Încotro?!…

Dragă Stelian, încotro ne ducem, m-a întrebat, deunăzi, un amic?!…

Și, credeți-mă că, pe moment, nu am știut ce să-i răspund!…

Încotro ce?…

     Am încercat eu să mă lămuresc!…

     Încotro o apucăm, încotro mergem, a insistat el?!…

     Dragă, nici eu nu știu!…

    Știe Unul Dumnezeu, la mâna și la mila Căruia suntem și rămânem cu toții, am căutat eu să-i și să-mi răspund cu nădejdea că voi clarifica problema ori întrebarea ridicată/adresată!…

     Însă, de fapt, de atunci încoace mă tot frământă și preocupă această întrebare!…

     Încotro, încotro Doamne mergem noi?!…

     Și, parcă am auzit, așa, în șoaptă, un răspuns, următorul răspuns: încotro vreți, încotro doriți voi căci, voi alegeți, decideți sau hotărâți!…

   Da, în lumea aceasta atât de zbuciumată, în viața aceasta atât de amestecată noi suntem cei care alegem, încotro să mergem, să o apucăm ori să ne ducem!…

     Altfel spus, da, ce (mai) urmează, ce (mai) facem în și cu vremurile, pe care (le) și în care trăim?!…

     Fiindcă da, vremurile pe care le și în care trăim sunt vremuri de încercare, după unii, tulburi, după alții, amestecate, după alții, pline de confuzie, agitație și dezorientare și, tot, așa, practic, în fond, toți, având dreptate!…

     Da, cu adevărat, sunt momente, clipe și evenimente care se desfășoară și petrec, pe repede înainte, pe nepusă masă, care ne uluiesc, ne pun pe gânduri, ne produc mirare, întrebare și, chiar, consternare, indignare ori stupoare!…

     Da, veți zice că, întotdeauna, de-a lungul timpului și a istoriei, au fost asemenea vremuri, asemănătoare adică, pline de încercare și de tulburare și, da, veți avea perfectă dreptate!…

     Nu asta, nu aici este problema ci, dacă și cum le știm însuși, gestiona, asuma și depăși toate aceste situații și ipostaze, de-a dreptul aiuritoare și amețitoare!…

     Uitați-vă ce este în lume, în toată lumea, cu aceste crize, epidemii, boli, războaie și conflicte, uitați-vă ce este, de pildă, acum, în Ucraina, in Israel, in Palestina și Gaza, uitați-vă ce este, ba într-o parte (țară) ba în alta, ba la deal, ba la vale!…

     Iar noi, oamenii, sărmanii, cei mai mulți dintre noi, nu știm ce trebuie să (mai) facem, cum trebuie să reacționăm, ce atitudine, hotărâre ori decizie să adoptăm și, așa mai departe!…

     Unii, probabil, pe bună dreptate, ne întrebăm: de ce am ajuns astfel, de ce am ajuns (până) aici, încotro mergem, care este motivul, pricina ori cauza?!…

De ce?!…

     Eu unul cred, recunosc și mărturisesc: pentru că, l-am (cam) scos, îndepărtat și eliminat pe Dumnezeu din viața noastră, din lumea noastră, din gândirea, purtarea, mentalitatea, făptuirea și viețuirea noastră!…

    Și, acum, nu facem altceva decât să culegem, să adunăm roadele și consecințele acestei vieți și purtări luciferice ori diabolice, fiindcă, n-am făcut altceva, de cele mai multe ori sau, în cele mai multe cazuri, decât să ne punem (pe noi) în locul lui Dumnezeu și, acum, poftim urmarea, finalitatea și rezultatul!…

     Acum, însă, întrebarea care insistă ori stăruie în sufletele și pe buzele noastre este, una, altminteri, firească: ce facem, ne mai revenim, ne mai redresăm ori ba?!…

     Si, răspunsul este:

     da, însă, numai dacă ne (re)întoarcem, sinceri, serioși și responsabili, la Dumnezeu, de care ne-am înstrăinat atât de mult, atât de tare!…

     Căci, (doar) la El este cheia și soluția salvatoare și, desigur, mântuitoare a vieții noastre, a tuturor!…

     Altfel, vai de noi căci, „rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi!”

     Da, greu, dificil lucru este dar, nu imposibil fiindcă „ce este cu neputință la oameni este cu putință la El, la Dumnezeu” Cel Viu, Puternic și Adevărat!…

     Prin urmare, haideți, fraților, să încercăm, cu tot efortul, jertfa, stăruința și, străduința noastră, să ne recapacităm, să ne recalibrăm, să ne trezim, să ne schimbăm, altfel spus, să ne revenim în fire, în firea noastră, cea veritabilă și autentică!…

     Așadar, să (ne) gândim, să reflectăm, să medităm și, mai ales, să (re)acționăm așa cum trebuie, așa cum se cuvine, după bună, corectă și sănătoasă rânduială!…

     Până, nu este târziu, prea târziu căci, nici devreme nu mai este!…

    Și, Iisus Hristos Domnul așa ne-a îndemnat și învățat să lucrăm: „cât încă mai este ziuă! Căci, apoi, vine noaptea când, nimeni, fiind întuneric, nu mai poate face și lucra nimic!”

     Din cele ce ar trebui, făcute și, care, nu sunt, deloc, puține și, mai cu seamă, deloc, neesențiale ori, lipsite de importanță!…

     În concluzie, oameni buni, vin să vă întreb, aici și acum: când sau, mai ales, cum am învins și biruit noi, toți, de-a lungul veacurilor, în această viață, pe acest pământ?!…

     Când, întreaga suflare și umanitate, unită, într-o adevărată comunitate și hotărâtă echipă, a zis: Hai, vino!…

     Și, da, într-adevăr, a venit!…

De ce așa și, nu altfel?!…

     Deoarece, „fără El nu putem face nimic, absolut nimic! Și, deci, cine nu adună cu El, acela, de fapt, risipește, se risipește și, (se) împrăștie, ca fumul și ca ceara de la fața focului!…”

     Cu alte cuvinte, da, vino, Doamne, Iisuse Hristose, (și) acum și, pururea și în vecii vecilor! Amin!…

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Credința…