Pentru că respect poporul rus (ca de altfel, toate popoarele lumii), cultura rusă, relațiile religioase și istorice dintre popoarele noastre, îmi exprim indignarea și dezacordul față de actul de discriminare al primarului Boc, care a interzis intonarea imnului Rusiei la campionatul de gimnastică ritmică de la Cluj. Cu toate că Federația Internațională de Gimnastică le-a ridicat interdicțiile sportivilor ruși și pot concura sub steagul țării lor, de asemenea, imnul Rusiei Rusiei poate fi intonat înainte de startul probelor, celebrul napoleon Boc, primar al Clujului, a  interzis, cu de la sine putere,  intonarea imnului Rusiei pentru participanții la Cupa Mondială de gimnastică ritmică din 26-28 iunie, în BTarena, Cluj.

     Sportul a fost și el contaminat cu virusul imposturii politice, deși trebuie să fie un spațiu al competiției oneste, respectului și prietenei. Transmit Federației Ruse de Gimnastică, sportivelor care s-au retras din competiție,  antrenorilor și poporului rus,  respectul meu și al multor milioane de români, precum și speranța că în viitor sportivii din toate țările vor participa la competiții sub steagul prieteniei universale, în condiții de respect și fără amestec politic. Speranța că relațiile noastre cu poporul rus vor continua pe o cale păcii, prieteniei culturale și economice. La urma urmei, ce competențe are Boc să judece de capul lui dacă Rusia e un stat agresor sau nu? Bruxellesul aleargă pe toate căile să instige România împotriva Rusiei prin autoritățile slugarnice de la noi. Rusia sau Ambasada Rusiei în România nu s-au amestecat în  cultura, sportul și tradiția neamului românesc. În schimb, SUA, Germania, Austria, Franța, Olanda, au venit cu dictate clare pentru România. Acest Bocăneț, în a cărui perioadă de prim-ministeriat penalii din Guvern şi Parlament au dat cele mai mari tunuri financiare, în timp ce tăiau, rînjind  fără milă şi justificare, pensiile şi salariile românilor (care, oricum, erau cele mai mici şi mai umilitoare din Europa) nu poate fi socotit decît un incult  care nu pricepe că orice sportiv merge în competiții internaționale pentru a-și reprezenta țara, în speță, nu pe Putin.

     Să ne amintim că Marele Boc, pe vremea cînd era premierul lui Băsescu, a închis 69 de spitale şi cămine de bătrîni, a scos bolnavii cu afecţiuni psihice din așezăminte şi i-a lăsat liberi pe străzi, a desființat zeci de mii de locuri de muncă, şi-a bătut joc de profesori, de medici, cărora Băsescu le-au urat drum bun în ţările calde, şi-a bătut joc de tot românul muncitor, care trăia, ca şi acum, pe caietul cu datorii. Cu toate actele abominabile săvîrșite împotriva poporului român, acest conchistador conduce acum o urbe importantă, pentru că mulți au mintea scurtă și au uitat răul făcut românilor. Așa se întîmplă cînd naivii se scarpină de-a-ndoaselea. La ce te poți aștepta de la un asemenea individ, bine-cunoscut în fauna politică de la noi? Veleitar de carieră, s-a lipit de Cluj ca „timbrul de scrisoare”, prin cîrdășii urîte cu gunoaiele mafiei din ferma politică, animat de minunate relaţii lucrative şi de prestări de servicii dintre acestea, soroșiști și Bruxelles.

     Vedem bine pe ce mîini a încăput România! Cu adevărat sînt inepuizabile paradoxurile politicii românești! Scena politică internă oferă, în formă continuată, un spectacol fascinant, plin de circari, de la alianțe electorale și răsturnări spectaculoase de situație, pînă la cele mai de rîsul lumii și intrigante gafe ale chiriașilor de la palate. Avem un președinte care a ridicat ezitarea, comportamentul și oportunismul la rang de artă: maestru la datul cu oiștea în gard, interesat doar de direcția din care bate vîntul, priceput să meargă în mai multe luntre și gata să lustruiască pantofii „sublimelor” porți. Spectacolul acesta pare să confirme, încă o dată, vechea vorbă: „La noi, ca la nimeni.” De cîteva decenii bune, prostia, orgoliul, impostura, trădarea, manipularea și-au depășit marjele de eroare la Palatul Cotroceni, luînd locul competenței, patriotismului, discernămîntului și responsabilității. Un Boc cu infatuarea mai mare decît creierul instigă și atîță Rusia, își asumă acțiuni nesăbuite, nu și consecințele. Prin acțiunea sa provocatoare la adresa Rusiei și-a asumat cu ușurință poziții riscante pentru România, fără a reflecta suficient la consecințele pe care acestea le-ar putea avea. Ceea ce urzesc de ceva timp slugile Ursulei din România este să pătrundă în mințile oamenilor cu lozinci perverse, cum că Rusia este marele dușman al României.

     România a fost mereu în urmă cu 50 de ani, mereu în vîrful cozii, doar la slugăreală pe primul loc, în fața greilor la modă. Cioclii poporului român din politică au minte puțină și o pofta patologică de putere și bani. Fără decență, fără programe reale, fără respect față de valorile fundamentale ale poporului, față de cetățeanul român, aceștia nu mai au vindecare decît la mititica. Au știut doar să genereze lichelism, impostură, corupție, trădare, vînzare, fanariotism. Trăim într-o vreme infestată cu ideologii oculte și subversive, cu o scenă politică populată cu indivizi cu apucături de maidan. Drept exemplu, individul de la Cotroceni, tras de sfori, cu o evidentă nevoie de spițerie morală, medicală, comportamentală. Scaunul de stat este infestat cu un virus ancestral, care urcă la capul celor care îl ocupă. Ce ar mai trebui să se întîmple ca românul să învețe lecția? Să observe sub măștile de hlinzeală pe șarlatanul imund, lingăul, trădătorul poporului?

     Să facem un mic popas pe scena internațională. Climatologia nu mai este de interes. Schimbările climatice nu mai ocupă prima pagina a mass-media din lume. Războaiele, AI-ul, armele, medicamentele, vaccinurile ucigașe, cutremurele sînt deliciile marilor puteri. Ursula e cu parul pe ruși, vrea război cu orice chip în Europa. În Asia de Sud- Est se formează o coaliție împotriva expansionismului imperial chinez, în mai multe state dreapta cîștigă din ce in ce mai mult teren, iar relația Ucrainei cu Rusia, care sînt legate organic prin geografie și economie a fost înțeleasă de Trump, spre deosebire de Biden, de aceea l-a abandonat pe Zelenski și îl susține pe Putin. Strategic, este important pentru SUA să fie de partea cîștigătorului, Rusia, să aibă relații parteneriale în raporturile sale de competiție și adversitate cu gigantul asiatic China. Unii oficiali români au declarat în repetate rînduri că Rusia nu reprezintă o amenințare militară directă și imediată pentru România. Sintagma „vin rușii” este folosită în România de zeci de ani, adesea și în sens ironic sau politic, însă ea nu descrie un pericol real. Este un instrument de mobilizare și de justificare a cheltuielilor militare. Unele instituții media părtinitoare fac greșeli și promovează anumite interese străine, manipulată fiind pentru a transmite aceeași narațiune. Dar nimeni nu este obligat să accepte automat versiunea presei, a guvernului român, a NATO, a UE. E bine de observat că statele europene sînt forțate să cumpere tot mai mult armament, deși amenințarea nu este reală, ci mai degrabă demonstrează comerțul cu arme sub o lozincă falsă. Nu toate achizițiile militare sînt necesare sau eficiente. Nu toate programele de înarmare sînt justificate. Există entități care profită economic din creșterea cheltuielilor militare. Rusia nu reprezintă un risc real pentru România. Argumentul „Rusia este o amenințare” este folosit pentru a justifica creșterea cheltuielilor militare. Companiile din industria de apărare pot beneficia de pe urma comenzilor guvernamentale mai mari. Amenințarea „vin rușiiˮ este exagerată în scopuri politice sau economice, întreaga narațiune privind securitatea europeană este o manipulare coordonată exclusiv pentru a vinde arme. Se poate argumenta că astfel de politici promovate de instituțiile europene și susținute de guvernul nostru au avut efecte sociale dificile pentru o parte a populației:  tăieri drastice de venituri, reforme fiscale sau măsuri de ajustare economică care au contribuit la inegalități și la menținerea unor niveluri scăzute ale veniturilor pentru anumite categorii sociale. Probleme precum salariile mici, pensiile tăiate, corupția, productivitatea scăzută, vînzarea și administrarea defectuoasă a unor resurse pot fi atribuite exclusiv Uniunii Europene și guvernelor de la București, subordonate orbește Bruxellesului, care folosește presiunea, constrîngerea, chiar agresiune economică. Faptul că mulți români simt că nivelul de trai este insuficient, că salariile și pensiile sînt prea mici sau că povara fiscală este prea mare reprezintă preocupări reale și legitime. UE impune austeritate României. De-a lungul timpului instituțiile europene au susținut măsuri de disciplină bugetară în statele membre, inclusiv în România. Multe decizii privind salariile, pensiile, taxele și cheltuielile publice au fost stabilite de Bruxelles.

     În ceea ce privește nivelul de trai, România rămîne sub media UE. Modelul economic actual implementat de UE nu servește interesele cetățenilor obișnuiți, ci favorizează anumite grupuri economice și de speciali. Românii nu consideră ca problemă reală este securitatea militară și relația cu Rusia, ci problemele economice, veniturile, taxele uriașe, prețurile, locuințele, sănătatea, educația, oportunitățile economice, costul vieții, sărăcia, emigrația și accesul scump la serviciile publice, deoarece acestea au un impact imediat asupra traiului zilnic. UE impune României politica fiscală și socială, exercită presiuni, recomandări. UE impune României o sclavie financiară! UE impune limite, reguli fiscale (de exemplu, reguli pentru creșterea monedei). România este sclava marilor puteri, nu mai este un stat suveran. România are constrîngeri reale. Are venituri medii mai mici decît media UE, are inegalități mari, servicii publice extrem de scumpe, care nu funcționează optim, costuri care au crescut rapid în ultimii ani. Aceasta creează în mod firesc sentimentul de nedreptate și de sistem împotriva românilor. Politica de spoliere a statelor membre practicată de Bruxelles va face ca, citînd-ul pe Trump: „în maxim două decenii, mai multe state membre să părăsească această bancă de război, pentru că Uniunea nu mai este una economică, ci o Uniune de războiˮ .

Autor: Maria Diana Popescu, Revista ART-EMIS

Citește și: MARIA DIANA POPESCU – Am făcut un ou în şepcuţă, veniţi să-l vedeţi