Eu nu scriu pentru mărire, căci săracul meu cuvânt
Îl aștern drept mărturie pentru cei fără mormânt,
Pentru cei nescriși în cronici, ce-n istorie n-au nume,
Omorâți în zărci, și-n zeghe, și-aruncați în gropi comune.

Mi-am promis să fiu eu glasul mucenicilor eroi
Ce-au murit pentru Credință, pentru Țară, pentru noi.
Ce-au mărșăluit în lanțuri și s-au dat sfântă arvună,
Pentru Neamul Românesc, pentru veșnica-i cunună.

Mă mândresc că sunt româncă, Neamul meu în vers îl cânt,
Slova lacrimă și jertfă pentru cei fără mormânt,
Pentru cei nescriși în cronici, ce-n istorie n-au nume,
Omorâți în zărci, și-n zeghe, și-aruncați în gropi comune.

Mi-am promis să fiu eu glasul mucenicilor eroi,
Voi nu le-auziți chemarea? Ne luăm Țara înapoi?
Nu vedeți cum lifta asta de nebuni și de oculți.
S-au făcut stăpâni pe toate și-au pus biruri celor mulți?

Nu vedeți că lațul lor pe grumaz ni se tot strânge?
Când te vei trezi, române, nu simți țarina cum plânge?
Nu vezi sita care cerne? Cerne grâul de neghină,
Timpul e s-alegi ce ești: Întuneric sau Lumină?

Vino-n tabăra Luminii, unde-au stat biruitorii
Mucenicii și martirii…nu în front cu trădătorii!
Nu fi laș când Țara plânge! Cât mai poți a te supune?
N-auzi glasuri din istorii și din gropile comune?

                                          Eliana Popa

(Poezia face parte din volumul de poezii,, CÂNTEC LUMINII” – Editura Grafix ©2024 Eliana Popa)