România în Spațiul/Zona Schengen… (II)
Faptul că refuzul Austriei de a vota pentru intrarea României în Spațiul Schengen, în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne, al Uniunii Europene a fost transformat într-o isterie publică, dar și într-un circ diplomatico-mediatic național, îmi confirmă mie justețea evaluării făcute cu ani în urmă și validate de curând, că guvernanții români nu vor ca România să intre în acest spațiu Schengen, deoarece le-ar strica lor aranjamentele pe care le fac pe seama evidenței populației. Iar publicului general, precum și segmentelor de public li se pare că de vină sunt străinii cei răi, care vor să sugă sângele poporului român oropsit, fără să le dea românilor nimic în schimb. Nici măcar un bilet de voie, de circulat liber prin Europa.
Diferența dintre guvernanții de azi și cei de dinaintea lor este dată doar de acest „Mircea, fă-te că lucrezi”. Cu Bode de la Interne trimis la Viena, să îi citească translatorului un text, de față cu omologul său austriac. Cu Aurescu de la Externe care face protest diplomatic post-vot, ca și când diplomația română ar fi reușit să identifice cauzele reale ale refuzului austriecilor de a vota intrarea României în Schengen, ar fi reușit să se adreseze acelor cauze identificate și să le rezolve, doar că austriecii i-au mințit pe diplomații români și au votat altfel decât le promiseseră. Și așa mai departe, și în susul ierarhiei executive a celor doi menționați aici, dar și în josul ei. Toată lumea s-a străduit, a muncit în draci, s-a dat peste cap, nu a dormit noaptea, dar zadarnic. Austriecii nu au vrut și pace. Ei sunt de vină!
Desigur, cancelarul Austriei este un penibil. Un om mic ca statură morală și intelectuală, probabil manipulat de inamicii Uniunii Europene, ca să lucreze la erodarea coeziunii între statele civilizate occidental, în folosul evident al Rusiei agresoare în Ucraina și prin ricoșeu în întreaga lume euro-atlantică. Un ins care nu ascultă de rațiune, nici atunci când îi este evocată de concetățenii săi.
Dar pentru asemenea oameni există soluții. Și diplomatice, și instituționale și de alte naturi. Înaintași recenți de-ai lui (austriecii au ei o înțelegere aparte a ideii de democrație, alegând din când în când tot felul de extremiști politici sau ca subintelect, în funcția asta a lor de cancelar) au fost puși la punct, iar unul chiar îndepărtat din funcție, de către ceilalți europeni, atunci când a fost cazul.
Adică, chiar dacă Austria nu a putut fi convinsă (constrânsă nici atât) să fie favorabilă României, circul diplomatico-mediatic și mai ales isteria națională iscată de atitudinea Austriei nu se justifică sub nicio formă.
Dar se explică cu ușurință ca fiind o perdea de fum, prin care să nu se mai vadă că, de fapt, oficialii români au mai reușit încă o dată să amâne intrarea țării noastre în clubul statelor europene Schengen.
♦♦♦
Eu știu de la NATO că deciziile luate prin consens se pregătesc din timp, pe îndelete, până la cel mai mic detaliu. Pentru fiecare participant care nu se arată că ar fi în consens cu ceilalți se acordă timp pentru lămuriri de toate felurile. Nimeni nu este tratat de sus și nimănui nu i se impune să adopte vreo decizie pe care nu o vrea sau pe care nu o înțelege. Dar nici nu se pune la vot vreo decizie pentru care nu este garantat consensul. Deoarece nu are rost să fie trecută pe agendă, doar ca să fie respinsă.
Desigur, NATO așa funcționează, consensul fiind unul dintre atuurile strategice ale puterii Alianței.
În Uniunea Europeană, în schimb, doar unele decizii și doar în unele consilii se iau prin consens. Așa că acolo se poate întâmpla ca unele state să încerce să își impună agenda, voința sau cheful asupra altor state, mai puțin impunătoare. Desigur, fără succes. Sau desigur cu eșec anticipat 100%.
Ar fi totuși interesant să ni se spună câte ore de convorbiri bilaterale au avut premierul României și cancelarul Austriei, pentru a descoperi căile de acomodare a deciziei austriece cu intresele României și ale Uniunii Europene, în general?
Și de la ei în jos, pe ierarhia executivă, câte sute de ore de convorbiri bilaterale au avut românii cu omologii lor austrieci, pentru a obține consensul pe tema aderării României la Zona Schengen?
Ori câte delegații austriece de experți au fost invitate în România, să vadă la fața locului cum funcționează mecanismele și instrumentele specifice Spațiului Schengen, să poată pune întrebări, să poată primi lămuriri și eventual să facă sugestii de satisfacere a exigențelor austriece, în materie, inclusiv pe tema migrației?
Astea, aparte de efortul diplomatic, obligatoriu de făcut cu toți cei care ar fi putut influența favorabil atitudinea austriecilor.
Dacă au fost făcute eforturile astea, care au dus la rezultatul cunoscut, atunci au fost eforturi zadarnice. Dar, dacă nu au fost făcute eforturile, atunci rezultatul de astăzi era cunoscut de la început.
Rămânând să ne întrebăm doar ce o mai căutat atunci punctul ăla cu intrarea României în Zona Schengen pe agenda de lucru a Consiliului Justiție și Afaceri Europene?
Sau punctul a fost menținut pe ordinea de zi doar pentru justificarea cheltuielilor de deplasare ale impostorului doctor Bode, de la Interne, până la locul faptei?
Autor: Hari Bucur-Marcu – expert internațional în politici de apărare națională
Citește și: HARI BUCUR-MARCU – România în Spațiul/Zona Schengen… (I)
Sursa imagine titlu: born2travel.it
- HARI BUCUR-MARCU – Ajunul Nașterii Domnului Iisus - 24 decembrie 2025
- HARI BUCUR-MARCU – Problemele sistemului de justiție românesc - 18 decembrie 2025
- HARI BUCUR-MARCU – Guvernul - 29 noiembrie 2025
