STELIAN GOMBOȘ – Din seria “Oameni pe care i-am cunoscut”: Părintele Arhim. Ioan Iovan

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

În ziua de sâmbătă – 17.05.2008, se mută la veșnicele și cerestile lăcășuri Părintele Arhim. Ioan Iovan – Duhovnicul Mănăstirii Recea din jud. Mureș, după câțiva ani de boală și suferință și după viețuirea pământească, pilduitoare, până la vârsta de 86 de ani!…

Bihoreanul născut, în urmă cu 100 de ani, adică, la dată de 26.06.1922, în localitatea Husasau de Criș, din părinții Gavriil Preotul și Maria Preoteasa, ucenic al vrednicului și curajosului Episcop martir al Oradiei interbelice – Dr. Nicolae Popoviciu, a fost unul din marii noștri părinți duhovnicești din perioada regimului comunist și, mai cu seama, din perioada post comunistă, atunci când, împreună cu Monahia Cristina Chichernea, vor întemeia și ctitori, în anul 1991, Mănăstirea Recea, din apropierea mun. Târgu Mureș!…

Că unul care l-am cunoscut cât se poate de bine în ultimii 16 ani de viață ai săi, afirm cu toată tăria și susțîn cu toată convingerea că multe, bogate, rodnice, diverse și exempmare au fost calitățile ori virtuțile sacerdotului, apologetului, propovaduitorului, misionarului, mărturisitorului și duhovnicului Ioan Iovan, absolvent de strălucite studii de teologie și drept, trecut și încercat prin pușcăriile comuniste de la Galați, Văcărești, Jilava, Gherla și Aiud, vituitor și slujitor în mănăstirile Vladimiresti, Plumbuita și Recea, militant și susțînător sau, chiar, apărător al slujirii liturgice și euharistice, veritabile și autentice, prin încurajarea înspre sau către o deasă ori neîntreruptă, continuă și neîncetată împărtășire sau împărtășanie, fiind, așadar, un fervent adept al comuniunii sacerdotale, liturgice și, mai ales, euharistice, într-o manieră inconfundabilă și incontestabilă!…

Părintele Ioan de la Recea, așa cum îl știa și pomenea toată lumea, face parte, într-un mod unic și original precum și într-un chip indiscutabil, din galeria, pleiadă ori panteonul marilor și strălucitilor duhovnici, slujitori, bărbați, martiri și mărturisitori ai neamului și poporului nostru românesc!…

Căci, da, Părintele Ioan Iovan a fost, deopotrivă, un mare bărbat, cu o charismă inegalabilă dar și cu o fermitate și demnitate apreciabile, mare român și curat patriot, dar, mai ales, un predicator iscusit, un liturgist impecabil și un duhovnic efervescent, care frământa și dospea, într-un fel miraculos, tot aluatul spiritual – duhovnicesc al acestei națiuni creștine!…

Întâlnirea cu Părintele Ioan era sau constituia, întotdeauna, cel puțîn pentru mine, un prilej binecuvântat, o adevărată sărbătoare pascală, un praznic împărătesc, o întrevedere, regală, imperială, nobilă și elegantă, cavalereaaca chiar, mult folositoare și profund ziditoare, deoarece, coerentă cu care susținea toate cele afirmate, capacitatea lui de fundamentare și (de) argumentare, elocință, elegantă discursului sau, naturalețea și prospețimea conversației ori a dialogului cu care mă întreținea, desfată și, defapt, răsfața, mă făcea să cred că sunt, că mă aflu, în egală măsură, într-un spațiu academic, într-un loc sacru precum și într-o agora a științei și teologiei, înalte și rafinate, totodată, într-o așezare a spiritului și a duhului, dumnezeiesc, ceresc, peren și veșnic!…

Chipul sau luminos și radios, zâmbetul lui cald și plin de un charm nobiliar, gesticulația să plină de conținut, miez și mesaj, te captivau și (te) cucereau din prima!…

Edițiile Universității de Vară la care am participat, unde celălalt mare apostol al neamului nostru românesc era pururea pomenitul Părinte Profesor Ilie Moldovan, sfintele slujbe, praznice și hamuri la care am participat, dialogurile, discuțiile și dezbaterile la care am asistat, m-au făcut să cred că, da, într-adevăr, Părintele Ioan Iovan, este, a fost trimisul, delegatul, reprezentatul și slujitorul, formidabil, excelent și extraordinar al lui Dumnezeu pe pământ, secondat fiind, într-o manieră remarcabilă, de Maică Stareță Cristina Chichernea, coabitand, astfel, în chinovia de la Recea, teologia, justiția, elocință și rânduiala monahală cu știința, științele exacte, tehnică, simțul esteticului și dragostea pentru ordine, disciplină, frumos și bună organizare, într-un mod plenar și într-un chip desăvârșit!…

Nu degeaba, Părintele, Maică Stareță și Mănăstirea Recea, în sine, s-au bucurat în anii postdecembriști, de o popularitate, apreciere, admirație și notorietate, la superlativ, încununate fiind toate, cu maritul moment și solemnul eveniment al slujbei de sfințire a Mănăstirii, la dată de 08.09.2003, cu ocazia hramului acestei sfinte așezări călugărești – Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, la care au participat mulțime impresionantă de credincioși, ales sobor de preoți, dimpreună cu un vestit alai arhieresc, în frunte cu vrednicii pururea pomeniți Părinți Patriarhi Teoctist al României și Petros al Alexandriei!…

Pentru toate aceste lucruri și multe altele, se cuvine a-l pomeni, invocă și evocă, la loc de cinste și de frunte, pe Părintele Arhim. Ioan Iovan de la Mănăstirea muresana Recea, rugându-ne lui Dumnezeu că, acolo, măcar acolo, în Împărația cea Cerească și Veșnică a Preasfintei Treimi, să-i facă parte (numai) de dreptate, lumina, adevăr, libertate, tihna, bucurie și mângâiere, în sfânta comuniune cu Mântuitorul, cu Maică Domnului și cu toți Sfinții, pe care el i-a slujit, toată viață lui, cu timp și fără timp, în tot locul și în tot ceasul, cu atâta devotament, loialitate, fidelitate și credincioșie!…

Veșnică lui pomenire, din în neam! Amin!…

Autor: Stelian Gomboșteolog, jurist și publicist