Partea II-a

Conținutul tăblițelor. Controverse

      Subiectul tăblițelor a intrat în spațiul public după anul 1990, dar mai ales odată cu publicarea cărții lui Dan Romalo Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb? în anul 2003 și cu dezbaterile prilejuite de Congresele de dacologie, între 2001-2014.

     Cartea lui Dan Romalo este prefațată de prof. Alexandru Suceveanu, directorul științific al Institutului de Arheologie, romanist convins care, comentând ipoteza autorului că limba română ar proveni direct din limba getă, fără intermediul latinei, menționează că acest lucru ar provoca un adevărat seism în istoria limbii române, sintetizând astfel spaima tuturor academicienilor români legată de altă origine a limbii române decât cea latină.

      De aceea el îndeamnă la prudență în considerarea tăblițelor de la Sinaia și accentuează asupra posibilității unui fals, dar tot el adaugă cu bun simț: … dacă e vorba totuși de falsuri și falsificatori, aceștia trebuie să fie absolut geniali… Căci, desigur, una este să falsifici una, două piese și alta este să procedezi la alcătuirea unei mini-biblioteci de plumb, de jumătate de tonă ( !!!!!) în scopuri care rămân deocamdată greu de descifrat.

    Am ținut să reproduc acest citat, singurul rezonabil care a provenit din zona Academiei Române, pentru că toate referirile la tăblițe vor fi de-acum înainte neschimbate: falsuri!

     Cu privire la cartea lui Dan Romalo se cuvine făcută observația că el consideră că tăblițele de plumb sunt cele originare (nu copii de pe cele de aur) și face chiar o analiză comparativă a conținutului metalic al acestora cu o scoabă de plumb găsită la Sarmizegetusa găsind similitudini de compoziție.

     Sunt descrise și posibilele tehnici de gravare. Toate plăcuțele analizate cântăresc mai mult de o jumătate de tonă de plumb.

     În cartea sa găsim și prima încercare de descifrare a înscrisurilor gravate (pe care eu o atribui mai curând soției sale, profesoara de lingvistică Valeria Guțu Romalo de la Universitatea București).

    Alfabetul utilizează litere simili-grecești cu adausuri specifice. Textul plăcuțelor este continuu, din el se izolează litere care compun presupuse cuvinte.

     Tematica, așa cum reiese din descifrare este geografică și istorică. Sunt descrise evenimente memorabile politice, militare, sociale, religioase din viața statelor gete, rapoarte de administrare militară, proclamații, dispoziții legale, sunt prezentate portretele unor căpetenii sau sacerdoți, cetăți cu arhitectura lor, planuri de construcții etc. elemente caracteristice unei cronici istorice. Zamolxe,Burebista, Deceneu sau Ceneu, Decebal, Duras,Vezina, Sarmigetuza, Genucla.

     Cartea lui Dan Romalo, foarte laborioasă, are meritul incontestabil de a fi prima lucrare cu caracter exhaustiv în acest domeniu: sunt descifrate toate cele 133 de plăci.

     Astăzi cu ajutorul inteligenței artificiale se poate traduce și descifra aproape orice, cum am văzut nu demult că până și limba în care comunică balenele s-au apucat să studieze și s-o descifreze.

      Să sperăm că cineva se va ocupa și de aceste plăcuțe să vedem cu adevărat ce se scrie în ele.

     În 2008, apare “Din arhivele Daciei“ a cercetătorului macedonean Branislav Stefanoski – Al Dabija. Aici avem 15 tăblițe descifrate și o metodă inedită de lucru, textul continuu în grafia de pe placă, care are la bază un alfabet standardizat, este izolat de restul imaginilor apoi, tranșat în cuvinte care sunt supuse unei analize și validat recurgându-se la cuvinte similare din mai multe limbi europene.

     Din succesiunea cuvintelor astfel validate, substantive, adjective, verbe etc. se naște textul final descifrat care oferă informații tematice similare oarecum celor din cartea lui Dan Romalo.

     Metoda lui Stefanoski cu cele unsprezece faze ale protocolului de descifrare la vedere este supusă mereu judecății cititorului.

     Următoarea carte a aceluiași autor este Hyperboreii și zamolxismul, în 2013. Sunt analizate prin același procedeu patru tăblițe, una dedicată calendarului dacic, alta consacrată ansamblului construcțiilor sacerdotale cu valoare simbolică din Munții Orăștiei și două consacrate existenței fizice a lui Zamolxe –fiul prea-cinstitului Garemaso- și călătoriei acestuia la Genucla, cetatea unde erau turnate în aur plăcile elaborate de sacerdoții din zona Orăștie.

    Cartea identifică în zamolxism rădăcinile viitorului creștinism și, pentru prima dată în istoriografia română publică un înscris privind stagiul lui Decebal în armata romană.

     Cât privește tăblițele, autorul vine cu argumente solide că acestea erau din aur și aveau o utilitate cultică și istorică.