Acum la început de an 2026

     NU trebuie să uităm că “LATINIZAREA”, Noastră, a fost una dintre cele mai mari Minciuni ale omenirii.

     Am fost atât de îndoctrinaţi, de minţiţi cu nerușinare, ajunge!

     Pentru cei ce încă nu au aflat: așa zisa limbă “latină”, este o limbă românească, și nu vice-versa!

     Ea este o limbă “moartă” pentru că nu a fost niciodată și nu este nici acum vorbită de niciun popor.

     Limba latină este o limbă artificială, o limbă “construită” de cancelarie, folosită numai în scop administrativ.

     Cu limba latină ne-am lămurit.

     Să luam acum așa-zisa “latinizare” a noastră.

     Să începem chiar cu “romanii”.

     Foarte interesant este că romanii, după 1.000 de ani de administraţie în limba latină, și după peste 1.800 de ani de biserică creștină, cu slujbe tot în limba latină, NU au reușit să se AUTO-LATINIZEZE, adică să se latinizeze pe ei înșiși!

     Nimeni nu vorbea și nici acum nu vorbește nimeni limba latină!

O enigmă?

    • Maltezii, după o lungă perioadă de stăpânire romană, după 1.080 de ani, nici ei NU au fost latinizaţi!

    • Albanezii (ilirii), după 600 de ani de stăpânire romană, NU au putut fi latinizaţi!

    • Să mergem mai departe, și să-i luăm pe greci sub lupă. Ei, grecii, după circa 571 de ani de stăpânire În totalitate , romană, NU au reușit nici ei să fie latinizaţi!

    • Britanicii, nici ei, după 450 de ani de stăpânire romană, NU au fost latinizaţi! Nimeni nu vorbește o boabă latină. Nu există nici măcar un cuvinţel în latină!

     Câtă “încăpăţânare” și lipsă de respect din partea noastră!

    • Am ajuns la NOI, Pelago-Geţii, care după NUMAI 155 de ani (!) de stăpânire romană, am fost latinizaţi (?),conform “istoriei” noastre “fabricate” (de nu știu cine), este varianta oficială până astazi!

     Până și în Imnul ţării noastre s-au “strecurat”, că vrem sau nu, romanii și Traian! oare de cine și de ce??

     Sunt numai câteva exemple, însă elocvente, care ne lasă cu gura căscată!

     Minciuna aceasta se vede cu ochiul liber și este cusută cu aţă albă! Cum este posibil?

     Ne considerăm singuri ca “urmașii romanilor”, făra nicio dovadă, fără nicio logică, fără nici un bun simţ. De ce?

    Manualele noastre școlare sunt pline de astfel de “făcături”, de istorii inventate fără niciun temei. Ne-a fost scrisă istoria învinșilor, ăsta este năravul “învingătorilor” de a falsifica istoria după propriile interese și “necesităţi”.

Serios, suntem latinizaţi?

     Ne punem întrebarea pertinentă: CUM funcţioneaza asta?

     CUM este așa ceva posibil?

     Răspunsul ni-l dăm singuri: NU, NU ESTE POSIBIL!

     Ni s-a servit otrava „latinităţii“ și mai târziu a „slavismului”!

Ajunge!

    Totul a fost și este o propagandă mincinoasă, inventată și pusă în “aplicaţie“ de alogeni în speranţa „ștergerii“ identităţii noastre multimilenare, cu toate dovezile infailibile și de necontestat pe care le deţinem!

Noi NU suntem urmașii Romei.

     Noi existăm de multe milenii înaintea romanilor, care pe atunci nu existau nici măcar în stare microbiană!

     Avem destule informaţii și dovezi ca să ne scriem singuri Istoria.

     Originea noastă este Pelasgo-Getică, suntem aici dintotdeauna, suntem poporul primordial.

    Aceasta este scris și în sângele nostru fierbinte care ne zvâcnește prin venele noastre nobile, în ADN-ul nostru!

     Să nu uităm antica deviza:

” Cunoaste-te pe tine insuti „! „Un popor când nu se cunoaște e un popor cu voința viciata”.

     Trebuie să ne îndemnăm compatrioții sa nu se lase adormiți cu o „istorie aranjată cu abilitate si întoarsă pe dos”.

     Și asta NU se poate șterge, NICIODATĂ!

A venit timpul adevărului!

     Intoarcerea la „dacism”

     Chemarea „originarului”.

     (M. Eliade, S. Freud, G. Jung, V. Alfieri, S. Wyspianski, M. Unamuno)

   Căutarea radacinilor spiritualitatii autohtone nu a fost, dupa cum am vazut si din exemplul literaturii germane, un fenomen pur romanesc, nascut din sentimentul inferioritatii sau din orgoliul unui neam ce-si cauta identitatea.

     Aceasta intoarcere a mers pe linia unei legitati istorice pe care a explicat-o M. Eliade, in 1937 : „In epocile de criza ale istoriei unui neam, intoarcerea la <radacini>, la <originar> si <specific>, opunerea sau chiar negarea <universalului> este un fenomendeseori verificat”.

    De pilda, intoarcerea Indiei la hinduism in timpul marilor invazii turco-mongole si a valului islamic care-i ameninta fiinta spirituala si istorica.

     Sau redescoperirea religiei nationale, shintoismul si decadenta budismului in Japonia secolului al XIX-lea.

    In „Nostalgia originilor” arăta că, in sec al XIX-lea, „intreaga istoriografie occidentala era obsedata de cautarea originilor”.

     Naturalistul cauta originea vietii.

     Geologul si astronomul – originea pamantului : Se cauta originile religiei.

     M. Muller vedea in „Rig-Veda” o fraza primordiala a religiei ariene.

     E. Teylor gasea inceputurile religiei in animism.

     A. Lang emitea ideea unei credinte initiale intr-un mare zeu.

     S. Freud descoperea, prin tehnica psihanalizei, pe care Eliade o numea „descensus ad inferos” (o coborare in profundele, sumbrele regiuni subterane – nota lui Eliade), un subconstient al individului care ii determina in mare masura viata constienta.

    Aplicând aceeaș tehnica la viata societatii umane, postula existenta unui psihic colectiv, in care s-ar desfasura aceleasi fenomene psihice ca si in cel al individului. Dezvoltarea popoarelor se explica prin continuitatea acestui capital psihic : „Daca procesele psihice ale unei generarii nu s-ar transmite generatiei urmatoare, fiecare ar fi obligata sa reia de la capat integrarea sa in viata, ceea ce ar exclude orice progres si orice dezvoltare”.

     Dupa C. Jung, mitul este o expresie a „inconștientului colectiv”, care precede inconstientul individual si ii impunea acestuia simbolurile sale arhaice, arhetipurile lui fiind mitul si basmul.

     Conform teoriei simbolului, visul omului releva simbolic atat structura artei cat si semnificatiei psihologice ale vietii cotidiene. Omul isi poate realiza personalitatea numai cunoscandu-si viata inconstienta prin simbolurile viselor.

     Continuand logica lui Jung, reiese ca nici națiile nu se pot împlini daca nu-si cunosc viata inconstienta prin simbolurile comportate de mituri. Aceasta legislatie au intuit-o romanticii europeni cand au pus la ordinea zilei problema cunoasterii credintelor stravechi ale neamurilor.

     Procesul de cautare a „originarului” a dus la noi la respingerea ideii latinismului.

     Fiind o reactie fireasca de aparare a „originarului” si „originalului” in fata unei teorii exclusiviste, care exagera importanta elementului cuceritor, el s-a manifestat si in cultura altor natiuni.

     M. Elide mentiona ca „o generatie dupa Hasdeu, fenomenul pasiunii pentru stramosii autohtoni s-a repetat in Franta, unde Camille Jullian scrie” Istoria Galiei”, afirmand ca mult laudata civilizatie romana nu a fost decat un materialism brutal, care a distrus inceputurile unei culturi promitatoare <locale> (celtice).

   Iar pe la 1900, gandirea spaniola se <desolidarizeaza> de latinitate si Roma prin Unamuno, revendicandu-si radacini <pasionale> (<africane>, vizigotii).

     In Germania si Anglia atitudinile acestea sunt frecvente”.

     In legatura cu „originarul”, se manifesta si tendinta căutării specificului national.

    In Italia, la sfarsitul sec. al XIX-lea, V. Alfieri promova ideea italienizarii. Adept al luptei de eliberare nationala – Risorgimento- el vroia, ca prin exemplul stramosilor antici, sa destepte Italia, care zacea „intr-o aproape totala nulitate politica”.

     In Polonia, S. Wyspianski gasea expresia potrivita a ideii de unitate a tarii sale dezmembrate de Rusia, Austria si Prusia in subiecte inspirate din folclor.

     In piesa „Legenda” (1898) ideea de eroism e intruchipata de Krak, capetenia vistulanilor.

     In Spania, filozoful Miguele de Unamuno, sustine teza de doctorat „Critica problemei originii si preistoriei rase basce” (1884). Problema de istorie veche a tratat in „Filosofia logica” (1896) si ” Entorno al casticismo” (1895). El considera ca ” realizarea celor mai serioase, mai autentice valori umane nu se obtine prin imitarea unor valori, straine ci in traditia eterna pastrata in intra-istorie […]. Adevarata originalitate este <originarul>”.

     Ca si germanii Herder, Wagner, Nietzsche sau italianul Alfierii sau românii Bolliac, Hasdeu, Eminescu, spaniolul Unamuno a pus inaintea neamului sau, antica deviza: „Cunoaste-te pe tine insuti „! „Un popor când nu se cunoaște e un popor cu voința viciata”. Isi indeamna compatriotii sa nu se lase adormiti cu o „istorie aranjata cu abilitate si intoarsa pe dos”. Filozoful spaniol era preocupat de cunoasterea trasaturilor definitorii ale poporului sau, pe care le gasea in hispanism.

     In sec al XIX-lea, precum vedem, carturarii cautau radacinile autohtone ale spiritualitatii martilor. Germanii le gaseau in mitologia celta si germanica, francezii si englezii la druizi, spaniolii in hispanism, iar românii in istoria si traditia dacilor.