Vremuri de încercare și de tulburare…

     Întotdeauna au fost vremuri grele și dificile, pline de obstacole și piedici, deosebirea, diferența, insă, față de cele de acum, o face faptul că, oamenii erau altfel!…

    Nu, că nu ar fi fost și atunci oameni amestecați, dezorientați, confuzi ori copleșiți, însă erau, totuși, mult mai mulți cei, mult mai cerebrali și mai sănătoși, în gândire, făptuire și vorbire!…

     În sfârșit, mila lui Dumnezeu în toate!…

     Revenind, ziceam că trăim vremuri, clipe și momente pline de încercare, tensiune, presiune și tulburare dacă nu, chiar pline de sminteală!…

     Și asta, în toate domeniile, în toate sferele, pe toate planurile, în toate structurile și straturile sociale!…

     Ei și, în acest context, ce este de făcut?

     În opinia și (în) viziunea mea, cred că în primul rând ar trebui să ne întoarcem, cu adevărat, fața către Dumnezeu că, în fond, la El ne este toată salvarea, scăparea, izbăvirea, apărarea și, practic, mântuirea!…

     Apoi, fiecare dintre noi, acolo unde suntem puși și așezați, să ne facem treaba, să ne împlinim atribuțiile, obligațiile adică, toată datoria!…

    Apoi, să avem relații, drepte, demne, cinstite, corecte și oneste cu toată lumea, fără falsități, ironii, malițiozități, bineînțeles, perfidie ori prețiozități!…

     Apoi, să ne recunoaștem limitele, posibilitățile, calitățile și capacitățile și, să nu ne erijăm în mai mult decât suntem ori putem să facem, să ducem, să gestionăm ori să realizăm!…

     Altfel spus, să nu ne amestecăm acolo unde nu este treaba noastră!…

     Cam greu cu asta că, de, noi avem pretenția că, le știm și putem pe toate!…

     Mare înșelare, mare amăgire care va duce, (de)sigur, la aspră dezamăgire!…

     Apoi, bine ar fi dacă nu am (mai) ironiza, marginaliza, trata de sus, cu dispreț, izola sau nedreptăți pe nimeni, pe absolut nimeni, căci greu păcat și cumplită patimă este fărădelegea și nedreptatea, oricare ar fi ea sau ele!…

     Mare lucru dar și mare plată că, de, după faptă și răsplată!…

    Cred că știm cu toții că, unele dintre cele mai grele sentimente și apăsătoare stări sunt cele ale: supărării, mâhnirii, dezamăgirii, depresiei, inutilității, izolării, disperării și, nu în ultimul rând, al deznădejdii!…

     Ar mai fi ceva: să cinstim, să respectăm, să apreciem, chiar să admirăm și să prețuim munca fiecăruia, jertfa, contribuția și implicarea fiecăruia, gestul, locul, rolul, rostul și efortul fiecăruia, activitatea și importanța fiecăruia!…

     Iarăși, tare greu însă, totuși, nu imposibil, mai ales că trăim, într-o vreme a concurenței acerbe și (a) competiției feroce, a carierismului și a cultului propriei imagini și a cultivării propriei personalități!…

     Si, încă ceva, haideți să ieșim, cu toții, din ignoranță, ipocrizie, fățărnicie, vanitate, mândrie, mediocritate, impostură, orgoliu și, nu în ultimul rand, superficialitate!…

     Și, ar mai fi ceva: haideți să ne punem, cu toții, pe rugăciune, post și fapte bune, pe acțiuni concrete și activități solidare nu solitare, altruiste, filantropice iar nu egoiste!…

    Ei, conform, umilei mele păreri sau opinii, consider că, după împlinirea, sinceră, serioasă, asumată și responsabilă, a acestora și a, încă multora asemănătoare ori similare, vom putea spune că, vedem luminița de la capătul tunelului, bine știind că Lumina lumii și (a) Învierii, care luminează, în întuneric și, tuturor, este (numai) Iisus Hristos – Domnul nostru Cel Înviat, că adică, am văzut limanul, victoria și biruința!…

     În altă ordine de idei eu, personal, pledez pentru discernământ, dreaptă socoteală, echilibru, luciditate, prudență și precauție că, altminteri, să nu uităm că, este, sus, Unul Dumnezeu!…

     Aaaa, și, poate că, ar mai fi ceva: în loc să ne (tot) plângem haideți să ne cercetăm, în detaliu și cu amănuntul chiar, în loc să ne lamentăm și să ne resemnăm, haideți să ne mobilizăm, în loc să ne blocăm, împiedicăm ori poticnim, haideți să ne organizam, în loc să ne judecăm, mai bine haideți să ne ajutăm, reciproc, în loc să ne prefacem, haideți să recunoaștem, să ne (po)căim, în loc să ne bârfim, mai bine să ne revenim în loc să ne răzbunăm, mai bine să ne iertăm în loc să ne înjurăm, mai bine să ne binecuvântăm în loc să ne calomniem, mai bine să ne lăudăm unii pe alții în loc să comentăm, mai bine sat (re)acționăm și, tot așa, multe altele, mai departe!…

     Cu alte cuvinte, deci, să înțelegem că, vremurile (mai) sunt și după noi, după mintea, inima, cugetul și sufletul nostru, al fiecăruia dintre noi!…

     Va să zică, dacă le dorim a fi altfel, întâi de toate, să fim noi, altfel!…

     Doamne Dumnezeule – Stăpânul Cerului și al Pământului dar și al tuturor vremurilor, ajută-ne nouă să ne întoarcem la vremea, purtarea, viețuirea și trăirea cea dintâi, cea bineplăcută, Ție și nouă, tuturor! Amin!…

    Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viață dăruindu-le! Amin!…

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Încotro?!…