România şi lumea – în reconfigurare accelerată
Sfârșitul anului 2026 găsește planeta într-unul dintre cele mai tensionate și imprevizibile momente ale istoriei recente. Arhitectura de securitate construită după Războiul Rece pare să fi intrat într-un proces ireversibil de disoluție, lăsînd loc unei lumi multipolare în care regulile se rescriu din mers, adesea peste capul statelor mici și mijlocii. În acest peisaj global marcat de conflicte prelungite, competiție tehnologică acerbă și fragilitate economică, privirile întregii lumi s-au îndreptat, în aceste zile de noiembrie 2026, către Shenzhen, în sudul Chinei. Acolo, în marja summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), are loc o întîlnire cu o încărcătură simbolică și strategică uriașă: primul summit trilateral dintre președintele Statelor Unite, Donald Trump, liderul Chinei, Xi Jinping, și președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Pentru statele aflate la periferia sferelor de influență, precum România, o astfel de reuniune la vârf nu este doar o știre de politică externă, ci un barometru al propriei vulnerabilități. În timp ce „cei trei grei” ai planetei își strâng mâinile și negociază marile dosare ale lumii – de la controlul armelor nucleare până la reîmpărțirea sferelor de influență comercială și geopolitică -, România traversează o perioadă de profundă incertitudine internă. Suprapunerea dintre seismul geopolitic extern și o criză economică și socială acută pe plan intern creează un tablou îngrijorător, în care cetățeanul de rând se simte prins între decizii globale pe care nu le poate influența și o realitate cotidiană tot mai greu de suportat.
Întâlnirea dintre Trump, XI Jinping şi Vladimir Putin din 19 noiembrie 2026 marchează un punct de cotitură în diplomația contemporană. După ani de blocaje, sancțiuni, războaie comerciale și conflicte militare indirecte, dialogul direct dintre Washington, Beijing și Moscova este prezentat oficial drept o necesitate absolută pentru evitarea unei catastrofe globale, având pe agendă teme critice precum neproliferarea nucleară – mai ales după expirarea ultimelor tratate bilaterale dintre SUA și Rusia – și stabilizarea lanțurilor de aprovizionare.
Totuși, dincolo de discursurile oficiale despre pace și stabilitate, istoria ne învață că marile puteri negociază întotdeauna pornind de la propriile interese pragmatice. Pentru Europa, și cu atât mai mult pentru Flancul Estic, imaginea unei înțelegeri directe între cei trei lideri trezește temeri legitime. Există riscul ca arhitectura de securitate europeană, inclusiv soarta războiului din Ucraina și echilibrul de forțe din regiunea Mării Negre, să devină monedă de schimb într-o tranzacție globală mult mai amplă. Statele europene încearcă să își facă auzită vocea prin reuniuni paralele, precum cele ale „Coaliției de Voință” de la Berlin, însă realitatea brută a puterii arată că deciziile strategice majore se conturează acolo unde se află resursele militare, financiare și nucleare. Într-o lume în care forța pare să primeze din nou în fața dreptului internațional, țările care nu dispun de o economie solidă și de o coeziune internă puternică riscă să rămână simpli spectatori la propria lor istorie.
Acest tablou geopolitic complicat surprinde România într-unul dintre cele mai vulnerabile momente ale parcursului său postdecembrist. Cifrele macroeconomice se traduc direct în dificultăți dramatice pentru populație. Inflația medie anuală a urcat la un nivel sufocant de 7,9% la finalul acestui an, alimentată de un cumul de factori: majorarea TVA și a accizelor, eliminarea plafonării prețurilor la energie electrică, creșterea cotațiilor internaționale la petrol și efectele unei secete severe care a lovit agricultura și producția energetică. În paralel, deficitul bugetar rămâne la un nivel critic de 6% din PIB, forțând autoritățile incompetente să ia măsuri de austeritate și consolidare fiscală care apasă aproape exclusiv pe umerii contribuabililor și ai mediului de afaceri privat.
Efectul social al acestei combinații toxice – recesiune combinată cu inflație ridicată (stagflație) – este devastator. Puterea de cumpărare a românilor s-a erodat vizibil de la o lună la alta. Sărăcia domneşte în voie. Pentru milioane de familii, salariul sau pensia abia mai acoperă cheltuielile de bază: facturile la utilități, coșul zilnic de alimente și ratele bancare. Clasa de mijloc, motorul oricărei democrații sănătoase, este sufocată de fiscalitate în timp ce categoriile vulnerabile sunt împinse spre sărăcie extremă. Lumea nu se va opri în loc pentru a aştepta Guvernul şi clasa politică să rezolve problemele interne, iar marile puteri nu vor face concesii din compasiune. Întâlnirea de la Shenzhen dintre liderii SUA, Chinei și Rusiei ne reamintește că geopolitica rămâne un joc dur al intereselor, în care statele puternice își impun voința, iar cele slabe suportă consecințele.
Autor: Ion Măldărescu, Revista ART-EMIS
Citește și: ION MĂLDĂRESCU – Trebuie să ne luăm ţara înapoi
- ION MĂLDĂRESCU – România şi lumea – în reconfigurare accelerată - 19 noiembrie 2026
- ION MĂLDĂRESCU – Metastaza sănătăţii românilor face parte din decimarea populației - 18 decembrie 2025
- ION MĂLDĂRESCU – Trebuie să ne luăm ţara înapoi - 12 decembrie 2025



