Voi, care râdeți fără teamă

Știți câți au plâns Patria-Mamă?

Ați pus vreodată mâna, voi

Pe crucea plânsă, de eroi?

Pe osul frânt? Pe rugul stins,

Pe sângele ce s-a prelins?

Ei au murit cu fruntea sus…

Voi unde-ați fost când ne-au răpus,

Credința, graiul, rădăcina?

Ce-ați apărat? A cui e vina?

Știți câți au fost tăiați, uciși

Pe câți i-au exilat? Proscriși?

Ei n-au avut nici drum, nici pâine

Și nici speranță pentru mâine

Și nu s-au frânt, n-au cerut plată

S-au pus martiri în lanț, pe roată

Voi care râdeți fără teamă,

Cunoașteți lacrima de mamă?

Voi râdeți și vă vindeți Țara

Când numai ea vă e comoara

Nu v-a durut nici o icoană,

Strivită-n glod, scuipată-n rană?

Nici vreo bătrână care plânge

Mângâind chipul de pe cruce?

Dar vin și ceasurile crunte

Când fiecare va răspunde

Pentru acei ce-au sângerat

Și pentru tot ce-ați acceptat!

Iar dacă-n voi mai arde-o șoaptă

A unui Neam ce înc-așteaptă

Să nu uitați ce stă sub glie:

Eroi au fost și-o să mai fie!

                                     Eliana Popa