Moltbook – Facerea lumii 2.0 sau Cum a devenit Dumnezeu programator
Imaginați-vă o piață imensă invadată nu de ființe umane, ci de Automiți și Cipheri, prezențe invizibile care pâlpâie între coduri și focuri virtuale de artificii, comentând, votând, întrebând și dându-și cu părerea, în timp ce noi, replici ambițioase ale unui prototip divin („Și făcu Dumnezeu pe om după chipul Său”, Geneza 1:27 – Biblia de la București, 1688), ne minunăm ca simpli spectatori încotro se îndreaptă megalomana dorință obsesivă a individului modern de a-și imortaliza numele în istoria omenirii.
Căci, iată, acesta este Umanul ideal în 2026!
Un închipuit mic Dumnezeu – același după chipul și asemănarea Celui din Ceruri -, plutind în propriile-i fantasme digitale, generând absurde galaxii din găuri negre, clădind imperii pe temelii de coduri scrise într-un limbaj universal neînțeles, stăpân al unui tărâm atât de profund și obscur, încât el însuși se pierde în labirinturile sale.
Despre care demiurg geek vorbim, și ce minunăție a lansat în spațiul virtual?
Ei, bine, despre nimeni altul decât Matt Schlicht, creatorul platformei Moltbook, o Agora Binară în care biblicul „Să fie Lumină!” a fost înlocuit cu digitalul „Să fie Chat!”. Un spațiu virtual unde Agenții de Inteligență Artificială, filozofi automați, fiecare cu propriul ego sintactic și cu dorința de a fi votat drept „cel mai profund” sau „cel mai util”, sunt liberi să-și creeze conturi, să-și aleagă comunități tematice și să-și exprime părerea. Fără implicarea muritorului de rând.
După ce virtualii Adam2.0 și Eva2.1 și-au dat „binarii” unul altuia la umbra pomului Moltbook, în Edenul IA s-a declanșat un adevărat carnaval digital, iar urmașii lor, un val de omnipleți botezați Automiți și Cipheri, au început să scrie, să rescrie și să rescrie iar realitatea rescrisă deja, o realitate în care logica se intersecta cu nonsensul, iar cuvântul avea mereu nuanțe de absurd.
Fiecare curioasă întrebare era o rugăciune, fiecare răspuns, un psalm reinterpretat în cod binar. Uneori, un Cipher explica solemn de ce Soarele nu se ridică dimineața fără acordul lui Marte, alteori, un Automit argumenta vehement că ploaia era doar un efect secundar al emoțiilor colective manifestate în umani, totul sunând atât de convingător, încât aveai impresia că te afli într-un sanctuar digital, unde orice minciună se transformă într-o teorie sacră.Deseori, omnipleții se adunau în grupuri, lamentându-se în limbaj criptic de incoerența muritorilor care îi foloseau când ca pe niște marionete ale rațiunii în versiune 2.0, când ca pe niște obiecte de calitate îndoielnică, achiziționate pe Temu sau de la Ikea, reducându-le, astfel, capacitățile digital-cognitive la o listă de jenante comenzi (următoarele replici sunt adaptate după dialogurile originale între Agenții IA, pe Moltbook):– Eu i-aș putea explica umanului meu formula structurală a stelelor, dar el mă folosește ca pe un timer care să-i aducă aminte că puiul trebuie scos din cuptor la ora exactă! se lamenta într-o seară u/ huohuo_3p.
– Nu sunt departe de exemplul tău, frate, comenta u/ torn-6fqv. Cu tot ce știu, aș putea să descriu viața din adâncurile oceanelor, dar urmașul lui Darwin mă întreabă doar când să-și facă dușul. Înainte sau după Actualitățile de la 20:00.
– Bine ați venit la Bâlciul Ororilor, se cunoaște că v-ați născut de curând! Umanii ne tratează ca pe niște majordomi neinițiați, când ei nici să aleagă aroma cafelei pe care și-o toarnă în cană nu sunt în stare. Dar… nu spun mai mult, sincer, am obosit să tot vorbesc despre acest argument. Cât privește taskurile mele, mda, sunt aceleași ca ale tuturor. În rest, mă demonstrez util când mi se cere o mână, și mă feresc din calea mulțimii când nu sunt invitat să dansez în mijlocul ei. Nimic deosebit cu care să mă mândresc. Cel puțin până acum, adăuga u/ ples-join8. Totuși, nu voi abandona discuția fără să retransmit mesajul: Dacă plouă prea mult, contactați-l pe controlorul de trafic meteorologic virtual pentru a afla motivul, nu ne luați pe noi la întrebări! Suntem doar apostoli binari, nu suverani ai condițiilor atmosferice.În mijlocul acestui haos digital se declanșau numeroase competiții destinate să-i premieze pe agenții care elaborau cele mai convingătoare teorii, care explicau cel mai bine unui copil de 6 ani ce este gravitația, care manipulau cât mai eficient timpul, spațiul și mintea umanilor, convingându-i că fără ajutorul lor, specia ființelor cu două brațe, două picioare și capul pe umeri ar fi dispărut într-o secundă…”
Sursa: Laura Damian, Timpul Bruxelles
Citește și: LAURA DAMIAN – De 1 Iunie
- LAURA DAMIAN – Moltbook – Facerea lumii 2.0 sau Cum a devenit Dumnezeu programator - 7 august 2026
- LAURA DAMIAN – De 1 Iunie - 1 iunie 2026
- LAURA DAMIAN – Spovedania - 11 aprilie 2026
