O traistă cu litere și o națiune întreagă ! 
Eroii alfabetului: drumul interzis al literelor românești
Pe când nu exista Facebook, Tik-tok, Instagram, internetul fiind încă un fel de SF, un poet român aducea în Basarabia, la propriu, într-o traistă, literele românești interzise. Numele lui este Grigore Vieru. Astăzi, pe frigul cel mai rău din ianuarie, se fac anii de la înmormântarea lui și-l pomenim.
În 1988, împreună împreună cu Nicolae Dabija trece granița dintre Republica Sovietică Moldova și Țara Mamă cu scopul de a procura o mașină de scris cu caractere latine. Autoritățile comuniste nu le dau niciun ajutor, în schimb sunt ajutați de preotul Vasile Țepordei care le aduce la gară o pungă în care se aflau cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, scoase de el din propria mașină de scris. La Chișinău, semnele românești au fost sudate la o mașină de scris în locul celor chirilice și așa ,,Literatura și arta” a devenit primul ziar din Basarabia care începe să scrie sistematic în grafie latină.
Părintele Vasile Țepordei, desigur are și Sfinția Sa „povestea” lui de suferință românească. S-a născut în Basarabia, a fost luptător duhovnicesc pentru cauza românească dincolo de Prut, refugiindu-se la București după ocuparea Basarabiei din 1940 de către sovietici. Odată cu instaurarea comunismului în România, este predat Moscovei, fiind apoi deportat în lagărul de la Vorkuta, dincolo de Cercul Polar. Printr-o minune supraviețuiește fizic frigului, bătăilor și înfometării cumplite dar si psihic după punerea lui în fața plutonului de execuție care a tras pe lângă el mai multe rafale de gloanțe. Nu a cedat, nu a trădat. După moartea lui Stalin i s-a permis repatrierea în România, stabilindu-se la București.
Când i-a dăruit lui Grigore Vieru punga cu litere românești la gară, avea 80 de ani, iar poetul nostru 53. La 21 de ani după, 20 ianuarie 2009, Grigore Vieru moare într-un accident de mașină, în timp ce mergea prin Basarabia pentru a cinsti memoria românului absolut Mihai Eminescu.
Tot într-un accident de mașină mor înaintea lui, camarazii săi, soții Doina si Ion Aldea Teodorovici, mașina lor fiind lovită puternic din spate, șoferul si pasagerul din dreapta scăpând însă fără nicio rană. „Evenimentul rutier” s-a petrecut la puțin timp după cei doi artiști fuseseră pe frontul basarabean împreună cu Grigore Vieru si Adrian Păunescu pentru a-i susține pe luptătorii români din războiul româno-rus din Transnistria, anul 1992.
La înmormântarea lui Ion și Doina precum și a lui Grigore Vieru au participat sute de mii de români basarabeni. Atunci, în fapt, a fost „referendumul” de după 1990 pentru reunirea Basarabiei cu Țara Mamă, România. Pe morminte, oase strivite și sânge erau lacrimi și cântec, un masiv sentiment național majoritar și profund care configura geopolitica din aceast spațiu.
Horă pe malul Prutului: moștenirea lui Grigore Vieru
,,Nu poate să moară un popor care se prinde în horă la mijlocul unui râu îngrădit de sârmă ghimpată”.
Autor: Mihai Tîrnoveanu – medic, președintele Asociației Calea Neamului
Citește și: MIHAI TÎRNOVEANU – Hristos s-a născut!
- MIHAI TÎRNOVEANU – Basarabia e România! - 2 februarie 2026
- MIHAI TÎRNOVEANU – O traistă cu litere și o națiune întreagă !🇷🇴 - 21 ianuarie 2026
- MIHAI TÎRNOVEANU – Hristos s-a născut! - 26 decembrie 2025
