STELIAN GOMBOȘ – Postul Nașterii Domnului

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Postul Nașterii Domnului

     Postul Nașterii Domnului, cunoscut în tradiția noastră bisericească și sub numele de Postul Crăciunului, reprezintă una dintre cele mai frumoase și mai profunde perioade ale anului liturgic, un răstimp de pregătire sufletească, de curățire lăuntrică și de apropiere de Dumnezeu, în așteptarea marelui praznic al Întrupării Fiului Său. Acest post nu este doar o rânduială alimentară, o înfrânare de la anumite mâncăruri, ci mai ales o lucrare duhovnicească prin care omul este chemat să-și cerceteze conștiința, să-și îndrepte viața și să-și pregătească inima pentru primirea Celui Care Se naște în Betleem, aducând lumii lumina mântuirii.

     Taina Nașterii Domnului nu poate fi înțeleasă în profunzimea ei fără contemplarea smereniei dumnezeiești. Cel necuprins de ceruri Se lasă cuprins într-un trup omenesc, Cel Care a zidit lumea primește chip de Prunc, iar Împăratul veacurilor Se naște într-o peșteră sărăcăcioasă, așezat într-o iesle, pentru ca nimeni dintre oameni, indiferent de starea socială, de bogăție sau de suferință, să nu se simtă străin de iubirea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel exprimă această taină a smereniei dumnezeiești prin cuvintele: „El, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 6-7). Prin urmare, postul devine și pentru noi o chemare la smerenie, la lepădarea mândriei și a egoismului, la dobândirea unei inimi capabile să iubească și să ierte.

     În înțelegerea spiritualității ortodoxe, postul nu se reduce niciodată la simpla abținere de la hrană, deoarece înfrânarea trupească trebuie însoțită de înfrânarea sufletească. Nu este suficient să ne îndepărtăm de anumite bucate dacă nu reușim să ne îndepărtăm de răutate, de judecarea aproapelui, de invidie, de vorbirea deșartă și de patimile care ne întunecă sufletul. Sfântul Vasile cel Mare ne învață că adevăratul post înseamnă îndepărtarea de păcat, stăpânirea limbii, înfrânarea mâniei și lepădarea minciunii. Așadar, postul trebuie să devină o schimbare a întregii noastre ființe, o lucrare prin care trupul și sufletul învață să trăiască în armonie cu voia lui Dumnezeu.

    Mântuitorul Însuși ne descoperă că postul trebuie să fie o lucrare discretă, izvorâtă din sinceritatea inimii, nu o manifestare exterioară menită să atragă aprecierea oamenilor: „Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns” (Matei 6, 17-18). Aceste cuvinte ne arată că valoarea postului nu se măsoară prin ceea ce văd ceilalți, ci prin ceea ce se petrece în taina sufletului nostru, acolo unde Dumnezeu cunoaște fiecare gând, fiecare lacrimă, fiecare dorință de îndreptare și fiecare încercare de a deveni mai buni.

     Postul Nașterii Domnului este, totodată, un timp al milosteniei și al dragostei lucrătoare. Nu putem aștepta să-L întâmpinăm pe Hristos în ieslea Betleemului dacă rămânem nepăsători față de omul sărac, față de cel bolnav, față de bătrânul singur, față de copilul lipsit de ocrotire sau față de semenul care poartă în tăcere povara unei suferințe. Hristos Se identifică în chip tainic cu fiecare dintre aceștia, iar cuvintele Sale din Evanghelie rămân o mărturie fundamentală a credinței noastre: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40). De aceea, o masă mai simplă, însoțită de o faptă de milostenie, poate deveni o mărturie mai puternică a postului decât orice înfrânare lipsită de iubire.

     Părinții Bisericii au așezat întotdeauna postul în strânsă legătură cu rugăciunea, cu pocăința și cu milostenia, deoarece aceste virtuți se întregesc reciproc și alcătuiesc împreună drumul vindecării sufletești. Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că postul nu trebuie să fie doar o înfrânare a gurii, ci și o îndepărtare de faptele păcătoase, arătând că folosul său adevărat se descoperă atunci când omul își curățește întreaga viață. Rugăciunea devine respirația sufletului, pocăința devine întoarcerea către Dumnezeu, iar milostenia devine dovada că iubirea mărturisită prin cuvinte s-a transformat în faptă.

    În această perioadă binecuvântată, Biserica ne cheamă să redescoperim frumusețea spovedaniei, să ne apropiem cu evlavie de Sfânta Împărtășanie, cu pregătirea și binecuvântarea duhovnicului, să sporim rugăciunea personală și să participăm la sfintele slujbe. Nu trebuie să privim postul ca pe o obligație apăsătoare, ci ca pe o șansă oferită de Dumnezeu pentru a ne elibera de povara păcatelor și pentru a ne redobândi pacea interioară. Fiecare zi a acestui post poate deveni o treaptă către Betleem, dacă o trăim cu credință, cu nădejde și cu dorința sinceră de a ne apropia de Hristos.

     Să nu uităm că Nașterea Domnului nu este doar comemorarea unui eveniment petrecut cu două mii de ani în urmă, ci întâlnirea vie a omului cu Dumnezeu, Care continuă să vină în lume și să bată la ușa inimilor noastre. Betleemul nu trebuie să rămână doar un loc al istoriei sfinte, iar ieslea nu trebuie să fie doar o imagine frumoasă a sărbătorilor de iarnă, ci realități duhovnicești pe care suntem chemați să le primim în propria noastră viață. Acolo unde există smerenie, iertare, bunătate și dragoste, Hristos Își găsește loc de sălășluire.

     Să întâmpinăm, așadar, acest post cu suflete curate și cu dorința de a deveni mai buni, mai răbdători, mai iertători și mai milostivi. Să postim nu numai de la bucate, ci și de la cuvintele care rănesc, de la gândurile care judecă, de la faptele care despart și de la tot ceea ce ne îndepărtează de Dumnezeu. Să înlocuim supărarea cu iertarea, indiferența cu bunătatea, mândria cu smerenia și risipirea sufletească prin rugăciune. Iar atunci când clopotele bisericilor vor vesti bucuria Nașterii Mântuitorului, să-L putem primi pe Pruncul Iisus nu doar în colindele și în casele noastre împodobite, ci mai ales în inimile noastre, pregătite prin credință, dragoste și curăție sufletească.

     Post binecuvântat, cu folos duhovnicesc, cu rugăciune roditoare, cu pace în suflete și cu multă dragoste creștinească! Dumnezeu să ne dăruiască tuturor puterea de a parcurge această sfântă perioadă cu folos, iar bucuria Nașterii Domnului să ne găsească mai aproape de El și mai aproape unii de alții!

Post Craciun SG

 

 

Autor: Dr. Stelian Titus Gomboș, teolog, jurist, publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Drumul către Sfânta Parascheva – între nevoință, răbdare și nădejde

Ultimele postări