ADRIANA TÎRNOVEANU – Și busuioc, anafura și vin

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Și busuioc, anafura și vin

Încolonați, în vis, pornim spre lumi de gheață,
Alunecăm ușor din neființă,
Ni se crestează-n creștet o speranță

Și povestim încet de-o biruință.

Ard lumânări, ard cuiburi cu lumină,
Se scurg dureri și se coboară vești,
Trec trei măicuțe, parcă-s trei icoane,

Iar busuiocul prinde-n el… povești.

Ni-s coapte dorurile toate,
Ne este viața măsurată-n gând,
Suntem soldați de plumb fără armate,

Și ne luptăm cu morile de vânt.

Vorbim, dar parcă nu-nțelegem,
Rostim cuvinte, dar se-aud silabe,
Ne rătăcim prin vorbe, fără s-alegem

Cărarea potrivită-n libertate.

Iar cu credință, vrem să mutăm munții,
S-alungăm ce timpul a adus,
Dar ne trezim c-avem în dreptul frunții

Dovada adevărului ascuns.

Promitem lupte noi și ,,revoluții”;
Jurăm să ne schimbăm întâi pe noi,
Sfârșim, în schimb, fiindu-le recruții

Unor meschine interese de război.

Războiul lumilor alese,
Războiul celui ce-și alege cartea,
 Suntem striviți încet de interese

Și, culmea, cel Dintâi le ține partea.

Pe stradă trec, din nou vreo trei măicuțe,
Nu știu nici de războaie sau străini,
În piept au tricolor de româncuțe,

Și busuioc, anafură și vin.

La mulți ani, România! Nădăjduiesc la vremuri mai bune!

 

 

Ultimele postări