bucovina în 28-20 iunie 1940 în urma ultimatumului dat de URSS, nu se suflă nici o vorbă ca și cum faptele nu ar exista fiindcă noi nu trebuie să avem istorie. La fel des- pre cei cca 32000 români asasinați în perioada 28-iunie 1940 – 20 iunie 1941 în cele două teritorii ocu- pate de bolșevici și ,,administrate” cu mînă de fier de cazari, iarăși nu se vorbește fiindcă minciuna este unicul adevăr pe care trebuie să-l cunoască tîmpiții români. La fel, nici o vorbă despre cei 232000 de români deportați în Siberia în aceeași perioadă de timp, din care s-au mai întors cca 10%!
Primul tabel(paginile 104-110) prezintă situația populației de religie mozaică din orașul Dorohoi, de la apariția ei printre români și pînă în anul 1947 cînd s-a terminat ,,holocaustul” și judecarea ,,vinovaților” pentru ,,asasinarea celor 400000 de evrei, doar pentru vina că s-au născut evrei”. Ei își fac apariția în acest oraș în anul 1803 cînd erau 600 familii(cca 1500-2500 persoane) și cam toți veniți cu armatele ruse începînd cu războiul din 1787-1792 împotriva otomanilor, dar purtat și pe teritoriile românilor. În anul 1941 în oraș erau erau 5389 din care au fost deportați 3074, fiind reîntorși în 1944, iar în 1947 sînt 7600 și nimeni nu poate explica cum după holocaust, ei erau mai mulți decît înaintea acestei născocite catastrofe. Cred că și tartorul Yahweh de atunci se tot scarpină prin toate părțile și nu înțelege cum s-a întîmplat vedenia cu atîta ,,înflorire și dezvoltare”.
Spre dreapta am pus un tabel cu populația de religie mozaică din orașul Botoșani, unde vedem că în anul 1947 era cu cca 4050 persoane mai mare decît în 1942 și iarăși logica minții este dată peste cap fiindcă nimeni nu poate crede, că după ce au fost ,,masacrați cu sutele de mii” în Transnistria, și-au revenit din vedenie și s-au întors chiar mai mulți decît au fost deportați. Dar vedenia cazară este singurul adevăr pe care românii trebuie să-l înghită pe nemestecate, altfel sînt acuzați de naționalism, fascism, rasism și antisemitism.
Am pus și tabelul populației evreiești din orașul Iași(paginile 141-176), material realizat de
,,Theodore Lavi, Ph.D., Coordonator Pinkas ha-Kehilot din Yad Vashem/Transnistria, Hargat. Tradu- cere în engleză cercetată și editată de Robert S. Sherins, MD. Tradus de Ziva Yavin, Ph.D. și rabinul Jack H Bloom, Ph.D. Traducere donată de Robert S. Sherins, MD, Richard J. Sherins, MD și Beryle Solomon Buchman. NB Kehillah va fi folosit acolo unde se face referire la kehillah evreiesc organi- zat. Kehillah este numele dat organizațiilor comunale evreiești din Europa de Est. Rolul și autoritatea Kehillah a variat foarte mult, în funcție de locul și perioada istorică. Uneori, un Kehillah avea autori- tate cvasi-guvernamentală atât asupra kehillahului evreiesc, cât și asupra relației sale cu comunitatea neamurilor”. Citatul de pe site-ul lor l-am considerat necesar ca să fie limpede pentru oricine cît de mare este minciuna și cît de mult ne disprețuiesc aceste bande de criminnali și tîlhari de drumul mare, mințind și faisificînd istoria cum le cere interesul lor mafiot.

Urlă aceste bestii sataniste către cele patru zări, că în zilele de 27-30 iunie 1941, dînd turbarea anti- semitismului peste militarii germani, de unde s-au molipsit și cei români, s-au pornit să ucidă evreii pe unde îi prindeau în orașul Iași. Astfel primii au asasinat 17000 ,,evrei doar pentru vina că s-au născut evrei”, iar românii nu s-au lăsat mai jos, ucigînd și ei 14500 ca să știe lumea întreagă că atunci au fost masacrați 31500 evrei! Tabelul ne arată că în anul 1941 erau 33135 evrei, în 1942 numărul a scăzut la 32368 cu o lipsă de 767 persoane, adică cei 31500 masacrați de germani și români. Fiindcă am mai multe documente despre acele evenimente, cred că cifra corectă este cea menționată unde am scris despre ,,pogromul de la Iași”. În anul 1947 erau 38000 mozaici în orașul Iași, ori cu aceste date chiar ei au dat de pămînt cu minciuna holocaustului și a pogromului, fiindcă cifrele din pinkas au anumite corelații care nu țin seamă de uriașa minciună a holocaustului.

Pentru a vedea oricine cît de mult mint aceste găști de sataniști, plini de ură și venin împotriva ro- mânilor, am mai pus tabelul pentru orașul Galați(paginile 90-99) unde spun ei că s-ar fi petrecut ,,un pogrom mai mic”, însă singura sursă de documentare sînt vedeniile(minciunile lor). Scriu ei că în anul 1947 numărul mozaicilor este mai mic decît în anul 1941 cu 511 persoane, dar eu fac precizatea că în perioada 1940-1947 au plecat din România către ,,țara făgăduinței” cca 100000 mozaici, sigur migrînd și din acest oraș. Așa au falsificat ei istoria celui de-al doilea război mondial, falsificînd datele statisti- ce și impunînd minciuna ca document veridic, iar acțiunea a fost sprijinită la lumina zilei de S.U.A. și U.R.S.S. dar fiecare cu interesul lui, iar istoricii români nu vreau să știe de datele statistice ale recensă- mintelor din acei ani, cît și cele cca 1200 documente publicate pînă în prezent în diferite cărți la noi și în Basarabia(Republica Moldova)!

Dar și mulți oficiali români știu că holocaustul este o ticăloasă minciună, însă o propagă cu o ură nebună împotriva adevărului și pentru a-i înjosi și umili pe români. Pe site-ul Institutului Național de Statistică din București, se află(octombrie 2022) tabelul de mai înainte unde vedem că datele privind populația României din aprilie 1941 și decembrie 1941 sînt asemănătoare cu cele din tabelul pus de E. Mezincescu în cartea sa la paginile 172-173, fiind luat din lucrarea Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic Bucureşti 1947, vol. 11, p. 30-32 prezentată la Congresul Mondial Evreiesc care și-a început lucrările la 27 iunie 1948 la Montreux, Elveția. Pentru populația de religie mozaică(evrei) în tabel avem un număr de 384397 per- soane cum era România în decembrie 1941, cuprinzînd și teritoriile Basarabia și Bucovina, eliberate din ghiarele bolșevicilor sataniști, dar fără Ardealul de Nord. În tabelul publicat de E. Mezincescu, pune pentru anul 1947(cifrele statistice sînt pentru septembrie 1944 fiindcă lipsește Ardealul de Nord, eliberat d armata română în octombrie 1944), însă fără Basarabia, Bucovina și Ardealul de Nord, cifra de 383606 mozaici, adică după adevăr și judecata minții sănătoase, cam toți cei deportați în Trans- nistria, după ce au ,,trăit holocaustul” în iadul imaginat și creat de fioroșii antisemiți români, au fost aduși în România. Cele 82307 de persoane(din 495000 cîte erau în decembrie 1940) de religie mozaică găsite în Basa-rabia și Bucovina la recensămîntul făcut de administrația românească în au- gust-septembrie 1941, după ce au fost ,,exterminate” în Transnistria, apar ca aduse(cca 90%) în Româ- nia după datele din cartea lui Mezincescu, unde în aprilie 1941 erau 315082, iar în 1947(corect este 1944) sînt pe același teritoriu 383606 deci un plus de 68000, iar în cele două ținuturi ocupate din aprilie 1944 de URSS au mai rămas 14000. Chiar cifrele lor, dovedesc pentru oricine judecă cu mintea lui, că holocaustul din România este numai o escrocherie a mafiei cazare de la noi și din lumea întreagă avînd ca scop un cîștig foarte mare chiar dacă este ,,mîrșav”.

Altă sursă de documentare care demască minciuna holocaustului este arhiva formată din peste 100000 dosare, care se numesc ,,Dosarul suferințelor unei familii evreiești, anchetă generală printre evreii din România, 1945, material pentru Conferința de Pace”, realizat în baza unui chestionar de 16 pagini. Acesta cuprinde informații biografice de bază privind capul gospodăriei și alți membri ai familiei, și informații suplimentare cu privire la persecuții, bunuri materiale confiscate, dacă au fost dați afară din serviciu, dacă au fost arestați, maltratați, evacuați, expulzați și nimic despre asasinate, exterminări, masacre și holocaust, dovadă clară că ticăloșia a fost clocită mai tîrziu. Aceeași realitate social-istorică despre ,,holocaust” o prezintă Mișu Benvenisti, avocat și vicepreședinte al Federațiilor evreilor din Româniea, în articolul Sionismul în vremea prigoanei, publicat în revista Viața Evreiască, numerele 7, 8, 9 și 10 din 1944. El devine președintele Organizației Sioniste din România prin autori- zația nr. 30256 din 25 mai 1941 dată de Ministerul de Interne de la București, și cam așa sînt toate minciunile lor privind exterminarea celor 400000 evrei în Transnistria. Zice el în introducere: ,,Expu- nerea ce urmează constitue referatul activității organizației sioniste din România, între aprilie 1941 și sfîrșitul anului 1943, ea urmînd a forma temeiul raportului Executivei, la viitoarea conferință sionistă din țară… Al doilea sector de activitate a fost cel cultural. Din primele zile am organizat sub conduce- rea d-lui dr. Th. Loevenstein, cursurile pentru emigranți, stabilind norma că numai absolvenții acestor cursuri vor avea dreptul al emigrare.” Adică, după ce îi ,,exterminam”, le dădeam posibilitatea să se pregătească pentru a pleca în Palestina unde îi trimitea mișcarea sionistă. În limba română cuvîntul ,,prigoană” înseamnă persecuție, urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva, asuprire, ori el a scris ceea ce a trăit pe cînd canaliile sataniste Ilya Ehren- burg, M. Carp și Jean Ancel au mințit fiindcă sînt doar niște ticăloși care nu au egal în istoria lumii. În conținutul acestor articole nu se găsesc cuvîntele holocaust, asasinate, masacre și execuții cu privire la cei deportați în Transnistria, menționînd de mai multe ori repatrierea lor.

În toamna anului 1945 Ilya Ehrenburg, ideologul imperiului bolșevic, vine în România să le spună românilor că sînt o gloată de ucigași care au asasinat în cele mai bestiale feluri, evrei la abatorul din București în ianuarie 1941, acuzîndu-ne că din anii 1922-1939 guvernele românești mîncau deja ,,evrei pe pîine” sau făcuți ,,frigărui plăcut mirositoare” cum îi făceau ei pe cei trimiși la tartorul iadului Yaho. Ne mai spurcă ticălosul cazar că am pornit cu pogromuri și ne-am tot specializat pînă am ajuns să asasinăm aproape 500000 evrei înainte de a veni germanii în 1940 să ne învețe cum se face această meserie numită de ei ,,holocaustul evreilor”, punîndu=și acuzația în plăsmuirea satanistă, numită Drumurile Europei București, editura Cartea Rusa, 1947, p. 16.

Matatias Carp a preluat ,,învățăturile” acestui monstru și ne scrie evanghelia mincinoasă a holo- caustului – Transnistria – în anul 1947 unde înșiră vedenii, un potop de minciuni și o ură fanatică îm- potriva românilor, ieșind de aici marea escrocherie a holocaustulu. În anul 1998, Jean Ancel reia su- biectul pe care îl unge cu alt potop de minciuni, dar tot holocaust este de 400000 victime asasinate de antisemiții români. Dosarele menționate mai înainte au fost completate pentru fiecare județ și aduse la București, aflîndu-se în păstrare la Federația Comunităților Evreiești din România(dacă nu au fost dis- truse). Ele se găsesc puse și de pe site-ul Holocaust Memorial Museum din Washington DC, Baza de date privind supraviețuitorii și victimele holocausutului. Dosarele sînt în număr de peste 107000, fiind completate de cei aduși în România din totalul de 118847 persoane deportate în Transnistria, iar diferența de cca 11000 a rămas în Basarabia, la care se mai adaugă cca 2700 care nu au fost deportați. La recensămîntul din mai 1942, erau în teritoriul României 275365 mozaici, lipsind 39717 care au fost deportați în Transnistria, iar pentru 1944, Mezincescu dă cifra de 383606 mozaici în teritoriile controlate de români, deci o diferență în plus de 108241! Cifrele venite chiar de la ei ne arată cît de mare este minciuna holocaustului din România(Transnistria) și cît bănet(holocash) au cîștigat aceste cete de mafioți de la tîmpiții români care știu să umble în fața lor numai în patru labe.

Cartea Dosarele Suferinței, editura Mușatinii, Suceava, 1999, este povestea a doi români – Ilie Ilisei, militar și Ioan D. Popoescu, fost chestor de jandarmi la Tiraspol în Transnistria. Povestește ches- torul de jandarmi la pagina 107 unde ne spune cum i-a adus în România pe cei ,,exterminați în holo- caust” în Tranisitria de fioroșii antisemiți români. „În primăvara anului 1944, odată cu precipitarea evenimentelor de pe front, am primit ordin să repatriez orfanii de ambii părinți în vîrstă de pînă la șaisprezece ani. Cum orfanii nu aveau acte, actele se întocmeau în baza mărturiei unor rude apropiate. Am întocmit niște borderouri și-n dreptul fiecărui nume se adunau cîte două semnături care atestau vîrsta de pînă la șaisprezece ani a orfanului care urma să fie repatriat. Și, lucru nostim, în felul acesta aproape întreg ghetoul a fost repatriat. Soțul atesta pentru soție și invers, tatăl pentru copil, acesta pentu tată ori pentru bunic, bunicii devenind în acte… copii care mai au binișor pînă la majorat. Constituiți în convoaie, îmbarcați în trenuri și însoțiți de cîte un pluton comandat de cîte un subofițer destoinic, evreii s-au întors în orașele României.” Dar această realitate incredibilă arată și datele statistice de mai înainte, iar minciuna holocaustului din România născocită de mafia cazară după anul 1945 trebuie judecată drept crimă împotriva umanității!

Ilie Iliuț ne spune la pagina 46 cum au înfruntat turbarea cazarilor împotriva românilor, atunci cînd bolșevicii ne-au cerut să părăsim cele două teritorii românești în 28 iunie 1940. „Pe 2 iunie 1940, pri- mim ordin să ne regrupăm la Vatra Dornei. Rămîne la Cernăuți doar o companie de jandarmi condusă de colonelul Grosu, care ni se alătură după ocuparea Bucovinei de către ruși. Compania supravie- țuiește mâniei evreilor cernăuțeni datorită tancurilor rusești de ocupație care o protejează . Nu pricep de ce-au vrut evreii să ne omoare! Nu pricep de unde și de ce atîta ură împotriva noastră! Colonelul Grosu nu știe, încă, nimic despre incidentele similare de care au avut parte trupele românești în retragere.” Dar aceeași ură turbată o vedem la M. Carp și Jean Ancel care prin minciună au reușit să ne arate lumii ca pe o haită de bestii, iar românii nu sînt în stare să se revolte deși unii cunosc adevă- rul. La fel ne urăsc toți cei care au participat la realizarea plăsmuirii numită Raportului Elie Wiesel, București, 2004, unde se repetă minciunile lui Ilya Ehrenburg, M. Carp și Jean Ancel!

Despre ura patologică a cazarilor împotriva românilor a scris și Paul Goma în Săptămîna Roșie sau Basarabia și evreii, ed. Vicovia, Bacău, 2009, p. 82: „Nu am auzit să fi existat un singur evreu atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina, în Săptămâna Roșie(28 iunie – 3 iulie 1940), care să fi protestat verbal, necum să se opună corelegionarilor beți de ură(ură de rasă, nu de clasă), care s-au dedat la acte de sălbatică bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porniți în refugiu.” Docu- mentele și datele statistice arată cît de mult ne urăsc sataniștii cazari, istoricii și politicienii români fiindcă susțin monstruozitățile lui Ilya Ehrenburg, Matatias Carp, Jean Ancel și Elie Wiesel împotriva poporului român că ar fi un neam de ucigași care din ură de rasă au ucis în Transnistria 400000 evrei!

Octombrie 2022 Olariu Constantin

Tabelele de mai sus le-am luat la începutul lunii noiembrie 2022 de pe site-ul www.jewishgen,org/

Dar informațiile din aceste documente privind deportarea mozaicilor în Transnistria, românii nu au voie să le vadă la fel ca cele de la Memorial Museum din Washington DC, fiindcă minciuna holocaus- tului este demascată chiar de ei, însă noi sîntem doar goy și nu avem capacitatea de a memora, gîndi și judeca. Situația este identică pentru arhiva cu documentele din cel de-al doilea război mondial de la Bad Arolsen interzisă germanilor. Ei scriu pe wikipedia că deportarea mozaicilor a fost un plan de ,,purifiare etnică”, trecînd sub o tăcere absolută ,,faptele lor de vitejie” împotriva românilor făcute cu un an înainte, dovedind că sînt grupări criminale bine organizate și nu niște indivizi cu mintea rătăcită. Despre cele peste 45000 de crime făcute de acești sataniști împotriva românilor cînd se retrăgeau din Basarabia și Bucovina în 28-20 iunie 1940 în urma ultimatumului dat de URSS, nu se suflă nici o vorbă ca și cum faptele nu ar exista fiindcă noi nu trebuie să avem istorie. La fel despre cei cca 32000 români asasinați în perioada 28-iunie 1940 – 20 iunie 1941 în cele două teritorii ocupate de bolșevici și ,,administrate” cu mînă de fier de cazari, iarăși nu se vorbește fiindcă minciuna este unicul adevăr pe care trebuie să-l cunoască tîmpiții români. La fel, nici o vorbă despre cei 232000 de români deportați în Siberia în aceeași perioadăd e timp, din care s-au mai întors cca 10%!

Primul tabel(paginile 104-110) prezintă situația populației de religie mozaică din orașul Dorohoi, de la apariția ei printre români și pînă în anul 1947 cînd s-a terminat ,,holocaustul” și judecarea ,,vinovaților” pentru ,,asasinarea celor 400000 de evrei, doar pentru vina că s-au născut evrei”. Ei își fac apariția în acest oraș în anul 1803 cînd erau 600 familii(cca 1500-2500 persoane) și cam toți veniți cu armatele ruse începînd cu războiul din 1787-1792 împotriva otomanilor, dar purtat și pe teritoriile românilor. În anul 1941 în oraș erau erau 5389 din care au fost deportați 3074, fiind reîntorși în 1944, iar în 1947 sînt 7600 și nimeni nu poate explica cum după holocaust, ei erau mai mulți decît înaintea acestei născocite catastrofe. Cred că și tartorul Yahweh de atunci se tot scarpină prin toate părțile și nu înțelege cum s-a întîmplat vedenia cu atîta ,,înflorire și dezvoltare”.

Spre dreapta am pus un tabel cu populația de religie mozaică din orașul Botoșani, unde vedem că în anul 1947 ra cu cca 4050 persoane mai mare decît în 1942 și iarăși logica minții este dată peste cap fiindcă nimeni nu poate crede, că după ce au fost ,,masacrați cu sutele de mii” în Transnistria, și-au revenit din vedenie și s-au întors chiar mai mulți decît au fost deportați. Dar vedenia cazară este singurul adevăr pe care românii trebuie să-l înghită pe nemestecate, altfel sînt acuzați de naționalism, fascism, rasism și antisemitism.

Am pus și tabelul populației evreiești din orașul Iași(paginile 141-176), material realizat de
,,Theodore Lavi, Ph.D., Coordonator Pinkas ha-Kehilot din Yad Vashem/Transnistria, Hargat. Tradu- cere în engleză cercetată și editată de Robert S. Sherins, MD. Tradus de Ziva Yavin, Ph.D. și rabinul Jack H Bloom, Ph.D. Traducere donată de Robert S. Sherins, MD, Richard J. Sherins, MD și Beryle Solomon Buchman. NB Kehillah va fi folosit acolo unde se face referire la kehillah evreiesc organi- zat. Kehillah este numele dat organizațiilor comunale evreiești din Europa de Est. Rolul și autoritatea Kehillah a variat foarte mult, în funcție de locul și perioada istorică. Uneori, un Kehillah avea autori- tate cvasi-guvernamentală atât asupra kehillahului evreiesc, cât și asupra relației sale cu comunitatea neamurilor”. Citatul de pe site-ul lor l-am considerat necesar ca să fie limpede pentru oricine cît de mare este minciuna și cît de mult ne disprețuiesc aceste bande de criminnali și tîlhari de drumul mare, mințind și faisificînd istoria cum le cere interesul lor mafiot.

Urlă aceste bestii sataniste către cele patru zări, că în zilele de 27-30 iunie 1941, dînd turbarea anti- semitismului peste militarii germani, de unde s-au molipsit și cei români, s-au pornit să ucidă evreii pe unde îi prindeau în orașul Iași. Astfel primii au asasinat 17000 ,,evrei doar pentru vina că s-au născut evrei”, iar românii nu s-au lăsat mai jos, ucigînd și ei 14500 ca să știe lumea întreagă că atunci au fost masacrați 31500 evrei! Tabelul ne arată că în anul 1941 erau 33135 evrei, în 1942 numărul a scăzut la 32368 cu o lipsă de 767 persoane, adică cei 31500 ,,masacrați” de germani și români. Fiindcă am mai multe documente despre acele evenimente, mențin cifra din aceste înscrisuri oficiale unde am scris despre ,,pogromul de la Iași”, pînă se va cunoaște originea diferenței. În anul 1947 erau 38000 mozaici în orașul Iași, ori cu aceste date chiar ei au dat de pămînt cu minciuna holocaustului și a pogromului, fiindcă cifrele din pinkas au anumite corelații care nu țin seamă de uriașa minciună a holocaustului.

Pentru a vedea oricine cît de mult mint aceste găști de sataniști, plini de ură și venin împotriva ro- mânilor, am mai pus tabelul pentru orașul Galați(paginile 90-99) unde spun ei că s-ar fi petrecut ,,un pogrom mai mic”, însă singura sursă de documentare sînt vedeniile(minciunile lor). Scriu ei că în anul 1947 numărul mozaicilor este mai mic decît în anul 1941 cu 511 persoane, dar eu fac precizatea că în perioada 1940-1947 au plecat din România către ,,țara făgăduinței” cca 100000 mozaici, sigur migrînd și din acest oraș. Așa au falsificat ei istoria celui de-al doilea război mondial, falsificînd datele statisti- ce și impunînd minciuna ca document veridic, iar acțiunea a fost sprijinită la lumina zilei de S.U.A. și U.R.S.S. dar fiecare cu interesul lui, iar istoricii români nu vreau să știe de datele statistice ale recensă- mintelor din acei ani, cît și cele cca 1200 documente publicate pînă în prezent în diferite cărți la noi și în Basarabia(Republica Moldova)!

Dar și mulți oficiali români știu că holocaustul este o ticăloasă minciună, însă o propagă cu o ură nebună împotriva adevărului și pentru a-i înjosi și umili pe români. Pe site-ul Institutului Național de Statistică din București, se află(noiembrie 2022) tabelul de mai înainte unde vedem că datele privind populația României din aprilie 1941 și decembrie 1941 sînt asemănătoare cu cele din tabelul pus de E. Mezincescu în cartea sa la paginile 172-173, fiind luat din lucrarea Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic Bucureşti 1947, vol. 11, p. 30-32 prezentată la Congresul Mondial Evreiesc care și-a început lucrările la 27 iunie 1948 la Montreux, Elveția. Pentru populația de religie mozaică(evrei) în tabel avem un număr de 384397 per- soane cum era România în decembrie 1941, cuprinzînd și teritoriile Basarabia și Bucovina, eliberate din ghiarele bolșevicilor sataniști, dar fără Ardealul de Nord. În tabelul publicat de E. Mezincescu, pune pentru anul 1947(cifrele statistice sînt pentru septembrie 1944 fiindcă lipsește Ardealul de Nord, eliberat d armata română în octombrie 1944), însă fără Basarabia, Bucovina și Ardealul de Nord, cifra de 383606 mozaici, adică după adevăr și judecata minții sănătoase, cam toți cei deportați în Trans- nistria, după ce au ,,trăit holocaustul” în iadul imaginat și creat de fioroșii antisemiți români, au fost aduși în România. Cele 82307 de persoane(din 495000 cîte erau în decembrie 1940) de religie mozaică găsite în Basa-rabia și Bucovina la recensămîntul făcut de administrația românească în au- gust-septembrie 1941, după ce au fost ,,exterminate” în Transnistria, apar ca aduse(cca 90%) în Româ- nia după datele din cartea lui Mezincescu, unde în aprilie 1941 erau 315082, iar în 1947(corect este 1944) sînt pe același teritoriu 383606 deci un plus de 68000, iar în cele două ținuturi ocupate din aprilie 1944 de URSS au mai rămas 14000. Chiar cifrele lor, dovedesc pentru oricine judecă cu mintea lui, că holocaustul din România este numai o escrocherie a mafiei cazare de la noi și din lumea întreagă avînd ca scop un cîștig foarte mare chiar dacă este ,,mîrșav”.

Altă sursă de documentare care demască minciuna holocaustului este arhiva formată din peste 100000 dosare, care se numesc ,,Dosarul suferințelor unei familii evreești, anchetă generală printre evreii din România, 1945, material pentru Conferința de Pace”, realizat în baza unui chestionar de 16 pagini. Acesta cuprinde informații biografice de bază privind capul gospodăriei și alți membri ai familiei, și informații suplimentare cu privire la persecuții, bunuri materiale confiscate, dacă au fost dați afară din serviciu, dacă au fost arestați, maltratați, evacuați, expulzați și nimic despre asasinate, exterminări, masacre și holocaust, dovadă clară că ticăloșia a fost clocită mai tîrziu. Aceeași realitate social-istorică despre ,,holocaust” o prezintă Mișu Benvenisti, avocat și vicepreședinte al Federațiilor evreilor din Româniea, în articolul Sionismul în vremea prigoanei, publicat în revista Viața Evreiască, numerele 7, 8, 9 și 10 din 1944. El devine președintele Organizației Sioniste din România prin autori- zația nr. 30256 din 25 mai 1941 dată de Ministerul de Interne de la București, și cam așa sînt toate minciunile lor privind exterminarea celor 400000 evrei în Transnistria. Zice el în introducere: ,,Expu- nerea ce urmează constitue referatul activității organizației sioniste din România, între aprilie 1941 și sfîrșitul anului 1943, ea urmînd a forma temeiul raportului Executivei, la viitoarea conferință sionistă din țară… Al doilea sector de activitate a fost cel cultural. Din primele zile am organizat sub conduce- rea d-lui dr. Th. Loevenstein, cursurile pentru emigranți, stabilind norma că numai absolvenții aces- tor cursuri vor avea dreptul al emigrare.” Adică, după ce îi ,,exterminam”, le dădeam posibilitatea să se pregătească pentru a pleca în Palestina unde îi trimitea mișcarea sionistă. În limba română cuvîntul ,,prigoană” înseamnă persecuție, urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva, asuprire, ori el a scris ceea ce a trăit pe cînd canaliile sataniste Ilya Ehren- burg, M. Carp și Jean Ancel au mințit fiindcă sînt doar niște ticăloși care nu au egal în istoria lumii. În conținutul acestor articole nu se găsesc cuvîntele holocaust, asasinate, masacre și execuții cu privire la cei deportați în Transnistria, menționînd de mai multe ori repatrierea lor.

În toamna anului 1945 Ilya Ehrenburg, ideologul imperiului bolșevic, vine în România să le spună românilor că sînt o gloată de ucigași care au asasinat în cele mai bestiale feluri, evrei la abatorul din București în ianuarie 1941, acuzîndu-ne că din anii 1922-1939 guvernele românești mîncau deja ,,evrei pe pîine” sau făcuți ,,frigărui plăcut mirositoare” cum îi făceau ei pe cei trimiși la tartorul iadului Yaho. Ne mai spurcă ticălosul cazar că am pornit cu pogromuri și ne-am tot specializat pînă am ajuns să asasinăm aproape 500000 evrei înainte de a veni germanii în 1940 să ne învețe cum se face această meserie numită de ei ,,holocaustul evreilor”, punîndu=și acuzația în plăsmuirea satanistă, numită Drumurile Europei București, editura Cartea Rusa, 1947, p. 16.

Matatias Carp a preluat ,,învățăturile” acestui monstru și ne scrie evanghelia mincinoasă a holo- caustului – Transnistria – în anul 1947 unde înșiră vedenii, un potop de minciuni și o ură fanatică îm- potriva românilor, ieșind de aici marea escrocherie a holocaustulu. În anul 1998, Jean Ancel reia su- biectul pe care îl unge cu alt potop de minciuni, dar tot holocaust este de 400000 victime asasinate de antisemiții români. Dosarele menționate mai înainte au fost completate pentru fiecare județ și aduse la București, aflîndu-se în păstrare la Federația Comunităților Evreiești din România(dacă nu au fost dis- truse). Ele se găsesc puse și de pe site-ul Holocaust Memorial Museum din Washington DC, Baza de date privind supraviețuitorii și victimele holocausutului. Dosarele sînt în număr de peste 107000, fiind completate de cei aduși în România din totalul de 118847 persoane deportate în Transnistria, iar diferența de cca 11000 a rămas în Basarabia, la care se mai adaugă cca 2700 care nu au fost deportați. La recensămîntul din mai 1942, erau în teritoriul României 275365 mozaici, lipsind 39717 care au fost deportați în Transnistria, iar pentru 1944, Mezincescu dă cifra de 383606 mozaici în teritoriile controlate de români, deci o diferență în plus de 108241! Cifrele venite chiar de la ei ne arată cît de mare este minciuna holocaustului din România(Transnistria) și cît bănet(holocash) au cîștigat aceste cete de mafioți de la tîmpiții români care știu să umble în fața lor numai în patru labe.

Cartea Dosarele Suferinței, editura Mușatinii, Suceava, 1999, este povestea a doi români – Ilie Ilisei, militar și Ioan D. Popoescu, fost chestor de jandarmi la Tiraspol în Transnistria. Povestește ches- torul de jandarmi la pagina 107 unde ne spune cum i-a adus în România pe cei ,,exterminați în holo- caust” în Tranisitria de fioroșii antisemiți români. „În primăvara anului 1944, odată cu precipitarea evenimentelor de pe front, am primit ordin să repatriez orfanii de ambii părinți în vîrstă de pînă la șaisprezece ani. Cum orfanii nu aveau acte, actele se întocmeau în baza mărturiei unor rude apropiate. Am întocmit niște borderouri și-n dreptul fiecărui nume se adunau cîte două semnături care atestau vîrsta de pînă la șaisprezece ani a orfanului care urma să fie repatriat. Și, lucru nostim, în felul acesta aproape întreg ghetoul a fost repatriat. Soțul atesta pentru soție și invers, tatăl pentru copil, acesta pentu tată ori pentru bunic, bunicii devenind în acte… copii care mai au binișor pînă la majorat. Constituiți în convoaie, îmbarcați în trenuri și însoțiți de cîte un pluton comandat de cîte un subofițer destoinic, evreii s-au întors în orașele României.” Dar această realitate incredibilă arată și datele statistice de mai înainte, iar minciuna holocaustului din România născocită de mafia cazară după anul 1945 trebuie judecată drept crimă împotriva umanității!

• Despre
• Ultimele Postari

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN

Ultimele postari ale lui CONSTANTIN OLARIU ARIMIN (vezi toate)

• CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (VI) - 21 aprilie 2025
• CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (V) - 16 aprilie 2025
• CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (IV) - 15 aprilie 2025

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN