PETRU JIPA – Săptămâna Patimilor

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Să scriu eu despre părintele Iustin Pârvu, eu un păcătos, nu pot. Dar trebuie să fac o asemănare cu acest moment din săptămâna patimilor: „A ieșit din trup și a intrat în inimi”. Doamne iartă această lume și ne ajută să facem Pace! „12 lumi de libertate și vine urgie”… Acestea au fost cuvintele profetice rostite de el cu cinci zile înainte de a merge la cele veșnice. Monahia Fotini de la Mănăstirea Petru Vodă ne povestește: „Cu cinci zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat”. „Apoi l-am întrebat o problemă care mă frământă demult, o întrebare pe care m-am ferit să i-o pun în mod tranșant de teama reacțiilor dure- până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noastre de identitate?

Părinte, știți problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuși obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică și este necesară o intervenție chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce să facă mama? Să își interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn de protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conștiința și puterea lui. Cât puteți să luptați împotriva lor cu toată forța și unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici părintele s-a oprit. Noi am întrebat: 12 luni și scăpăm de cipuri? Nu, a răspuns părintele, 12 luni de libertate și vine urgie”.

Ne dorim o lume mai bună, dar cu fiecare zi lumea devine mai rea. Aceste previziuni parcă ne-a ridicat vălul viitorului. Sunt colțuri din lume unde oamenii mor, sunt alte colțuri de lume unde se iau decizii pentru aceste asasinate. Nu pot să mă gândesc la himera unei democrații pure, egalitatea perfectă există numai la morți. Mă întorc la scrisoarea de Adio care a fost scrisă de Stefan Zweig: „Această hotărâre a fost luată din liberă voință și cu simțurile clare” motivând „distrugerea patriei sale spirituale Europa”. Cine vrea să distrugă acest continent? Probabil e mai ușor să distrugi decât să construiești…!

Dar suntem în Săptămâna Patimilor și cel puțin dacă nu putem să ne salvăm trupul cel puțin să ne salvăm sufletul. Ultima speranță rămâne tot credința, politicienii ne-au distrus orice urmă de speranță. Să ne îndreptăm ochii spre cer și să cerem îndurare.

Doamne ne iartă cu nu știm ce facem, iar doar cel din înalt ne poate vindeca și ajuta…! Acolo la judecata lui Pilat din Pont erau doi condamnați: Baraba sau Barabbas, care este o figură biblică care apare în relatarea Patimilor lui Isus din Nazaret. Baraba este un tâlhar sau un rebel pe care Pilat din Pont l-a eliberat la Ierusalim de Paști în locul lui Isus la alegerea mulțimii adunate. Mulțimea a ales ca Baraba să fie eliberat și Isus din Nazaret să fie răstignit.

Autor: Petru Jipa, scriitor, poet, jurnalist