Mitologie românească: Piaza Bună şi Piaza Rea
Piaza poate fi bună sau rea. Piaza Bună sau Chejii cei Buni sunt îndeosebi animalele de pripas, care se oploşesc la casa omului; la fel şi banii găsiţi. Piaza Bună poate fi un om din casă, care e cu mai mult noroc. Asemenea oameni aduc numai bine celor din casa unde locuiesc. Când îi merge cuiva totul numai în rău,iar dacă se apucă de ceva nu-i iese, şi chiar dacă nu ar face nimic, ce are pierde, se zice că în casa aceluia s-a încuibat Piaza Rea. Dacă norocul îi aduce omului “şi pe uşi şi pe ferestre” un timp îndelungat, Piaza Rea îi poate risipi averea într-o singură zi. Piaza Rea este un spirit malefic al Nenorocului şi se întruchipează înt-un om, mai ales într-un câine negru, în găina care cântă cocoşeşte şi orice animal din gospodărie.
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Mitologie românească: Ceasul-Rău
În legătură cu Piaza Rea există şi o legendă. Unui împărat cu 12 fii i s-a născut în cele din urmă şi o fată. De la naşterea ei, toate au început să-i meargă rău şi a da îndărăt, nu numai el însuşi ci şi toată împărăţia lui, încât, în scurt timp, împăratul a ajuns la sapă de lemn. Un filosof ori un cititor în stele, sau un vraci, foarte vestit în acea vreme, i-a spus împăratului să cerceteze pe copiii lui când dorm. Şi când i-a spus împăratul că a aflat-o pe fata lui că doarme pe brânci şi făcută ghem, vraciul i-a spus:
– Aceasta e Piaza Rea a împărăţiei tale.
Şi l-a sfătuit pe bietul împărat s-o gonească, pentru că altfel se va alege praful de el şi de ceilalţi copii ai lui. Sărmanul împărat s-a văzut nevoit să urmeze povaţa vrăjitorului şi a dat-o pe fată unui credincios de-al lui s-o ducă şi s-o părăsească într-un codru. Rătăcind multă vreme, fata a ajuns într-un târziu la o colibă, unde a fost primită de o babă; dar şi baba, peste câteva zile, a rugat-o să plece, căci cu ea apucaseră toate necazurile să intre în colibă. De la bătrână, îmbrăcată ca o cerşetoare, ea s-a dus la o stână, unde ciobanii au primit-o foarte bucuroşi; dar, mai târziu au alungat-o şi ciobanii, căci săracii de ei se luaseră de gânduri, de câte pagube căzuseră pe capul lor, de când le venise în gazdă fata cea străină. Şi a plecat fata mai departe, şi oriunde se oprea, gata şi nenorocirea se aciua odată cu ea.
Când Piaza Rea se încuibă într-o găină, se obişnuieşte să i se taie îndată gâtul, ca prin moartea ei să se adeverească prevestirea morţii şi să se alunge astfel primejdia nenorocirii celor din casă.
Piaza Rea se confundă deseori cu sărăcia, deoarece, după cum se ştie, una fără alta nu se poate. Există oameni deochiaţi, “însemnaţi”, care aduc rău celor cu care se întâlnesc în cale. Printre aceştia se numără şi spânii, cei cu părul roşu, încrucişaţii, pociţii şi alţii. Tot aşa se mai spune că aduc nenoroc călugării şi preoţii, cucuvelele şi în general toate păsările de noapte.
Ca să scapi de Piaza Rea, e bine să porţi o bucată de frânghie cu care s-a spânzurat cineva. Piaza Rea se alungă şi cu vrăji şi descântece.
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Mitologie românească: Muma Pădurii și Moșul Codrului
Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
- ADRIAN BUCURESCU – Mitologie românească: Crăiasa Zăpezilor și Copacul Dalb - 7 decembrie 2024
- ADRIAN BUCURESCU – Divinul Nicolae, Împăratul Atlanților - 6 decembrie 2024
- ADRIAN BUCURESCU – Ave România! - 1 decembrie 2024