Mânz sălbatic, goană suplă, voievod de luncă verde,
fără frâu, fără potcoave, coamă galbenă-ncordând,
respirând văzduh de aur, gravitația o pierde
și nu știe de zăbală și de pinteni n-are gând.
De se lasă noaptea rece, stele-i lunecă pe greabăn,
Luna-l cheamă ca o roibă peste deal, la răsărit.
Uriașii ochi rotește, măsurând drumeagul reavăn
și nu-l poate prinde nimeni, niciun laț meșteșugit.
Mânzule, coamă de aur! Tu, poet fără de grai,
de m-aș ține după tine, poate c-am ajunge-n Rai!
Sursa: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
Ultimele postari ale lui ADRIAN BUCURESCU (vezi toate)
- ADRIAN BUCURESCU – Zodia Leului la Atlanți și la Români - 23 iulie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Mitologie daco-română: Sfântul Ilie, Arhanghelul Verii - 20 iulie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Sfânta Vergură Maria - 18 iulie 2026
