Herodot, Pliniu cel Bătrân sau Ovidiu au scris despre minune

     Nume mari ale lumii antice, precum Herodot, Pliniu cel Bătrân, Ovidiu sau Isidor din Sevilla au scris despre Pasărea Phoenix, contribuind la răspândirea mitului ei. După Herodot şi Pliniu cel Bătrân, pasărea alegorică seamănă cu un vultur, în timp ce Lactanius şi Ezekiel susţin că Phoenixul ar fi mai mare ca un struţ, dar cu un penaj splendid, cu pete de purpură şi aur. Iată ce scrie Ovidiu despre Pasărea Phoenix: „După ce trăieşte 500 de ani, îşi construieşte un cuib printre ramurile unui stejar. În acesta strânge plante aromate, scorţişoară, mir şi tămâie, iar din aceste materiale îşi face movila pe care se va aşeza şi va muri, iar din corpul său se va naşte o altă Pasăre Phoenix, care, când va creşte, va duce ce a rămas din vechea pasăre în Templul Soarelui din oraşul egiptean Heliopolis, adică Oraşul Soarelui”. Iar Herodot completează tabloul cu noi informaţii despre drumul păsării născute din trupul celei decedate spre Heliopolis. Acesta este băgat într-un ou mare, scobit în prealabil, iar apoi locul găurii este acoperit cu smirnă.

Semnificaţie de rang imperial

     La chinezi există o altă pasăre similară Phoenixului. În lucrarea „Cartea munţilor şi a mărilor” se prezintă însă două păsări, împreună numite „fenghuang”, feng în semnând masculinul, iar huang femininul. Dar, deşi pereche după denumire, chinezii vorbesc despre o pasăre unică, având semnificaţie de rang imperial. Totuşi, ca ima gine, nu arată deloc strălucirea Phoenixului, având cioc de cocoş, guşă de râdunică, gât de şarpe, pe trup de sene de dragon, coadă de peşte, din faţă arată ca o lebădă, din spate, ca un unicorn, iar spinarea pare de broască ţestoasă.