Noul meu Crăciun

Afară, peste streșini, trece ploaia;

Pe stradă, trec copii în pas nebun,

Încă dormim sub pături, doarme și odaia,

În prima dimineață de Crăciun.

E-o liniște ca de-nceput de lume,

Doar picurii stropesc prin împrejur,

Se ciufulesc trei mierle; nimeni nu le spune

Că plouă sfânt, ca-n ziua de Crăciun.

Zâmbiti si voi, cei ce-ați uitat ce suntem!

Vă trimit gând ales, rămas pe-un ultim scrum;

A ars în lumânarea unui cântec,

Despre-o poveste dalbă a unui vechi Crăciun.

În ochii mei trec multe de-altădată,

Visez cum fac mereu, deși nu spun,

Îl văd pe tata strigând să fim gata,

Să stam cuminți la masa de Crăciun.

Mă mint că e la fel, că nu ma doare,

Știu că prezentul are drumul lui cel bun,

Când anii trec spre lucruri viitoare,

Îi iau pe toți în noul meu Crăciun.                    

                                  Adriana Tîrnoveanu, Noul meu Crăciun