VASILE ASTĂRĂSTOAE – Statutul moral al embrionului uman (I)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Statutul moral al embrionului uman (I)

    Problema statutului moral al embrionului uman reprezintă una dintre cele mai complexe și controversate teme ale bioeticii contemporane. Dezbaterile privind începutul vieții umane, drepturile embrionului și legitimitatea intervențiilor medicale asupra acestuia au devenit tot mai intense odată cu dezvoltarea tehnologiilor reproductive, a cercetării pe celule stem embrionare și a practicilor de întrerupere a sarcinii. În centrul acestor discuții se află întrebarea fundamentală: în ce măsură embrionul uman poate fi considerat o persoană și, implicit, un subiect de drepturi morale?

     Importanța subiectului depășește cadrul teoretic, influențând politici publice, legislația privind avortul, fertilizarea in vitro și cercetarea biomedicală. În acest context, analiza statutului moral al embrionului necesită o abordare interdisciplinară care să integreze contribuțiile istoriei, teologiei, filozofiei și medicinei.

1. Context istoric

    Originea dezbaterilor poate fi identificată încă din Antichitate. Aristotel considera că dezvoltarea embrionului este graduală și că sufletul rațional apare într-un stadiu ulterior al dezvoltării fetale (Aristotel, 1984).

     În tradiția romană și greacă, avortul era privit în principal prin prisma intereselor familiei și ale cetății, nu ca o problemă privind drepturile embrionului.

    Odată cu apariția creștinismului, accentul s-a mutat asupra valorii sacre a vieții umane. Totuși, în Evul Mediu, influența aristotelică a determinat adoptarea teoriei „însuflețirii întârziate”, conform căreia sufletul era primit după o anumită perioadă de dezvoltare. Cu toate acestea autori precum Toma d’Aquino condamnau avortul ca delict moral grav (Aquinas, 1947).

   Secolele XIX și XX au adus transformări radicale datorită progreselor embriologiei. Descoperirea proceselor fertilizării și dezvoltării embrionare a oferit argumente noi în favoarea recunoașterii individualității biologice încă din momentul concepției (Moore, Persaud și Torchia 2018).

    În a doua jumătate a secolului XX, apariția fertilizării in vitro și a cercetării genetice a amplificat dezbaterea. Raportul Warnock din Marea Britanie a introdus regula celor paisprezece zile pentru cercetarea pe embrioni, devenind un reper internațional (Warnock, 1985).

    Astăzi, discuțiile sunt influențate de dezvoltarea biotehnologiilor, editării genetice și medicinei regenerative, ceea ce menține problema statutului moral al embrionului în centrul bioeticii contemporane.

2. Ce este statutul moral?

     Conceptul de statut moral se referă la poziția unei entități în cadrul comunității morale și la măsura în care aceasta poate beneficia de protecție etică și juridică (Warren, 1973). O ființă cu statut moral deplin este considerată titulară de interese care trebuie respectate independent de utilitatea sa pentru alte persoane.

     Există trei mari teorii privind statutul moral al embrionului;

     a. teoria statutului moral deplin de la concepție. Potrivit acesteia, fertilizarea marchează începutul existenței unei ființe umane individuale, iar embrionul posedă aceeași demnitate morală ca un adult. Această perspectivă este susținută de numeroși autori și de tradiția creștină.

     Jérôme Lejeune descoperitorul cauzei genetice a sindromului Down (trisomia 21), a susținut constant că embrionul uman este o ființă umană individuală încă din momentul fecundarii. În fața unui subcomitet al Senatului SUA, Lejeune a formulat una dintre cele mai citate afirmații ale sale:

     „A accepta faptul că după fertilizare a apărut o nouă ființă umană nu mai este o chestiune de gust sau opinie. Natura umană a ființei umane de la concepție până la bătrânețe este o evidență experimentală.” În consecință, embrionul trebuie considerat o ființă umană cu demnitate proprie și nu un simplu obiect al cercetării (Lejeune, 1993).

    Bioeticeanul Calum MacKellar susține cea mai puternică formă a statutului moral al embrionului uman. Poziția sa este apropiată de argumentele lui Jérôme Lejeune, dar este dezvoltată într-un cadru teologic și filosofic mai amplu. În lucrarea sa principală, The Image of God, Personhood and the Embryo, el încearcă să răspundă la întrebarea dacă embrionul reflectă „chipul lui Dumnezeu” (imago Dei) și dacă poate fi considerat persoană în sens moral și teologic. MacKellar susține că embrionul nu este o persoană potențială, ci o persoană umană aflată într-o etapă foarte timpurie a dezvoltării sale; există o continuitate ontologică între zigot, embrion, fetus, nou-născut, adult și prin urmare, nu există un prag biologic sau filosofic clar după concepție la care o entitate non-personală devine persoană (MacKellar, 2017).

     b. teoria dezvoltării graduale. Conform acestei abordări, valoarea morală a embrionului crește progresiv pe măsură ce apar caracteristici biologice și psihologice relevante, precum sistemul nervos, capacitatea de a simți durerea sau viabilitatea extrauterină (Warnock, 1985). În loc să existe un moment unic în care apare persoana, gradualismul susține existența unui proces continuu de acumulare a valorii morale.

     Conform acestei abordări:

  • embrionul timpuriu posedă o anumită valoare morală;
  • fetusul posedă o valoare mai mare;
  • nou-născutul beneficiază de o protecție și mai puternică;
  • persoana adultă are statut moral deplin.

     c. teoria persoanei actuale. Susținătorii acesteia afirmă că statutul moral deplin depinde de existența unor capacități cognitive precum rațiunea, conștiința de sine și autonomia. În consecință, embrionul nu poate fi considerat persoană în sens moral deplin (Tooley, 1972; Singer, 2011).

     În viziunea lui Peter Singer, statutul moral depinde de existența unor interese reale. Pentru a avea interese, o entitate trebuie să fie capabilă de experiențe conștiente. Deoarece embrionul timpuriu nu are sistem nervos, nu poate simți durere, nu posedă conștiință el nu poate avea interese proprii în sens moral.

– Va urma –

Bibliografie

  • Albar, Mohammed Ali,  Hassan Chamsi-Pasha. 2015. Contemporary Bioethics: Islamic Perspective. Cham: Springer.
  • American College of Obstetricians and Gynecologists. 2021. Policy Statement on Abortion Access.
  • Aquinas, Thomas. 1947. Summa Theologica. New York: Benziger.
  • Aristotel. 1984. Generation of Animals. Cambridge, MA: Harvard University Press.
  • Atighetchi, Dariusch. 2007. Islamic Bioethics: Problems and Perspectives. Dordrecht: Springer.
  • Beauchamp, Tom L., și James F. Childress. 2019. Principiile eticii biomedicale. Ediția a 8-a. New York: Oxford University Press.
  • Blackshaw, Benjamin, și Daniel Rodger. 2019. The Ethics of Abortion. New York: Routledge.
  • Boonin, David. 2003. A Defense of Abortion. Cambridge: Cambridge University Press.
  • Brock, Dan W. 1993. Life and Death. Cambridge: Cambridge University Press.
  • Callahan, Daniel. 1970. Abortion: Law, Choice, and Morality. New York: Macmillan.
  • Carlson, Bruce M. 2019. Human Embryology and Developmental Biology. Ediția a 6-a. Philadelphia: Elsevier.
  • Congregation for the Doctrine of the Faith. 1987. Donum Vitae. Vatican City.
  • Congregation for the Doctrine of the Faith. 2008. Dignitas Personae. Vatican City.
  • Dorff, Elliot N. 2003. Matters of Life and Death: A Jewish Approach to Modern Medical Ethics. Philadelphia: Jewish Publication Society.
  • Eich, Thomas, și Jonathan E. Brockopp, ed. 2008. Muslim Medical Ethics: From Theory to Practice. Columbia: University of South Carolina Press.
  • Engelhardt, H. Tristram. 1996. The Foundations of Bioethics. New York: Oxford University Press.
  • Feldman, David M. 1991. Birth Control in Jewish Law. New York: New York University Press.
  • FIGO Committee for Ethical Aspects of Human Reproduction and Women’s Health. 2021. Ethical Guidelines on Abortion Care.
  • Finnis, John. 2011. Human Rights and Common Good. Oxford: Oxford University Press.
  • Foot, Philippa. 2002. Moral Dilemmas and Other Topics in Moral Philosophy. Oxford: Oxford University Press.
  • George, Robert P., și Christopher Tollefsen. 2008. Embryo: A Defense of Human Life. New York: Doubleday.
  • Ghaly, Mohammed. 2012. Islam and Disability: Perspectives in Theology and Jurisprudence. London: Routledge.
  • Glover, Jonathan. 2006. Causing Death and Saving Lives. London: Penguin.
  • Harris, John. 1985. The Value of Life. London: Routledge.
  • Harris, John. 2007. Enhancing Evolution. Princeton: Princeton University Press.
  • Hyun, Insoo, Nicolas Rivron, Ali Brivanlou et al. 2021. „Embryology Policy: Revisit the 14-Day Rule.” Nature 533 (7602): 169–171.
  • Ică Jr., Ioan. 2002. Gândirea socială a Bisericii. Sibiu: Deisis.
  • International Society for Stem Cell Research. 2021. Guidelines for Stem Cell Research and Clinical Translation. Skokie, IL: ISSCR.
  • Jakobovits, Immanuel. 1975. Jewish Medical Ethics. New York: Bloch Publishing.
  • Jones, David Albert. 2004. The Soul of the Embryo: An Enquiry into the Status of the Human Embryo in the Christian Tradition. London: Continuum.
  • Kaczor, Christopher. 2011. The Ethics of Abortion. New York: Routledge.
  • Kuhse, Helga, și Peter Singer, ed. 2006. Bioethics: An Anthology. Oxford: Blackwell.
  • Lee, Patrick. 1996. Abortion and Unborn Human Life. Washington, DC: Catholic University of America Press.
  • Lee, Patrick, și Robert P. George. 2008. Body-Self Dualism in Contemporary Ethics and Politics. Cambridge: Cambridge University Press.
  • Lejeune, Jérôme. 1993. What Is the Human Embryo? Madrid: Rialp.
  • Lejeune, Jérôme. 1994. The Concentration Can of Frozen Embryos. Paris: Fondation Jérôme Lejeune.
  • Lockwood, Michael. 1988. Moral Dilemmas in Modern Medicine. Oxford: Oxford University Press.
  • MacKellar, Calum. 2017. The Image of God, Personhood and the Embryo. London: SCM Press.
  • MacKellar, Calum. 2019. „Genome Modifying Reproductive Procedures and Their Effects on Numerical Identity.” The New Bioethics 25 (2): 121–136.
  • MacKellar, Calum. 2021. „Why Human Germline Genome Editing Is Incompatible with Equality in an Inclusive Society.” The New Bioethics 27 (1): 19–29.
  • Macklin, Ruth. 1981. Man, Mind, and Morality. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.
  • Marquis, Don. 1989. „Why Abortion Is Immoral.” Journal of Philosophy 86 (4): 183–202.
  • McMahan, Jeff. 2002. The Ethics of Killing. Oxford: Oxford University Press.
  • Moldovan, Ilie. 1996. Teologia vieții. Alba Iulia: Reîntregirea.
  • Moore, Keith L., T. V. N. Persaud și Mark G. Torchia. 2018. The Developing Human. Ediția a 11-a. Philadelphia: Elsevier.
  • National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine. 2023. The Emerging Field of Human Embryo Research. Washington, DC: National Academies Press.
  • Noonan, John T. 1970. The Morality of Abortion. Cambridge, MA: Harvard University Press.
  • O’Rahilly, Ronan, și Fabiola Müller. 2001. Human Embryology and Teratology. New York: Wiley-Liss.
  • Persson, Ingmar, și Julian Savulescu. 2012. Unfit for the Future. Oxford: Oxford University Press.
  • Pojman, Louis P., și Francis J. Beckwith. 1998. The Abortion Controversy. Boston: Jones and Bartlett.
  • Răducă, Vasile. 2005. Bioetica, familia și morala creștină. București: Christiana.
  • Rawls, John. 1999. A Theory of Justice. Rev. ed. Cambridge, MA: Harvard University Press.
  • Rispler-Chaim, Vardit. 1993. Islamic Medical Ethics in the Twentieth Century. Leiden: Brill.
  • Rosner, Fred. 2001. Biomedical Ethics and Jewish Law. New York: Ktav Publishing House.
  • Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. 2010. Fetal Awareness Review. London.
  • Sachedina, Abdulaziz. 2009. Islamic Biomedical Ethics: Principles and Application. Oxford: Oxford University Press.
  • Savulescu, Julian. 2001. „Procreative Beneficence.” Bioethics 15 (5–6): 413–426.
  • Serour, Gamal I. 2008. „Islam and the Four Principles.” În Principles of Health Care Ethics, editat de Richard Ashcroft et al., 75–91. Chichester: Wiley.
  • Singer, Peter. 2011. Practical Ethics. Ediția a 3-a. Cambridge: Cambridge University Press.
  • Stăniloae, Dumitru. 1997. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Vol. 1. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
  • Steinbock, Bonnie. 1992. Life Before Birth. New York: Oxford University Press.
  • Sulmasy, Daniel P. 2007. The Rebirth of the Clinic. Washington, DC: Georgetown University Press.
  • Thomson, James A., Joseph Itskovitz-Eldor, Sander S. Shapiro et al. 1998. „Embryonic Stem Cell Lines Derived from Human Blastocysts.” Science 282 (5391): 1145–1147.
  • Thomson, Judith Jarvis. 1971. „A Defense of Abortion.” Philosophy & Public Affairs 1 (1): 47–66.
  • Tooley, Michael. 1972. „Abortion and Infanticide.” Philosophy & Public Affairs 2 (1): 37–65.
  • Veatch, Robert M. 2012. The Basics of Bioethics. Ediția a 3-a. Boston: Pearson.
  • Warnock, Mary. 1985. A Question of Life: The Warnock Report on Human Fertilisation and Embryology. Oxford: Basil Blackwell.
  • Warren, Mary Anne. 1973. „On the Moral and Legal Status of Abortion.” The Monist 57 (1): 43–61.
  • Wertz, Dorothy C., și John C. Fletcher. 1988. Ethics and Human Genetics. New York: Springer.
  • Wilkins, John S. 2018. Species: A History of the Idea. Berkeley: University of California Press.
  • World Health Organization. 2021. Human Genome Editing: Recommendations. Geneva: World Health Organization.
  • World Health Organization. 2022. Abortion Care Guideline. Geneva: World Health Organization.

 

Autor: Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae

Citește și: VASILE ASTĂRĂSTOAE – Lecția amară a pandemiei COVID -19: vaccinarea anti-COVID-19 între sănătate publică, libertate individuală și încredere socială (II)

Sursa imagine: jp.lt

VASILE ASTARASTOAE
Ultimele postari ale lui VASILE ASTARASTOAE (vezi toate)
Facebook-f

Ultimele postări