Adică, un militar „de carieră”, indiferent de corpul din care face parte, primește pe timpul activității/carierei sale o soldă, iar la încetarea activității/carierei, o pensie plătită de stat, la fel ca și solda. Desigur, pensia este alocată doar dacă militarul respectiv a servit un număr prestabilit de ani.

Acest aranjament are valoare de apărare națională. În sensul că fiecare stat este constrâns de măsurile internaționale de încredere și evitarea războiului să fie transparent în ceea ce privește forțele sale armate, astfel încât să rezulte din compoziția și numărul lor care este puterea militară, exprimată în suflete în uniformă. Astfel încât puterea asta militară să nu devină o amenințare pentru alții, și desigur nici vreo justificare pentru o agresiune asupra acelui stat, devenit amenințător.

De aceea doar statul poate constitui forțe armate, celelalte forțe care au dreptul de a purta arme fiind forțe paramilitare, adică în afara armatei. Stat care este obligat de aranjamentele de securitate internațională să fie transparent în ceea ce privește forțele sale, cum spuneam.

Desigur, fiecare stat este suveran asupra forțelor sale armate. Poate să renunțe complet la ele, cum este cazul aliatului în NATO Islanda, așa cum poate crea un complex industrial militar, prin care să își maximizeze forțele armate, ca număr, putere de foc și de dislocare, capabile să ducă cu succes războaie în toate cele cinci medii ale acțiunilor militare, cum este cazul Statelor Unite.

Indiferent de locul ocupat într-o asemea gamă de opțiuni suverane, statul care se conformează normelor și cutumelor de securitate internațională trebuie să fie transparent în această privință.

Așa că soldele plătite pe timpul activității/carierei militarilor, dar și pensiile militare de stat, sunt indicatori transparenți de putere militară, cu valoare de securitate internațională.

De unde și reversul. Transformarea soldelor în salarii, iar a pensiilor militare, plătite din bugetul de stat, în pensii de asigurări sociale, bazate pe contributivitate și plătite din bugetul de pensii de asigurări sociale înseamnă anularea transparenței privind puterea militară a statului, exprimată în forța umană în serviciu permanent.

În România, în 2009 – 2011, s-a realizat o asemenea convertire a pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale, sub pretextul „unificării pensiilor”, dar cu intenția explicită de a folosi prilejul „recalculării” pensiilor militare (pe bază de buget de stat) și „transformării” lor în pensii de asigurări sociale (pe bază de contributivitate) pentru ca artizanii conversiei să se îmbogățească, dar mai ales să își creeze o bază de susținere politică, în rândul celor cărora le-au crescut arbitrar pensiile, cu ocazia conversiei.

Artizanii fiind Oprea Gabriel, Boc Emil și Băsescu Traian. Boc și cu Băsescu au instrumentat „unificarea pensiilor” și pentru a controla bugetul de asigurări sociale, mai precis pentru a folosi fondurile acestuia în scopul rezolvării crizei financiare din 2008, ignorată de Băsescu, din motive electorale, până la sfârșitul lui 2009.

În tot cazul, din 2012, a fost nevoie să se revină la sistemul separat al pensiilor militare de stat, cu costuri deosebit de mari pentru bugetul de stat, care plătește de atunci creșterile de pensii nejustificate, obținute de oamenii lui Oprea Gabriel, de la Armată dar mai ales de la Interne, atât la „conversia” în pensii de asigurări sociale, cât și la revenirea la pensiile militare de stat.

Cu particulariatatea că polițiștii, care aparțin unui corp profesional civil, devin militari la pensionare, pentru a beneficia de pensia militară de stat și nu de pensia de serviciu la stat, ca polițist.

Astea sunt elementele de necontestat ale oricărei discuții despre reluarea ideii de reconversie a pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale. Adică, se discută revenirea la un sistem unificat de pensii, în care militarii pensionari să nu mai fie plătiți direct din bugetul de stat, ci din bugetul de asigurări sociale, care să fie alimentat de la stat cu sumele destinate lor.

Ceea ce e în primul rând o formă de mascare a cheltuielilor de personal, din sistemul național de apărare. De ce ar face asta guvernanții actuali? Doar ei știu, dacă știu.

În al doilea rând însă, se vorbește despre încă o „recalculare” a pensiilor militare de stat, cu ocazia conversiei lor în pensii de asigurări sociale. Exact ca pe timpul lui Oprea-Boc-Băsescu.

Aici episodul 2009 – 2011 ar trebui să fie edificator: nu se pot face „reconstituiri” ale unor cărți de muncă inexistente, pentru a se putea recalcula care ar fi fost contribuția la fondul de pensii de asigurări sociale ale militarului care nu a plătit niciodată așa ceva. Pur și simplu nu se pot face.

În 2009 – 2011, zeci de mii de pensionari militari au fost trimiși la arhive, de unde să scoată ei dovezi că ar fi primit niște venituri care ar fi fost apoi constituite în bază de calcul al unei contribuții virtuale, pe baza căreia apoi să se recalculeze pensia. Ceea ce a fost doar o mare brambureală.

Astfel încât, în cele din urmă, pensiile au fost „recalculate” arbitrar, în afara legii care stabilea ce venituri ar fi trebuit incluse în calcul și cum, iar fiecare a primit o pensie recalculată fie mai mică, fie asemănătoare cu cea anterioară, fie mai mare. Fără ca să știe de ce.

Fapt ce a avut consecințe serioase și în planul moralului pensionarilor proveniți din corpurile de ofițeri și subofițeri, care au ajuns să se certe între ei, că de ce unul a primit și celuilalt i s-a luat.

În momentul de față, pe baza legii în vigoare, privind pensiile militare de stat, militarii activi și pensionari au două probleme mari, amândouă neavând soluții, din lipsă de reprezentare în fața autorităților publice a acestor militari, activi, în rezervă și în retragere.

Prima problemă este că diferențele dintre pensionarii recenți și cei de mai demult sunt enorme. Adică, un militar care iese astăzi la pensie, cu o anumită vechime, de pe o anumită funcție, în urma unei anumite cariere, primește o pensie și de trei ori mai mare decât un alt militar, care a ieșit acum 18 de ani la pensie, având o vechime, o funcție și o carieră identică cu a celui care iese astăzi.

Asta, în condițiile în care militarii români activi au printre cele mai mici solde din NATO, dar li se cere să facă serviciul militar activ la nivelul de performanță al celor cu solde și de patru ori mai mari decât ale lor. Dar, cum spuneam, militarii români nu au niciun fel de reprezentare, în fața autorităților publice, care fac cu ei ce vor. Atât ca activi, cât și ca pensionari.

A doua problemă este că opinia publică națională este manipulată mizerabil cu teza complet falsă că pensiile militare de stat ar fi pensii speciale.

Adică, pensii care se acordă unor lucrători la stat, care au fost privați de anumite drepturi și libertăți, pe timpul lucrului la stat, așa că sunt recompensați pentru asta prin pensii cu destinație specială, pentru ei. Cum ar fi privarea de dreptul la muncă și în altă parte, pentru completarea veniturilor.

Citește și: GHEORGHE VOINEA – Pensiile speciale – între realitate și miză politică

La militarii adevărați, privarea de anumite drepturi și libertăți se face pe întreaga durată a carierei militare (nu ca la primari, parlamentari, magistrați și alții, care sunt privați de anumite drepturi și libertăți doar pe durata ocupării funcției/demintății) și ea este compensată financiar prin solde, indemnizații și alocații. Care se regăsesc și în pensiile militare de stat. Așa cum militarii-militari sunt compensați financiar pentru participarea la misiuni. Iar asta nu înseamnă nimic special. E vorba despre specificul milităriei.

Nici în această problemă militarii nu au vreo reprezentare, nici în fața autorităților care ar trebui să explice ele cum stă treaba cu remunerarea militarilor activi, în rezervă și în retragere, dar nici în fața opiniei publice, manipulată mizerabil.

Am scris toate astea aici, doar ca să știți cum stați, ca cetățeni ai României, atunci când vine vorba despre securitatea națională, asigurată prin puterea militară a nației.

Autor: Hari Bucur-Marcu  –  expert internațional în politici de apărare națională