TU, BASARABIE!

Pe Nistru încă mai străbate
Un cântec vechi de libertate
Iar frații noștri îl rostesc
În graiul nostru românesc.

Păduri străvechi și vii bătrâne
Mai poartă-n frunză rugăciune
În fiecare loc sfințit
Se-aud povești ce n-au murit.

Tu, Basarabie, hotar
Între durere și calvar,
Ne ești icoană-n paraclis
Ne ești și dor, ne ești și vis!

Pământ străbun sfințit cu sânge
Și astăzi fiii își mai plânge.
Ai stat pe cruce și-ai răbdat
Cu straiul rupt și sfâșiat.

Pe fiecare ram stă scris
Destinul unui Neam proscris.
Și-n fiecare prag de sat
Se-aude graiul lui curat.

Și din pământul ce-a tăcut
Purtând străbunii noștri-n lut
Va răsări o doină vie
Un cânt al lor din veșnicie.

Un jurământ ca o lumină
S-a scris cu sângele din tină
Te-om pune-n vechile hotare
Vom face-o Românie mare.

Tu, Basarabie, mereu
Ești sânge din sângele meu!
Și plângi străină la hotare
Privind la sora ta mai mare.

Căci nimeni dorul n-a purtat
Cum l-ai purtat tu nesecat;
Și nimeni n-a știut să-l țină
Precum stă seva-n rădăcină.

Pe Nistru încă mai străbate
Un cântec vechi de libertate
E seva noastră românească
În vechi hotar să ne unească.

                                          Eliana Popa