Colindul Daco-României
Sus mai sus la nouă jmeri
Hoi leroi florile dalbe
Ardu-mi nouă lumânări
Hoi leroi florile dalbe
Că nu-s nouă lumânări
Și mi-s nouă de feciori
De din neamul Dacilor
Florile dalbe de măr
Dar pe umere îmi poartă
Scumpă raclă de cleștar
În colțuri cu chihlimbar
Hoi leron-dai leron-dar
Dar în raclă cine-mi șade
Inimile de le arde?
Șade-mi craiul Decebal
Sieși fulger de pumnal
Florile dalbe flori bune
El că și-o d-avut pe lume
Un căluț cam alb de spume.
Iată măre l-împresoară
Mare oaste către seară
Cetioară, cetioară
Dar în frunte cu Troianul
Împăratul-năzdrăvanul,
Fratele de sânge-albastru
Călare pe-un cal măiastru
Cetioară, cetioară
Iată măre se luptară
Zi de vară până-n seară
Florile dalbe de măr,
Savai craiul Dacilor,
Dacilor-Eroilor,
Te-ai făcut un fulgere
Și-ncepui a sângere
Țara de te-a plângere
Hoi-lerondai leron-dit
Maica Dacia s-a primenit,
România s-a numit,
Ne-a născut și ne-a-ngrijit
Și frumos că ne-a ursit!
Florile dalbe de măr
Doamnă bună a caselor
Și stăpâne-al curților
Bună-i vremea-n casă,
Florile-n fereastră
România la mulți ani trăiască!
Autor articol: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Iarna ialomițeană
- ADRIAN BUCURESCU –Mitologie românească: Grădinile Magice - 26 aprilie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – 23 APRILIE: ZIUA MONDIALĂ A CĂRŢII ŞI A DREPTULUI DE AUTOR / Cavalerul Trac - 23 aprilie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Misterele Sângeorzului - 23 aprilie 2026
