Aşa cum fiecare popor are calităţile şi defectele lui, avem şi noi, basarabenii, destui invidioşi şi răutăcioşi, cărora poţi să le faci câte un bine în fiecare zi, dar dacă, vorba proverbului: „nu le-ai dat şi duminica”, nu ţi se ia în considerare nimic din ce-ai înfăptuit pentru ei. Însă uneori am impresia că acest comportament negativ l-au împrumutat de la ruşi, care urându-ne ne-au învăţat să ne urâm şi pârându-ne ne sfătuiesc să ne pârâm.

Așa că, din nişte oameni cumsecade, aceştia au devenit pe neobservate nemulţumiţi şi obraznici, criticându-şi atât limba şi ţara, cât şi familia, prietenii şi cunoştinţele, având impresia că nu-i nimeni mai bun ca ei. În schimb sunt îngăduitorii cu ticăloşii şi cu proştii. Iar din cauza acestor categorii de oameni, suntem uneori caracterizaţi ca un popor care „se mănâncă unul pe altul”.

Iar în acest sens am citit undeva un banc în care se spune că:

„În iad erau mai multe cazane ce erau păzite de câte-un necurat şi numai unul nu avea santinelă. Un suflet ajungând în acele locuri, nedumerit, l-a întrebat pe un scaraoţchi de ce se întâmplă acest lucru. La care i s-a răspuns: <În fiecare cazan e câte un popor şi, când unul dintre ei încearcă să iasă, ceilalţi îi împing de la spate şi-l ajută. De aceea sunt păzite ca să nu-i scăpăm. Iar în cel care n-are strajă e un popor care se autointitulează – moldoveni. Acolo însă când cineva se străduiește să iasă la suprafaţă, toţi ceilalţi îl trag imediat înapoi. Aşa că nu-i nevoie de pază>”.

Dar cineva, recunoscându-şi cumva semenii în această anecdotă , fiind întrebat ce va face dacă va veni în ţara noastră vreun război, a spus: „Nu mi-e frică de duşmani, dar tot de unul de-al meu, care ar putea să mă înjunghie pe la spate”.

Un adevăr trist, pentru că ne-am pierdut şi continuăm să ne pierdem cele mai importante calităţi omeneşti.

Iar pentru a ne salva pe noi de noi, e nevoie să ne gândim din ce în ce mai des la aproapele nostru. Să lăsăm răutatea şi invidia la o parte şi să fim uniţi. Fiindcă doar uniţi şi cu iubire unul faţă de altul vom reuşi să fim cu adevărat un popor puternic.

Autor: Doina DABIJA, poet, jurnalist, redactor-șef Revista,,Literatura și Arta”

Citește și: DOINA DABIJA – ,, Off! Moldova ”