Brumărel
Într-o verde grădiniţă,
Şade-o dalbă copiliţă,
P-aşternut de calofir,
La umbră de trandafir.
Trece un voinic în grabă
Şi cu suspin o întreabă:
– Spune-mi, dragă copiliţă,
Cu-a ta singură guriţă!
Ce eşti, nevastă ori fată,
Ori zână din cer picată?
Zise dalba copiliţă
Cu-a ei singură guriţă:
– Nu sunt nevastă, nici fată,
Nici zână din cer picată,
Ci sunt floare garofiţă,
Răsărită-n grădiniţă;
Dar tu, voinicele, spune
De eşti însurat ori june!
Îi răspunde voinicelul:
– Io sunt, dragă, Brumărelul,
Care seara, pe răcoare,
Unde caz, stric orice floare;
Mă culc după scăpătare,
Mă scol Soare când răsare.
(Cântec popular, inserat de Anton Pann în “Spitalul Amorului“)
Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Înălțarea Gemenilor Divini – Echinocțiul de Toamnă
- ADRIAN BUCURESCU – Mitologie românească: Inorogul - 18 ianuarie 2025
- ADRIAN BUCURESCU – Luceafărul cu ochii negri - 15 ianuarie 2025
- ADRIAN BUCURESCU – LUCEAFĂRUL: Un Poem Ezoteric - 10 ianuarie 2025
