ADRIAN BUCURESCU – George Topîrceanu: Rapsodii de toamnă

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

George Topîrceanu: Rapsodii de toamnă

I

a%2Btrecut%2B%25C3%25AEnt%25C3%25A2i%2Bo%2Bboare

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare

Puful păpădiilor.

cu%2Bacorduri%2Blungi%2Bde%2Blira

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fânețele.
Toate florile șoptiră,
Întorcându-și fețele.

un%2Bsalcam%2Bprivi%2Bspre%2Bmunte

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

mai%2Btarziu%2Bo%2Bcotofana

Mai târziu, o coțofană
Fără ocupație
A adus o veste-n goană
Și-a făcut senzație;

cica n%2Bmunte%2Bla%2Bpovarna

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii și răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile,

%25C8%2599i auzind%2Bdin%2Bdep%25C4%2583rtare

Și-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toți ciulinii pe cărare
Fug, cuprinși de panică…

zvonul%2Bprin%2Blivezi%2Bcoboara

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaștină,
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baștină.

shi%2Bdin%2Btreacat%2Bii%2Barunca

Și din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!…

II

intr o%2Bclipa%2Balarmate

Într-o clipă, alarmate,
Ies din șanțuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-și săbiile.

un%2Blastun%2Bin%2Bfrac%2Bapare

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ție-o cuvântare
În această chestie.

dar%2Bbroscoii%2Bdin%2Brastoaca

Dar broscoii din răstoacă
În insultă-n pauze
Și din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

lisitele ncep%2Bsa%2Bstrige

Lișițele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la fața locului.

un%2Btzantzar%2Bin%2Bfrac%2Bshi%2Bfoarte

Un țânțar, nervos și foarte
Slab de constituție,
În zadar vrea să ia parte
Și el la discuție.

cand%2Bdeodata%2Bun%2Berete

Când deodată un erete,
Polițai din naștere,
Peste pajiști și boschete
Vine-n recunoaștere

cu%2Bporunca%2Bde%2Bla%2Bcentru

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranța statului…

de%2Bemotzie n%2Bsurdina

De emoție, în surdină,
Subt un snop de bozie,
O păstaie de sulfină
A făcut explozie.

III

florile n%2Bgradini%2Bs agita

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Își îndreaptă talia.

trei%2Bpetunii%2Bsubtirele

Trei petunii subțirele
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
”Ce ne facem, fetelor?…”

floarea soarelui%2Bbatrana

Floarea-Soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în țărână
Dinții, de mizerie.

si%2Bcu%2Bgalbena%2Bei%2Bzdreanta

Și cu galbena ei zdreanță,
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanță
Aplecat pe-o latură…

intre%2Bgaze%2Bfara%2Bfrica

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriță mică
Blestemându-și zilele,

necajita%2Bcere%2Bsfatul

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

imprejur%2Bii%2Bcanta n%2Bsaga

Împrejur îi cântă-n șagă
Greierii din flaute.
Uf, ce lume, soro dragă!
Unde să-l mai caute?

l a%2Bgasit%2Bsub%2Btrei%2Bgraunte

L-a găsit sub trei grăunțe
Mort de inaniție
Și-acum pleacă să anunțe
Cazul la poliție.

IV

buruinile ngrozite

Buruienile-ngrozite
De-așa vremi potrivnice,
Se vorbiră pe șoptite
Să se facă schivnice.

si%2Bcum%2Bstie o%2Brugaciune

Și cum știe-o rugăciune
Doamna măselariță,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariță.

numai%2Bcolo%2Bsus%2Bprin%2Bvie

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

vezi%2Bde aceea%2Bmatraguna

Vezi! de-aceea, mătrăguna
A-nvățat un brusture
Să le spuie-n față una
Care să le usture.

jos%2Bpe un%2Bvarf%2Bde%2Bcampanula

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibrație,
Și-a oprit o libelulă
Zborul plin de grație.

mic%2Bcu%2Bsolzi%2Bca%2Bde%2Bbalaur

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Juvaer de smalț și aur
Cu sclipiri de platină.

V

dar%2Bdeodata%2Bpe%2Bcoline

Dar deodată, pe coline
Scade animația…
De mirare parcă-și ține
Vântul respirația.

zboar%2Bvesti%2Bcontradictorii

Zboară vești contradictorii,
Se-ntretaie știrile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toți întorc privirile.

iat o%2Bsus%2Bin%2Bdeal%2Bla%2Bstrunga

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,
Așternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului.

s a%2Bivit%2Bpe%2Bculme%2Btoamna

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor și Doamna
Curcubitaceelor…

lung%2Bisi%2Bflutura%2Bspre%2Bvale

Lung își flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste șolduri triumfale
Haina iluzorie.

apoi%2Bpleaca%2Bmai%2Bdeparte

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

 

gaze%2Bflori%2Bintarziate

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat cu drag la toate
Câte-o strofă lirică.

dar%2Bcand%2Bstiu%2Bc o%2Bsa%2Bva nghete

Dar când știu c-o să vă-nghețe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristețe
Iremediabilă…

Autor articol: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist

Citește și: ADRIAN BUCURESCU – LUCEAFĂRUL: Un Poem Ezoteric