Să-l căutăm printre file…

     Se spune că unul dintre păcatele capitale este furtişagul. Tatăl meu era convins că acest păcat poate fi totuşi iertat doar celor care fură o carte. Pentru că omul care vrea să citească e cel care tinde să cunoască lucruri noi, dar şi să-l descopere printre pagini pe Cel de Sus.

     În acest context mi-a povestit cum plimbându-se într-o zi pe străzile Iaşiului, cineva s-a apropiat de el şi i-a propus să cumpere o tipăritură. Părintele meu se grăbea, dar când a văzut că pe copertă scrie „Tema pentru acasă”, titlul romanului său, s-a oprit, a luat cartea în mână, a răsfoit-o şi l-a întrebat pe individ de unde o are. Acesta i-a mărturisit că editează această operă din sursele lui financiare, pentru că autorul, un scriitor basarabean, nu mai este în viaţă. Sigur că Nicolae Dabija i-a zâmbit, a cumpărat volumul şi nu i-a spus bărbatului, până la urmă, cine este. La întrebarea mea: „De ce nu i-ai zis?”, tata mi-a răspuns: „Ei, dacă romanul meu a ajuns să fie piratat înseamnă că am scris bine”.

     De aceea și considera că cel care fură o carte cu scopul să o lectureze nu săvârșește un păcat, pentru că aceasta îți poate schimba viața, îți poate schimba destinul. Așa cum cărțile i-au schimbat și lui destinul.

     Iar nouă nu ne rămâne decât să-l căutăm acolo printre file, fiindcă are încă multe să ne spună.