Azi noapte, sânzienele au-nflorit

Să prindă fete dalbe-n păr cunună,

Azi noapte, s-au pus vise la rodit

Și s-a privit spre stele ori spre Lună.

Azi noapte, spun legende cu parfum,

Fecioare despletite-au făcut horă,

Unii mai zic că le-au văzut în fum,

Iar alții că pădurea le adoră.

Că vin s-așeze milă, rod, belșug,

Că leac divin vor pune-n fruct și-n plante,

C-un semn alungă norii negri ce se strâng,

Ne miruiesc recoltele bogate;

Mai zic câţiva c-au un dans străvechi

Și orb să fii de simți că te-mpresoară,

Că-s iele care umblă-n perechi,

Îți fură graiul de le vezi cum te măsoară.

Că te-atrag cu trupuri de năluci,

Se-nchină ca-ntr-un ritual, în noapte vie,

Că ziua de pe mâine nu ți-o dau s-o duci,

De taina n-o păstrezi spre veşnicie.

De vezi fecioare care par mirese,

Și uiți de Sânziene-n jocul lor,

Ești parte dintr-o lume cu miresme,

Alesul nopților, ursitul ielelor!

Se zice, dacă scapi de-mbrățișare,

Ți-or dărui o viață cu frumos,

Că vei avea o fire creatoare,

Dar vei purta, ascuns, oftat duios.

Nu știu de e legendă sau poveste,

Dar știu că din emoții ne hrănim,

Că-n noaptea cu drăgăici şi sânziene,

Cerurile toate, din iubire, se deschid!

Azi noapte, din dorințe, s-a făcut un pod,

Și flori gălbui s-au așezat cununi,

Azi, văd pe chipuri zâmbete și rod

Aduse, de prin stele, în alte lumi,

…sperând la împlinirea lor,

Cerșind în floare, înflorirea înfloririlor!