Poezia „Cât trăim pe acest pământ”, tatăl meu a scris-o undeva prin anul 1987. Pentru mulţi aceasta a devenit un imn al Mişcării de Eliberare Naţională, fiindcă în 1989 când poporul nostru a cerut să i se întoarcă înapoi limba română, alfabetul latin şi libertatea, aproape peste un milion de oameni din Piaţa Mării Adunări Naţionale au cântat: „Cât trăim pe acest pământ”.

     Însă pentru mine această poezie nu este doar un imn, ci şi o rugăciune. Una care-mi aminteşte de ţară, de neam, de părinţi şi de izbânda noastră. Fiindcă la 7 noiembrie 1989, când în mijlocul Chişinăului a avut loc o paradă militară sovietică, mulţimile au început să cânte şi atunci: „Cât trăim pe acest pământ” şi să se culce în faţa tancurilor.

     Iar acestea, surprinzător, n-au mai înaintat. Iată că o poezie a reuşit să oprească o coloană de tancuri.

     Zilele trecute încă, mare mi-a fost mirarea când am descoperit că acest cântec patriotic, care a fost propus la un moment dat să devină imnul Republicii Moldova, face publicitate la… leagăne de grădină.

     Iar sub denumirea site-ului „Home & Garden Tools” este scris cu neruşinare şi în limba rusă: „Tovarî dlea doma i sada” (produse pentru casă şi grădină).

     Proprietarii acestui site ori cel care a realizat acest filmuleţ confundând acest cântec, care a rezistat timp de 38 de ani, cu unul de mahala.

     Acest gest fiind unul de mare nesimţire. Pentru că această poezie care e despre noi şi ţara noastră nu cred că merită să fie folosită într-o astfel de reclamă unde cineva mângâie un balansoar şi te îndeamnă să-l cumperi. E ca şi cum am urmări o publicitate la săpun şi pe fundal s-ar auzi „Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte”. Ceea ce ar fi o ruşine, fiindcă aceste cântece vorbesc despre identitatea noastră, care nu e de vânzare!