CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (VIII)
În scrierea esenă descoperită la Qumran, Frăţia Celui Ales, avem informaţii mai lămuritoare despre limba strămoşilor noştri geţi ce avea statutul de limbă liturgică sfîntă. ,,Noi vom dărui Legii/ Înţelepciunea Limbii/ Vorbirea Sfîntă,/ Faptele şi Cuvintele drepte.” Aceasta este una din marile crime ale iudeo-creştinilor satanişti romani şi greci, dar fără a-i uita pe ivriţii mozaici, care au scos cultura geţilor şi istoria acestui neam în afara timpului!
În religia geţilor sau mitraism, calendarul începea cu sărbătoarea Anului Nou la 21 martie care era stabilit în zodia berbecului iar românii au păstrat această tradiţie pînă la începutul secolului XVlll, cînd popimea grecoteilor fanarioți înstăpîniți peste neamul nostur ca slugi preasupuse ai otomanilor i-a învăţat altceva. Poate de aceea pe coiful de aur descoperit la Coțofenești apare sacrificat berbecul de către Mitra.
Un text al lui Ieronim spune că misterele mitraice aveau şapte etape de iniţiere: corb, ascuns, oştean, leu, persan, sol al Soarelui şi tată. Fiecare grad de iniţiere avea costumaţia lui de ceremonie pe care o îmbrăcau în diferite ocazii festive. Iar sfîntul Augustin al catolicilor scrie într-o lucrare a sa despre aceşti mascaţi că ,,astfel arată cei ce sînt numiţi înţelepţi, josnic travestiţi”. Ştia şi întunecatul Augustin că adevăraţii creştini îşi mai spuneau înţelepţi, pe cînd ei, iudeo-creştinii lui Iahwe nu îşi ziceau decît ,,verus Israel” adică fiii întunericului.
Cei care ajungeau să poarte titlul de ,,tată” sau ,,părinte” puteau să aibă sub autoritatea sa mai mulţi novici iar aceştia îşi spuneau între ei ,,fraţi” sau ,,surori”. Şef al părinţilor avea rolul unui fel de Papă sau Patriarh, iar cînd aceast cult era religie oficială a împăraților romani, cel care trăia Roma se numea ,,Pater Patrum” sau Babacu(tată, părinte) Petratus(piatră). Numai în limba română cuvîntul babacu are sensul de tată sau părinte, dovedind încă odată adevăratele rădăcini ale creștinismului arimin sau mitraismului. Cînd se începea ceremonialul de iniţiere, în faţa novicelui se punea pe un tripod o pîine cu semnul crucii pe ea, sau patru pîini mici cu semnul crucii pe ele şi o cupă ce are de asemenea semnul crucii pe ea plină cu apă neîncepută. Iniţiaţii îşi puneau mîinile pentru rugăciune iar primele trei degete de la mîna dreaptă rămîneau întinse, gestul liturgic însemnînd binecuvîntarea pe care iudeo-creştini l-au luat din religia strămoşească, dar mint cînd le arăţi obrazul. Ritualul îl găsim amintit parţial în scrierea esenă a geţilor pripăşiţi în Palestina, intitulată Cele şapte căi ale păcii ,,Şi împreună rup pîinea sfîntă/ Şi în tăcere împărtăşesc sfînta masă.”
Lăcaşele lor de cult erau peşterile din munţi iar în oraşele romane acestea au fost înlocuite cu nişte construcţii subterane, spelaea pe care istoricii le-au numit mitreum. În ceremonialul religios preotul era ajutat de unul sau doi diaconi iar Tertulian spune în Aduersus Iudeos că summus pontifex – preotul suprem nu se putea căsători decît o singură dată, dar ,,preabunul creştin” avea în vedere pe preoţii care era subordonaţi adunării taţilor/părinţilor pentru că mai aminteşte el asemenea creştinilor, existenţa lăcaşurilor de ,,fecioare şi abstinenţi” adică maici şi călugări pentru ştirea noastră adevărată. Celibatul era o virtute pe care mulţi o îmbrăţişau de bună voie aşa cum ştim despre preoţii geţi din surse greceşti şi mozaice. De trei ori pe zi, dimineaţa, la amiază şi seara, preotul adresa rugăciuni duhului creator al luminii pe care culturnicii îl iau drept Soarele şi întreţinea focul veşnic să nu se stingă niciodată. Găsim afirmaţii asemănătoare făcute de J. Flavius şi Filon, despre obiceiul esenilor de a practica un ritual identic dar în Iudeea şi Egipt şi spun mincinoşii că aparţinea cultului… mozaic, inspirat numai de muzele iahwiste!
Existau şapte ritualuri de iniţiere mitraice care cuprindeau un botez, o confirmare a apartenenţei la această religie prin însemnarea cu semnul crucii pe frunte şi pe mîna dreaptă în timpul actului de iniţiere iar după ungere urma împărtăşania şi o masă ritualică luată împreună cu toţi iniţiaţii. La unele sărbători, adepţii se îmbrăcau în blana diferitelor animale şi dansau după melodiile cîntate la diferite instrumente iar noi românii am păstrat aceste comori de tradiţie strămoşească în diferite obiceiuri de Anul Nou şi de Crăciun.
Ariminismul/mitraismul fiind cultul împăratului roman începînd cu primii ani de domnie ai lui Commodus(180-193), clerul care slujea această religie s-a bucurat de toată atenţia acestora, iar asociaţiile – sodalicia – prin care se transmiteau învăţăturile şi canoanele religioase erau pline ochi de fel de fel de învăţaţi mustind de înţelepciune mioritică. În româna veche cuvîntul sodal are sensul de ucenic şi iarăşi trebuie să pun mîna pe ciomag să le arăt falsificatorilor de istorii şi limbi că nu latina a intrat în limba geţilor ci tocmai limba acestora în latină prin ariminism şi soldăţimea arimină care forma grupul etnic cel mai numeros din armata romană. Cu toată ura fără margini a grecilor şi italicilor privind ştergerea din istorie a religiei geţilor, au rămas ruinele a sute de monumente mitraice care acuză holocaustul făcut împotriva acestui cult de către cele trei popoare netrebnice – ivriţii, grecii şi italicii.
Şi de v-am milui pe toţi cu cîte o ţeapă, ar fi sigur prea puţin pentru răul fără margini pe care l-aţi făcut neamului get și apoi rumun de-a lungul timpului.
Mitraismul sau creştinismul arimin este o filozofie religioasă a energiilor universale ale căror simboluri sînt fulgerul şi focul ceresc, fiind o religie a înălţimilor munţilor ce a dus la răspîndirea ei în tot imperiul roman dar nu prin foc şi sabie aşa cum au făcut iudeo-creştinii, ci prin duhul blîndeţii şi al cunoaşterii legilor adevărului şi dreptății. În Lycia, Lydia şi Caria, Mitra era însoţit de epitetul ,,stratios – conducătorul militar sau ostaşul” atribuit de subţirii greci numai lui Zeus.
În legenda lui Mithra, calul joacă un rol foarte important, păstrat pînă la noi în rugăciune 36 a lui Dion din Prusa şi plesnit de culturnici prin sintagma ,,cavalerul trac” căruia, au ştiut ei cum să-i vină de hac!
Discipolii lui Mithra alcătuiau o biserică organizată cu o ierarhie dezvoltată, lăcaşe de cult în tot imperiul roman şi o mulţime de scrieri sacre adunate în cartea numită Biblia. Aveau noţiunea de Mijlocire şi de Răscumpărare şi un Mîntuitor, care era om dar şi duh ceresc şi o doctrină a Vieţii de Apoi. Aveau euharistia şi taina botezului, găsindu-se prea multe analogii cu iudeo-creştinismul ca să nu-i putem acuza de crimă şi hoţia cea mare din istoria omenirii.
Cultul lui includea botezul, sacrificarea unui taur ca simbol al creaţiei lumii şi o cină compusă din pîine şi vin luată împreună de adepţi şi maestru. La naştere, membrii acestei comunităţi religioase se botezau la fel ca strămoşii noştri geţi, ritual folosit şi de emeşi. Pînă în secolul lll, iudeo-creştinii nu îşi botezau copii ci doar adulţii deşi le plesnea obrazul de iubire pentru Iahwe! În timpul ritualurilor lui Mitra, acestuia i se ofereau pîine, apă şi vin. Pîinea era însemnată cu o cruce. Vinul era considerat băutură sacră datorită faptului că el este prima plantă cultivată după potop, născută din sîngele taurului ceresc iar băutura consumată dă o stare de euforie fiind considerată la multe popoare ,,băutura nemuririi”. Dar în eme-gi cuvîntul geş-tin înseamnă atît vin cît şi viţa de vie şi este compus din geş cu sensul de lemn şi tin cu sensul de viaţă, deci ,,băutura vieţii”
– Va urma –
Autor: Constantin Olariu Arimin, BASARABIA LITERARĂ
Citește și: CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (VII)
- CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XIII) - 30 iunie 2025
- CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XII) - 18 iunie 2025
- CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XI) - 3 iunie 2025
